O impresionantă licitaţie de artă postbelică şi contemporană românească

Casa de licitaţii Artmark, Palatul Cesianu-Racoviță, vă invită joi, 26 aprilie, la ora 19:30, la această impresionantă licitaţie cu lucrări de valoare şi de suflet, organizată cu prilejul împlinirii a 10 ani de existenţă.

Acoperind o paletă largă a mişcărilor artistice ale acestor perioade, licitaţia prezintă o selecţie de lucrări aparţinând unor artişti de top a căror operă a căpătat deja dimensiuni internaţionale. Nume precum: Ion Ţuculescu, Corneliu Baba, Horia Bernea, Paul Neagu, Andrei Cădere, Sultana Maitec, Geta Brătescu, Ion Grigorescu, Mircea Cantor nu mai au nevoie demult de nicio prezentare.

Spicuim din bogata ofertă de 149 de lucrări, oarecum aleatoriu, numai câteva.

Semnat de Ion Tuculescu (1910, Craiova – 1962, Bucureşti), uleiul pe carton Moschee la Mangalia, pictat în1959, este estimat la 45.000 – 65.000 de euro.

Opera a făcut parte din expoziția retrospectivă „Ion Țuculescu”, de la Muzeul Național de Artă al României, din februarie – mai 1999.

Uitat mai bine de un deceniu de la prima sa expoziție în 1938, numele lui Țuculescu izbucnește fantastic după retrospectiva postumă din primavara anului 1965, când publicul devine magnetizat de operele sale. Până să ajungă pictor consacrat, Țuculescu a urmat Facultatea de Științe de la Universitatea București, studiind biologia, care avea să-l pasioneze până la sfârsitul vieții. Pictura a învățat-o ca autodidact, perseverența fiind vizibilă cu ochiul liber în diferența dintre primele lucrări și cele din perioada maturității sale. După studiul maeștrilor români, unde se puteau regăsi licăririle culturii noastre, Țuculescu își îndreaptă toată atenția către cele mai vechi și elementare viziuni ale poporului nostru. Cu o înclinație spre dramatism și neliniște, artistul s-a inspirat din fondul stilistic al folclorului, așa cum a fost creat de înaintașii noștrii, precum și din riturile de slăvire a vieții și acceptare a morții.

Lucrările lui Ţuculescu sunt întotdeauna provocatoare şi reuşesc să iasă din afara oricărui tipar impus de şcolile stilistice româneşti prin simbolistica aparte și cromatica plină de vitalitate, dublate de forța tradițiilor și de neobișnuitele frământări spirituale pe care le avea artistul. Această mare neliniște pe care o avea Țuculescu, cu lungile sale căutări, în care se îmbină atât de armonios ritualurile folclorice de care artistul era pasionat, cu gândirea analitică de om de ştiință.

Din 1939, tendinţele expresioniste în jurul cărora artistul oscilează devin tot mai accentuate. Pe lângă culorile strălucitoare din peisajele de ţară apare cromatica sumbră, intensă, uşor stranie, suplinită de teme pe măsură, oarecum extravagante. În această etapă, negrul dobândeşte o funcţie substanţială, constitutivă de armonie şi ritm, asemenea compozițiilor regăsite la scoarţele moldoveneşti. Devine o culoare-solist, nu mai este folosită doar la fond și fundal, căpătând atât funcții subiective, cât și obiective.

Din 1942, contrastele cromatice devin mult mai intense, tuşele capătă o expresivitate dezlănţuită, iar imaginile par reduse la câteva planuri largi. Cum spunea însuşi artistul: „Până în 1947 a urmat o perioadă de alternanţă a viziunii celei noi cu viziunea naturalistă, când nostalgia naturii era mai puternică”.

În ultima perioadă a vieţii lui Ţuculescu, lucrările sale se abstractizează până la esenţă. Nu mai putem regăsi compoziţiile clasice şi peisajele specifice lucrărilor din perioada folclorică, acestea fiind înlocuite de însuşi corpusculii picturali ai lucrărilor artistului, transformaţi în opere de sine stătătoare. Sintagma care caracterizează probabil cel mai bine această etapă/ultimă perioadă a lui Ţuculescu este aceea a „semnelor şi simbolurilor”, denumită şi perioada totemică. Semnul totemic apare obsesiv încă de la sfârșitul perioade folclorice, fapt ce anunța o schimbare ce se va definitiva abia în 1960. Aceste elemente simbolice conturează un spaţiu lipsit de perspectivă, în care bidimensionalitatea ostentativă este conturată de hipnoticele compoziţii cromatice. Artistul a utilizat frecvent culoarea directă a tubului, îndeosebi în ultima etapă de creaţie, folosindu-se de ea ca într-un ritual în care stiliza formele și le învăluia în misticism. Astfel culoarea îşi pierde originea industrială şi se individualizează. De exemplu, verdele, fie şi verde-pal, este o culoare fundamentală a paletei lui Ion Ţuculescu şi izbuteşte să o introducă pretutindeni, chiar şi în lucrarea Moschee la Mangalia. Caracteristice sunt mai cu seamă raporturile verde-albastru sau verde-violet, care ne urmăresc în majoritatea lucrărilor.

Moschee la Mangalia este surprinzătoare și plină de vitalitate. Dublul simbol al totemului tronează maiestuos peste lucrare. Puternice, dar mute, cele două toteme sunt redate printr-o cromatică vie, complementară, care parcă electrizează privirea și o menține asupra lucrării. Caracterul magic al acestora este dublat de interiorul moscheei, care la rândul lui este supus noilor legi țuculeștiene, fiind redus la o serie de elemente de sorginte populară abstractizate. Ochii, noul simbol obsesiv adăugat în ultima perioadă de creație și care sunt asemenea frunzelor din perioada folclorică, se regăsesc și în această lucrare.

Relația dintre popular și abstract din această lucrare este foarte bine conturată, totodată elementele sunt îmbinate omogen și foarte natural, nelinilștea totemică potrivindu-se parcă fantastic cu seninătatea elementelor folclorice din interiorul moscheei.

Lucrare de la începuturile creaţiei sale, Flori de primăvară (1937-1938), un pastel pe hârtie de Ion Ţuculescu, este evaluat la 2.000 – 3.000 de euro.

Arhitecturi, de Andrei Cădere (1934, Varşovia, Polonia – 1978, Paris), a făcut parte din expoziția Artistul și Puterea: Ipostaze ale picturii românești între 1950 – 1990, Biblioteca Națională a României, din 2012.

Andrei Cădere a părăsit România în 1967, ca artist autodidact și pictor veleitar, pozând, printre altele, pentru unele din tablourile lui Corneliu Baba. Se stabilește la Paris, unde moare în 1978. Începând cu 1970, Cădere renunță la pictura pe pânză în favoarea artei conceptuale, bara rotundă din lemn, divers colorată, devenind o marcă de identificare a artistului. Cădere o purta pretutindeni: pe stradă, la restaurante, la expoziții, inclusiv la vernisajele unde nu era invitat, dar unde reușea să introducă clandestin bara.

Un episod sugestiv în biografia artistului este cel când este invitat de Harald Szeemann pentru a participa la Documenta 5, singura condiție fiind aceea de parcurge pe jos, cu bara, drumul dintre Paris și Kassel. Cădere a luat însă trenul, motiv pentru care i s-a retras invitația. Cu toate acestea, Cădere și-a continuat drumul până la Kassel, sugerând că el, artistul, este singurul capabil de a decide modul de expunere al creației personale.

Pitoresc, nomad, răzvrătit, subversiv, Andrei Cădere este un model pentru comportamentul artistic actual. Valoare estimativă: 20.000 – 30.000 de euro.

Pâine, de Horia Bernea (1938, Bucureşti – 2000, Paris), datată 1991, intră în licitaţie cu estimarea 3.000 – 5.000 de euro

Bernea a avut „îndrăzneala” de a-și asuma în totalitate starea de spirit, experiențele și procedeele avangardei între 1965 și 1972, urmând apoi să se întoarcă la subiecte mai tradiționaliste, spirituale, precum studiile după natura moartă. Prin seria Hrană, artistul subliniază primordialitatea spiritualității în viață, reușind totuși să păstreze o analogie înte abstract și tradițional.

Față de alte lucrări din seria Hrană, aceasta iese puțin din tiparele obișnuite ale celorlalte lucrări, însă și aici abstractul se împletește armonios cu tradiționalismul și spiritualitatea.

Pornind de la însemnătatea primară a naturii moarte, Bernea prezintă alimentul, aici pâinea, într-o formă abstractă, căruia îi oferă aura îndumnezeită, prin care pictorul reușește să realizeze o ascensiune a lumii materiale spre cea supranaturală, a spiritului.

De acelaşi artist, Deal I, datat 1965, este estimat la 1.500 – 2.500 de euro.

Omul cu lingură (1973) este una dintre compoziţiile emblematice ale lui Corneliu Baba (1906, Craiova – 1997, Bucureşti)

„Șansa picturii mele a fost tocmai ghinionul de a trăi în Est şi de a participa la toate coşmarurile acestei epoci, care mă urmăresc obsesiv în drama picturii mele. Fantezia mea avea nevoie de un drum sinuos, de drama umană, văzută în toată cruzimea, violenţa şi laşitatea care continuă să umple, de-a lungul secolelor, istoria…”. Cu aceste cuvinte îşi completa artistul propriul jurnal, în ultimii ani de viaţă, oferind lumină asupra propriei arte, ca expresie a spaţiului geografic est-european şi a condiţiei tragice a omului, contribuind astfel substanţial la bogăţia limbajului artistic şi spiritual al contemporanilor săi, printr-o operă puternic personală. La acestea se adaugă afilierea la pictura occidentală, răspunzând cu o creaţie unică influenţei exercitate de Goya, El Greco şi Rembrandt. Fiind un pictor „al umanităţii” aşa cum spunea Tudor Vianu, „al condiţiei umane, unde viaţa şi moartea, victoria şi înfrângerea, încrederea şi disperarea, frumuseţea forţei şi grotescul neputinţei, toate, împreună coexistă”, Corneliu Baba ilustrează un Om deplin. Pentru el, portretele trebuie să te facă să tresari, să te urmărească o vreme îndelungată, fară a putea să le uiţi. În ultima etapă a portretelor anonime, predomină imagini care sunt mai degrabă principii morale decât personaje, reprezentate printr-o subtilă metonimie ce se regăseşte atât în portretele de arlechini, cât şi în cele de țărani, asemenea Omului cu lingură, în care reprezentările sunt elementare, realizate în tuşe largi şi fără prea multe detalii fizionomice, ce trimit însă spre un expresionism iconografic, regăsit în dramaticul ciclu Regele nebun, care încheie seria portretelor în spiritul unui patetism tragic. Valoare estimativă: 8.000 – 15.000 de euro.

De o altă factură, dar marcată totuşi de un aer expresionist, Spaniolă (1977), a aceluiaşi artist este estimată la 6.000 – 9.000 de euro.

Creaţia Getei Brătescu (n. 1926, Ploieşti) a focalizat atenţia criticilor şi iubitorilor de artă în ultimul timp. Întâlnim, la Artmark două lucrări de facturi foarte diferite: Portretul doamnei K., lucrat în guașă, creion, acuarelă și creion alb pe hârtie (2.000 – 3.500 de euro) şi Ciclop, un colaj din 1992, al artistei Geta Brătescu (n. 1926, Ploieşti), evaluată la 2.500 – 4.500 de euro.

Anul 1992 marchează mai multe evenimente semnificative în traseul artistic al Getei Brătescu. Are loc expoziția personală The Myths and Stories of Geta Brătescu de la Muzeul de Artă și Arheologie al Universității Missouri, Columbia, SUA. Este prezentat filmul Atelier Continuu, conceput împreună cu regizorul Alexandru Solomon în 1990. Earthcake (1992) este prezentat la Timișoara, în 1992, cu ocazia evenimentului intermedia „Pământul”. Prin acest video performance, artista face referire la teatralitatea cotidianului, la relația dintre natural și artificial. Ca element de bază, linia este cea care domină lucrarea curentă. Conform mărturisilor artistei, „linia, fie ea vizibilă sau ascunsă în materia imaginii, subînțeleasă, violent contrazisă, linia este coloana vertebrală a oricărei creații plastice. Desenul este domeniul liniei și, ca să transmită ceea ce vrea el să povestească, linia trebuie să fie credibilă”.

De remarcat numărul mare de opere semnate de Paul Neagu (1938, Bucureşti – 2004, Londra), oferite în licitaţie.

Hyphen-energy este un ulei pe placaj din 1990. Un moment esențial în creația lui Paul Neagu îl reprezintă înființarea a ceea ce el a numit Generative Arts Group, în 1972. Hyphen-ul, un concept de bază, transformat și reconstruit de multiple ori, în forme și materiale diverse, capătă astfel și o calitate regenerativă.

Neagu este cât se poate de clar atunci când declară că „obiectul devine sculptură prin faptul că regenerează spațiul”. Spațiul regenerat de hyphen devine, în egală măsură, vid, dar și materie, introspecție, cât și observație externă.

Lucrarea de faţă apare astfel ca o cercetare asupra naturii artei înseși (conform preceptului lui Joseph Kossuth asupra rolului artistului), cu o puternică încărcătură metafizică, asupra rolului și efectului (re)generativ al hyphen-ului.

Valoare estimativă: 3.500 – 5.500 de euro

I se adaugă în licitaţie o acuarelă pe hârtie lipită pe carton, Unnamed, din 1988, estimată la 700 – 1.200 de euro, Hyphen, lucrare în tuș, guașă și cărbune pe hârtie lipită pe placaj din 1992 (2.000 – 3.000 de euro) şi, mai ales, Fish, o sculptură catalitică în bronz, una dintre cele peste 14 versiuni, realizate în diverse materiale între 1980- 1986; bucla este alcătuită din trepte mișcate a căror progresie induce răsucirea spațiului interior (5.000 – 6.000 de euro).

Să semnalăm şi două fotografii analogice: Jump (250-300 de euro) şi Ramp at Glendalough (performance), din 1976, evaluată la 300-400 de euro.

Întorcându-ne puţin în timp, să ne oprim la Flori sufletești, o tempera pe hârtie semnată de Hans Mattis Teutsch (1884, Braşov – 1960, Braşov)

Pictor, sculptor şi grafician roman, Teutsch este primul artist din spaţiul Transilvaniei care face trecerea de la figurativ la abstract, devenind o figură reprezentativă a avangardei europene care a proliferat în câmpul expresionismului, iar mai apoi al constructivismului. Restabilit la Braşov în anul 1908, după încheierea studilor din München în anul 1905 şi o călătorie la Paris, Mattis- Teustch este revendicat de trei spaţii culturale pentru contribuţia activă la mişcările avangardei: România, Ungaria şi Germania. Colaborator al revistei de avangardă maghiară „MA” , al mişcarării müncheneze „Der Blaue Reiter” şi a celei berlineze „Der Sturm”, cât şi al revistei româneşti de avangardă, „Integral” , Teutsch este descendent al unei grupări stilistice căreia aparţine și Kandinsky. La fel ca şi acesta din urmă, artistul tindea spre o dimensiune pur spirituală a artei, în care forma şi culoarea să fie expresie şi reprezentare totodată. Procesul de abstractizare are loc prin transformarea motivului în pete potenţate cromatic, în linii de expresie. Odată cu aderarea la „Der Sturm”, în perioada 1918-1919, motivele naturale încep să dispară din lucrările lui Mattis-Teutsch, tendinţa spre abstractizare a artistului accentuându-se. În această etapă formele peisajului se concentrează în ritm de linii şi de culori aglutinate în compoziţii ce adună central un nucleu, un mugure incandescent, înspre o versiune tot mai abstractă a spaţiului din care se nasc şi se zbat forme mereu noi. Acum se conturează şi cel mai amplu ciclu, acela al Florilor sufleteşti, definit ca „expresionism muzical” de artist, un nou pas spre esenţializare. Pictate în nenumărate variante acestea alcătuiesc adevărate compoziţii polifonice, unde copacii care îndeplinesc în cazul artistului rolul pe care l-au avut caii în lucrările lui Franz Marc. Examinate mai atent, multe lucrări din acest ciclu se află sub semnul tematic al familiei, sugerată de ample figuri curbate ce-şi învăluie protector trunchiurile, sau de închideri compoziţionale ce fac aluzii la perfecţiunea cercului.

Valoare estimativă: 2.000 – 4.000 de euro.

Venind tot din zona avangardei, Jules Perahim (1914, Bucureşti – 2008, Paris) este reprezentat în licitaţie de lucrarea Capricorn (1969)

Cu toate că Jules Perahim nu a făcut parte din nicio grupare suprarealistă, numele lui este asociat cu acest curent încă din 1930, când își începe colaborarea cu revista românească de avangardă,”Unu”. De la prima sa expoziție din anul 1932, artistul atrage atenția prin talentul său debordant. În Franța, numele lui apare menționat prima dată în 1959, în cartea lui Marcel Jean, intitulată „Istoria picturii suprarealiste”. Din 1972, Perahim apare în mai toate dicționarele consacrate acestei mișcări. Totodată, vizitele în Africa îl stimulează să se regăsească și să se întoarcă la pictură. În urma acestor călătorii, se pot observa influențe puternice ale stilului african care sunt foarte bine omogenizate cu elementele suprarealiste regăsite în pictura lui Perahim. Fiecare lucrare a sa este asemenea unui spectacol plin de vitalitate și festivitate.

Lucrarea, estimată la  2.500 – 3.500 de euro, face parte din o serie de 12 picturi ce corespund semnelor zodiacale tradiționale. Cromatica este hipnotizantă, sugerând forța, energia și vitalitatea acestei zodii.

Laguna albastră de Valdimir (Mirel) Zamfirescu (n. 1936, Ploiești) este evaluată la 4.000 – 6.000 de euro

Elev al lui Corneliu Baba, Vladimir Zamfirescu se inspiră în lucrările sale din tradiția bizantină, din Vechiul și Noul Testament, transformându-și lucrările în teme de meditație asupra existenței înseși.

Lucrarea de faţă aduce în fața privitorului un personaj feminin, simbol al purității, conturată prin tonuri delicate. Lumina ce o înconjoară sugerează misterul și inefabilul, atemporalitatea atmosferei.

I se alătură, din opera aceluiaşi pictor, Scenă biblică (1973), evaluată la 2.000 – 3.000 de euro

De mare profunzime spirituală se dovedeşte Hipersemn IV de Sorin Dumitrescu (n. 1946, Bucureşti).

Lucrarea ascunde orientarea spre tradiția spirituală locală, cea ortodoxă, asemenea lucrărilor monumentale care au alcătuit expoziția cu același nume din 1979.

Entitatea vizuală trasată are o formă circulară, bine definită și aparent delimitată volumetric și spațial de materialul botanic ce trasează marginea lucrării. Enigmatică, forma trasată pare un arhetip vizual străvechi, amintind de creștinismul timpuriu. Sugerând parcă un loc ocult, uitat de mentalitatea contemporană, lucrarea de față transcede contextul concret al prezentului, activând un al șaselea simț.

Valoare estimativă: 4.500 – 6.500 de euro

Nu putem omite Revelația (2016), pictată de Ion Grigorescu (n. 1945, Bucureşti), a cărei licitare începe de la 2.000 – 3.000 de euro.

Supus cenzurii în conținut și formă sub regimul comunist, Ion Grigorescu a ales intimitatea atelierului pentru a-și transpune ideile pe plan artistic. Cu obiectivul camerei ca singur martor și în ciuda mijloacelor restrânse de producție, Ion Grigorescu a găsit soluții inovatoare pentru a-și realiza lucrările.

Artistul este cunoscut mai puțin ca pictor, deși conform criticului de artă Erwin Kessler, Ion Grigorescu este „artistul român care a contribuit cel mai mult la transformarea picturii dintr-o practică tradițională într-un mijloc artistic conceptual”.

Lucrări de Ion Grigorescu au fost expuse la Documenta de la Kassel (2007), Bienala de la Veneția (1997 și 2011) și sunt incluse în colecțiile unor cunoscute muzee ale lumii, precum TATE, Centre Pompidou sau MoMA.

Să amintim şi un frumos Nud din 1984, pictat în culorile incandescente ce caracterizează creaţia lui Vasile Grigore (1935, Bucureşti – 2012, Bucureşti), estimat la 1.500 – 2.500 de euro, o suprarealsită pictură a Margaretei Sterian (.200 – 1.800 de euro), intitulată La Saltimbanci, trei lucrări de Harry Guttman (1933, Bucureşti – 2015, București): dramatica Confesiuni din 1975 (1.000 – 1.600 de euro), Citadină (1.000 – 1.600 de euro) şi Figură abstractă (1.000 – 1.600 de euro)

Prezent adesea în licitaţii în ultima vreme, Constantin Piliuţă (1929, Botoşani – 2003, Bucureşti) apare şi acum cu mai multe titluri, dintre care menţionăm Peisaj de toamnă din 1982 (1.500 – 2.500 de euro) şi Zi de primăvară din 2000 estimat la 2.500 – 4.500 de euro.

Dintre artiştii strict contemporani, reţinem numele lui Francisc Chiuariu (n. 1966, Sibiu), autorul uleiului pe pânză Circle Theory (2013), estimat la 4.000 – 6.500 de euro, dar şi pe cel al lui Nicolae Maniu (n. 1944, Turda) cu Reîntoarcerea pictorului risipitor, datat Paris 2014 (7.000 – 10.000 de euro), operă reprodusă în albumul „N. Maniu: Jubileu 70”, 2014.

Să adăugăm şi Radio Nostalgie, acrilic pe pânză semnat de Cristian Sida (n. 1974, Arad), evaluat la 1.500 – 2.500 de euro

Aducând atmosfera oniric-evocatoare proprie artistului, Călător, din 1986, de Ştefan Câlţia (n. 1942, Braşov) este estimat, de asemenea, la 1.500 – 2.500 de euro.

Opera este reprodusă în albumul „Colecţia de artă românească Marina Dimitropoulos”, Maria Albani, Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2009.

La fel de caracteristică pentru creaţia autorului ei, pictura Panopticum, creată în 2017  de Ştefan Pelmuş (n. 1949, Valea Călugărească, Prahova) intră în licitaţie cu preţul de 700 – 1.200 de euro.

De reţinut şi două lucrări semnate de Horia Damian (1922, Bucureşti – 2012, Paris), unul dintre cei mai cunoscuţi artişti români de peste hotare, alături de Constantin Brâncuşi şi Paul Neagu, însă slab reprezentat în expunerea muzeelor naţionale, colecţiile Muzeului Naţional de Artă al României şi cele ale Muzeului Zambaccian cuprinzând pânze doar din perioada sa timpurie.

Sunt propuse în licitaţie Avion din 1998, lucrare în acrilic, lemn și cretă pe carton (1.000 – 1.600 de euro) şi Le Mastaba din 1983, un ulei pe pânză evaluat la 1.500 – 2.500 de euro, care are pe verso etichetă de participare la expoziția personală de la Jan Krugier, Geneva, 1993.

Cu trimiteri la arta suprarealistă, creaţia lui Florin Niculiu (1928, Hudeşti, Botoşani – 1997, București), este destul de rar prezentă în licitaţii. De data aceasta, sunt oferite două picturi: Poiană la Pasărea din 1979 (700 – 1.000 de euro) şi Intenții simfonice pe țărm, în zori, datată 1981 (400 – 700 de euro).

La capitolul Sculptură, reţinem 3 lucrări de Ion Irimescu (1903, Preuţeşti, Suceava – 2005, Fălticeni): Irina, bronz evaluat la 2.500 – 3.500 de euro, Victoria (4.000 – 6.000 de euro) şi Orfeu (1.500 – 2.500 de euro) şi 2 creaţii ale lui George Apostu (1934, Stănişeşti, Bacău – 1986, Paris): Concept pentru o bancă, realizată în 1983 (800 – 1.500 de euro) şi Les prieres din 1983, cu aceeaşi estimare.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.