Pentru a scăpa de ipoteza Donald Trump – președinte, membri influenți ai Partidului Republican caută un nou candidat la președinție, un candidat care nu va fi participat la alegerile primare și, cel mai probabil, un general. Statele Unite se îndreaptă spre repetarea scenariului Eisenhower din 1952.
Dacă până la Convenția republicană de la Cleveland niciunul dintre candidați nu va fi câștigat 1.237 de delegați, ceea ce ar duce la nominalizarea directă, atunci toți candidații vor putea putea concura pentru nominalizare. David Ignatius scrie pentru Washington Post că este foarte probabil acest din urma scenariu. Strategii republicani se gândesc la o candidatură neutră, surprinzătoare, care să ralieze întreg partidul in spatele unui candidat de ”unitate”. A fost vehiculat pentru aceasta numele președintelui Camerei Reprezentanților, Paul Ryan. Însă unele voci susțin ca o asemenea candidatură ar fi privita drept oportunistă, dacă nu chiar un ”furt” din partea unui politician care nu a participat la alegerile primare. Este motivul pentru care a început să se vorbeasca despre varianta candidaturii unui militar.
”Poate părea o idee nebunească, dar această țară este înfometată de imaginea de putere pe care o încarnează armata SUA”, scrie Ignatius.
Prima variantă vehiculată este ”călugărul războinic”, generalul James Mattis, care nu s-a căsătorit niciodată, un intelectual cu patru stele pe umăr care îl are mereu lângă el pe Marcus Aurelius, într-un volum în latină. Mattis a fost comandantul CENTCOM (Central Command), care are arie de acțiune zona centrală a globului, între zonele de acțiune ale forțelor SUA din Europa și a celor din Pacific. De la crearea sa în 1983, CENTCOM a fost implicat în conflictele din Orientul Mijlociu și Nordul Africii. Mattis a fost și seful Comandamentului Transformării din cadrul NATO, cu cartierul general la Norfolk, în Virginia. Un grup de miliardari și republicani influenți au început să susțină varianta Mattis, considerând că doar acest ascet erudit în uniformă militară ar putea să îi facă pe delegații lui Trump să-și trădeze electoratul și să-și schimbe votul la Convenție.
Urmează apoi generalul Stanley McCrystal, care a condus forțele americane din Afganistan și comandamentul pentru operațiuni speciale al armatei americane. Ca și Mattis, este un militar foarte admirat de subordonați. După retragerea din serviciul activ a început să predea la Yale University. În perioada Afganistan, McCrystal l-a atacat în presă pe vicepreședintele Joe Biden („Vreţi să mă întrebaţi despre vicepreşedintele Biden? Cine-i ăsta?”), pe consilierul pentru securitate națională al presedintelui Obama din 2010 („Este blocat în 1985”) si pe trimisul special al SUA în Pakistan şi Afganistan de atunci, Richard Holbrooke („Un alt e-mail de la Holbrooke? Nici nu vreau să-l deschid”). Generalul care aleargă la 60 de ani câte 10 km înainte de răsăritul soarelui și îl detesta pe președintele fumător Obama s-a retras imediat după aceste declarații.
David Ignatius îl include între posibilii candidați și pe amiralul Mike Mullen, comandantul Statului Major Interarme care a deschis armata pentru lesbiene si homosexuali. Marele lui atu este, ca și în cazul lui Eisenhower, abilitatea de a gestiona relațiile cu personalități extrem de dificile.
Urmează generalul David Petraeus, fost comandant al trupelor din Irak și Afganistan, comandant al CENTCOM și director al CIA, de unde a plecat dupa ce s-a aflat că avea o relație extraconjugala. Petraeus a mai fost vehiculat ca potential candidat la prezidențiale. Acum predă la Harvard și lucrează pentru o firmă de investiții.
Nu în ultimul rând, apare și numele congresmanului Mike Rogers, fost președinte al comisiei însărcinate cu serviciile secrete din Camera Reprezentanților. A avut o carieră militară de doar trei ani, însă îl propulsează pe această listă cariera sa de agent FBI, între 1988 si 1994, împotriva crimei organizate din Chicago. Este un politician abil, care a reușit să ajungă deseori la compromis cu democrații.
Niciunul dintre cei amintiți mai sus nu a dorit să vorbească cu cei de la Washington Post.
În 1952, generalul de cinci stele Dwigt David Eisenhower (Ike), cel care a condus debarcarea din Nordul Africii și cea din Normandia în timpul războiului mondial, a candidat la alegerile prezidențiale intrând pe ultima sută de metri a alegerilor primare. În timpul primarelor, Eisenhower era în continuare comandantul trupelor SUA din Europa, poziție la care a renunțat abia în luna mai 1952. La Convenția din iulie 1952 era nominalizat pentru finala prezidențialelor, dar a pierdut votul popular in fața republicanului Robert Taft (sustinut de generalul de cinci stele Douglas MacArthur, proaspăt retras de la comanda operațiunilor din Coreea). Eisenhower a candidat împreună cu Richard Nixon ca vicepreședinte.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.