Oamenii fumători sînt trataţi la fel ca animalele de companie

În faţa fiecărui restaurant, bar sau instituţie publică din România oricine poate să vadă o scenă continuă de umilire a oamenilor care au decis să devină fumători: zgribuliţi, ascunzîndu-se de ploaie sau adăpostindu-se de frig, adunaţi la un loc, încearcă să tragă cîteva fumuri dintr-o ţigară care altădată oferea o anumită plăcere.

Deşi sînt fumător, nu neg că tutunul dăunează grav sănătăţii, dar ştiu că şi alcoolul poate să-ţi facă praf ficatul. Or, împotriva consumului de alcool nu s-a dat vreo lege care să interzică acest viciu în locurile publice, acolo unde au acces şi cei care nu consumă băuturi spirtoase!

Am auzit, de asemenea, că, sub starea de ebrietate, mulţi oameni au comis crime sau şi-au agresat grav soţiile, ceea ce după consumul de tutun n-am auzit să se fi întîmplat. Cu toate acestea, doar fumatul este interzis în locurile publice.

Statisticile arată că fumătorii sînt minoritari în România, ceea ce este normal dacă raporatarea se face la întreaga populaţie, ce cuprinde cîteva milioane de copii foarte mici. Fumătorii sînt minoritari, la fel ca homosexualii sau ungurii. Pentru aceştia din urmă, principiul onorabil adoptat de majoritate este acela al „discriminării pozitive”, adică favorizarea lor faţă de majoritari, ca semn al toleranţei. Pentru fumători, din contră, s-a adoptat o lege de excludere, ca şi cum ei, fumătorii, n-ar merita o discriminare puţin mai pozitivă decît scoaterea lor pe trotuar!

În afara fumătorilor, doar animalele de companie mai sînt tratate astfel! Nici acestea nu au voie în restaurante, cluburi sau baruri! Bătăuşii, cum este bestia din Lupeni, au voie să intre în localuri şi chiar să agreseze sub ochii jandarmilor o fată, dar fumătorii n-au voie să stea civilizat într-un restaurant sau bar!

Pentru persoanele cu dizabilităţi s-a dat legea care obligă toate instituţiile publice să amenajeze pante speciale, în eventualitatea că o astfel de persoană va dori să intre în acea instituţie. Apreciez foarte mult această lege, nu neapărat pentru că îl ajută pe un om în cărucior să intre într-o primărie sau farmacie, ci pentru ceva mult mai important: pentru ca omul acela să nu fie umilit, încercînd să se tîrască pe scări în văzul celorlalţi!

Pentru o asemenea atitudine militez aici, ca oamenii care au viciul fumatului să nu fie umiliţi în faţa celorlalţi! Fumătorii au şi ei – ce să facem? – prietene, soţii sau amante cu care ar dori să meargă la o cafea într-un bar, dar, potrivit legii, din cînd în cînd, ei sînt obligaţi să-şi lase partenerele singure la masă şi să iasă afară, în ploaie, la o ţigară, după care, uzi ciuciulete, adică fleaşcă, să se întoarcă iarăşi la masă! De ce trebuie să fie umiliţi în halul ăsta, cînd este atît de simplu fie să se amenajeze spaţii speciale pentru fumători sau chiar localuri speciale, bine aerisite, în care nefumătorii să poată să aleagă dacă intră sau nu?

Ştiu că mulţi nefumători vor spune: „Nene, dacă nu-ţi convine să fumezi în ploaie, lasă-te de fumat”! O asemenea atitudine nu diferă de aceea a unui nesimţit care ar striga din maşină unei bătrîne aflată pe zebră: „Babo, mişcă-te mai repede că întîrzii la serviciu dacă stau după tine”! Adică, umilirea celui care nu este atît de sprinten ca tine sau atît de lipsit de vicii ca tine.

Cea care a iniţiat această lege, deputata Aurelia Cristea, a pozat cîteva zile într-o femeie extrem de satisfăcută, imaginîndu-şi că societatea îi va face o statuie pentru minunea fătată din mintea sa şi s-a dezumflat cînd din ce în ce mai mulţi oameni s-au năpustit asupra ei. Am ascultat-o şi eu de cîteva ori şi m-am convins încă o dată de un adevăr cumplit: nu e bine să te pui cu cei care au mintea odihnită!

Şi asta încă n-ar fi nimic! Dar duduia pesedistă vrea să ne dea chiar lecţii de constituţionalitate, invocînd dreptul la sănătate al oamenilor, drept pe care fumătorii l-ar încălca! Dar milioanele de maşini care scot fum într-un minut cît toţi fumătorii de pe planetă într-un deceniu? Ele nu atentează la sănătatea oamenilor? Ele nu poluează aerul planetei? Dar autorităţile care lasă drumurile cu gropi, ucigînd astfel 3.000 de oameni în fiecare an, ei nu atentează la viaţă?

Şi, pentru că doamnei îi este dragă Constituţia, la fel ca şi nouă, fumătorilor, haideţi să revedem „Drepturile şi libertăţile fundamentale”, prevăzute în Cap. II din Constituţia în vigoare. În acest capitol, articolele 22-53 (deci 32 de articole!) se referă la drepturile şi libertăţile fundamanetale ale oamenilor. Iată care sînt titlurile acestor articole:

ARTICOLUL 22 – Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică

ARTICOLUL 23 – Libertatea individuală

ARTICOLUL 24 – Dreptul la apărare

ARTICOLUL 25 – Libera circulaţie

ARTICOLUL 26 – Viaţa intimă, familială şi privată

ARTICOLUL 27 – Inviolabilitatea domiciliului

ARTICOLUL 28 – Secretul corespondenţei

ARTICOLUL 29 – Libertatea conştiinţei

ARTICOLUL 30 – Libertatea de exprimare

ARTICOLUL 31 – Dreptul la informaţie

ARTICOLUL 32 – Dreptul la învăţătură

ARTICOLUL 33 – Accesul la cultură

ARTICOLUL 34 – Dreptul la ocrotirea sănătăţii

ARTICOLUL 35 – Dreptul la mediu sănătos

ARTICOLUL 36 – Dreptul de vot

ARTICOLUL 37 – Dreptul de a fi ales

ARTICOLUL 38 – Dreptul de a fi ales în Parlamentul European

ARTICOLUL 39 – Libertatea întrunirilor

ARTICOLUL 40 – Dreptul de asociere

ARTICOLUL 41 – Munca şi protecţia socială a muncii

ARTICOLUL 42 – Interzicerea muncii forţate

ARTICOLUL 43 – Dreptul la grevă

ARTICOLUL 44 – Dreptul de proprietate privată

ARTICOLUL 45 – Libertatea economică

ARTICOLUL 46 – Dreptul la moştenire

ARTICOLUL 47 – Nivelul de trai

ARTICOLUL 48 – Familia

ARTICOLUL 49 – Protecţia copiilor şi a tinerilor

ARTICOLUL 50 – Protecţia persoanelor cu handicap

ARTICOLUL 51 – Dreptul de petiţionare

ARTICOLUL 52 – Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

ARTICOLUL 53 – Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Am subliniat cîteva titluri pentru a o întreba pe Aurelia Cristea dacă a citit, „aşa, din curiozitate”, vorba lui Dem Rădulescu, aceste articole, căci nu am auzit-o să ia atitudine în faţa tentaţiei serviciilor secrete de intra nelimitat în „Viaţa intimă, familială şi privată” a oamenilor. Sau atunci cînd chiar şeful său de partid a pus pe masa Parlamentului o lege care era împotriva „Libertăţii de exprimare”. Cum n-am auzit să fi iniţiat vreo lege pentru construirea de spitale pentru a pune în practică „Dreptul la ocrotirea sănătăţii”, ori construirea unor şcoli, în virtutea „Dreptului la învăţătură”. Şi, mai ales, ce-o fi făcut Aurelia Cristea pentru respectarea articolului 47, care vorbeşte despre „Nivelul de trai”: „Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent”.

În argumentaţia deputatei Aurelia Cristea se face mereu trimitere la art. 35, „Dreptul la mediu sănătos”, despre care, probabil, cineva i-o fi spus că se referă la interzicerea fumatului! În realitate, acest articol prevede la al. 1 că „Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic”, ceea ce înseamnă multe alte lucruri: limitarea tăierii pădurilor, limitarea noxelor generate de industrie, controlul depozitării deşeurilor etc. Cu alte cuvinte, dacă ar citi cu atenţie Constituţia, Aurelia Cristea ar observa că, înainte de a interzice fumatul în locurile publice, ar fi avut multe probleme reale pentru ocrotirea mediului sau a sănătăţii!

Ca şi în cazul Legii Dragnea, această lege antifumat pare a fi inspirată de romanul „Ferma animalelor” al lui Orwell, la începutul căruia găsim acest pasaj în care Seniorul-Porc le spune celorlalte vieţuitoare: „Oricine merge pe două picioare este duşman. Şi ţineţi minte şi faptul că, luptînd împotriva Omului, nu trebuie să ajungem să semănăm cu el. Chiar după ce l-aţi învins, nu-i adoptaţi viciile. Nici un animal nu trebuie să trăiască vreodată într-o casă, sau să doarmă într-un pat, sau să poarte haine, sau să bea alcool, sau să fumeze tutun, sau să se atingă de bani, sau să se angajeze în comerţ. Toate obiceiurile Omului sînt rele”. Este vorba în acest roman despre lupta animalelor împotriva Omului, de la care nu trebuie învăţate viciile. Numai că, iată, pînă şi în „Ferma animalelor”, tutunul nu este unicul duşman, ci şi alcoolul, banii sau chiar hainele!

Nu vreau să fac aici o apologie a fumatului sau să pledez pentru transformarea acestui viciu în virtute, ci doar să semnalez că această lege este una care-i umileşte pe oamenii care fumează, aruncîndu-i afară din locurile publice la fel ca pe animalele de companie. Viciul este definit şi ca „Obişnuinţă anormală nedirijată de voinţă şi de raţiune; patimă”. În consecinţă, soluţia care duce la eliberarea de acest viciu este educaţia, iar aceasta nu se face prin umilirea celui vicios, ci prin cu totul alte metode! Mai omeneşti şi mai eficiente.

P.S. Legiuitorul ne poate spune ce se va întîmpla dacă într-o piesă de teatru rolul unui actor presupune aprinderea unei ţigări? Sala de teatru este un loc public. În aceste condiţii, pentru a nu fi amendat, actorul va fi obligat să iasă afară şi să revină doar după ce şi-a spus replica pe trotuar?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.