Dogma ideologică a societății occidentale actuale a căpătat numele de „societate deschisă”. Este o dogmă pentru că derivă dintr-o viziune dogmatică asupra timpului. Este vorba de viziunea newtoniană, în care timpul este… atemporal. Altfel spus, timpul newtonian este absolut. Încă nu a devenit un bun general uman viziunea einsteiniană reinterpretată de Lee Smolin, în spiritul căreia timpul nu mai este absolut, ci întotdeauna apare ca o realitate localizabilă în… conștiența unor observatori.
Lee Smolin, un mare fizician de azi, declară că are un prieten canadian, care a fost diplomat în India, Sri Lanka, Nepal, Iran și statele din Golf. Smolin spune că este singura persoană cu care are dialoguri consistente despre conștiință (conștiență).
În acest punct, avem o lămurire importantă de făcut: conștiința e un depozit al cunoașterii, așa cum s-a acumulat ea în timpul vieții tale, fie că ai trăit acum 2000 de ani, fie că trăiești acum. Conștiența, în schimb, e opusul faptului că nu ești leșinat ori că nu dormi; conștiințele trec în istorie prin salturi de la o paradigmă cognitivă la alta; conștiența noastră nu face astfel de salturi, ci are o continuitate în interiorul căreia a evoluat fără schimbări sesizabile de la un secol la altul.
Aceste schimbări, sesizabile după intervale de milenii, au fost cunoscute în lumea Orientului vechi, aceea în care a strălucit ca diplomat prietenul lui Smolin. Acolo, cei mai avansați în înțelepciune știu că au existat, în trecut, milenii în care simțurile noastre fizice nu sesizau cu șarf clar lucrurile din mediul înconjurător (natural), dar sesizau cu claritate ființe supranaturale.
Nu era conștiință în spatele acestei sesizări, ci conștiență.
Occidentul a „tradus” această înțelepciune veche orientală la începutul secolului al XX-lea (în opera lui Rudolf Steiner) și acum, dacă suntem interesați, avem prilejul să aflăm care au fost etapele evoluționare ale conștienței noastre.
Smolin își declară convingerea că domeniile științelor nu vor putea explica vreodată în chip satisfăcător faptele de conștiință (conștiență), așadar experiențele interioare ale omului. Dimpotrivă, Rudolf Steiner numește cu oarecare vehemență știință cunoașterea conștienței. Ar putea avea dreptate dacă îi luăm în seamă axiomele: o cosmosofie (alta decât cosmologia științelor moderne), o teosofie (care sunt „etajele” spirituale ale omenescului, adică), scara creștină a ierarhiilor (cele nouă trepte ale ființelor nepământene) și principiul evoluționist extrapolat la toată scara acestor ierarhii.
Revenind la problema numită „societatea deschisă”, Smolin atrage atenția că o viziune non-dogmatizabilă a socialului are nevoie să renunțe la timpul… atemporal din fizica lui Newton și să adopte timpul relațional (înrădăcinat în conștiențe) dat fiind că doar acest fel de timp are ca fruct un viitor deschis (imprevizibil). Ideea sa este că o societate așa-zis deschisă într-o lume cu viitor închis (previzibil) este o contradicție.
Domnule Buduca ,va recomand calduros „The Origin of Consciousness in the Breakdown of the Bicameral Mind”carte epocala scrisa de un geniu, J. Jaynes, mare psiholog
De acolo veti vedea cati bani fac profetii si profetiile lor ,revelaţiile,impostorii religiosi, etc
Eventual mai cititi si ceva despre fizica cuantica..
PS totul e strict in mintea noastra:)))
„Societatea deschisa”, sorosista, nu este deloc „deschisa”….dimpotriva, este plina de docme, de tipare pentru „o noua ordine mondiala” !Este de fapt foarte inchisa !
Este un act de in-constienta sa identifici constiinta cu constienta…