Oceanul Politicii Mondiale! Ce nebunie, ce primejdie, ce călătorie! Cu Macron, Putin, Iohannis la cârmă! Și cu Biden, că era să-l uit. Navigatori de navigatori! Navigatori de-ai noştri ne-au transmis semnale disperate. Au slobozit o tristă notă de jazz dintr-un trombon de sticlă. Nu găseau Africa. Zăreau doar sclipirea Mediteranei revărsându-se tumultuoasă în Oceanul Atlantic. Doar atât. Din când în când, dintre valuri, ieşea câte o pompadură argintie care cânta cântecele porcoase şi care tot chite să se drăgălească pe seară cu vreun matroz ca să pună la cale o nouă specie de fiinţe fabuloase.
Vrăjitoarea Esmeralda, proaspăt întoarsă de la Congresul Mondial al Magicienilor, ne-a strîns într-o seară ca să ne desluşească ce şi cum în această cumplită chestiune. Au venit la întâlnire mai mulţi deputaţi şi senatori, gunoierii din nord, femeile despletite din clanul Gomero, fizicienii reformaţi din Huko, sticlarii hrăpăreţi din Fasinmo şi circarii din Gastrea. Toate fiinţele astea fabuloase se dădeau în vânt după poveştile vrăjitoarei deşi, potrivit unor surse care doresc să-şi păstreze anonimatul, mulţi n-o credeau pe Esmeralda. Aglaia Protopopescu plîngea în hohote după Europa şi America. Eu am vrut s-o consolez în fel şi chip, dar ea m-a făcut cu ou şi cu oţet şi mi-a spus, aşa, de la obraz, că-s nesimţit. Vrăjitoarea Esmeralda a adus cu ea un glob de cristal, ca să ne citească în el trecutul, prezentul şi viitorul.
Ea a fost de părere că noi, cei din arhipelagul Adamville, vom rămâne singuri pe Pământ şi că vom da naştere unei rase superioare. Ne-a transmis chiar şi mesajul papei Urban, care, de când dispăruse Europa, zbura peste ape într-o fortăreaţă de cristal. Acum e momentul să tăiem din nou pensiile, zise Băse către Boc. Ce amalgam politic, frate! Ce ar fi însă un amalgam? E haos, e neorânduială, e dezorganizare sau poate un trend care se caută pe sine? Sau e o lume de imagini vălurită ale cărei mişcări ne scapă? Greşeala asta o fac şi scriitorii neştiind sau neaflând ca în Era Complexităţii astfel de legende sau mituri sunt răsuflate. Omule, povestea cu teoreticienii e desigur simpatică.
Ca să înţeleagă un fenomen, un bun consilier de imagine pune osul la treaba fie că trebuie să spele în santina unei corăbii fie că trebuie să facă poze sau, mai mult, mai metafizic, mai miraculos şi îngeresc sau pe deplin diavolesc, să construiască un Spaţiu Fotografic. Fotografia e o lume tainică, dinamica şi mistică. Un prost fotograf îmi face o fotografie banală, inspidă şi idioată. Şi, bineînţeles, foloseşte instrucţiunea focus într-un mod şcolăresc, încadrarea fiind pentru el doar o poveste banala cu fata, sus, jos, spate, mai la stânga, mai la dreapta. Poate că l-ai frunzărit pe Arnheim care vorbea cândva despre forţă centrului vizual.
Ei, povestea cu fotografia s-a schimbat radical în Era Complexităţii. Nu e o poză e un proces. Ideea fantastica e să imortalizezi PROCESUL. Pentru asta trebuie să fii nu numai bun teoretician şi practician, trebuie să ai o VIZIUNE. Furnica poate fi privită sau fotografiată în multe feluri. Ea este o Enciclopedie sau, mai profund, un COD. Cred că un fotograf care se respectă îşi bate capul cu asemenea coduri de imagine. DE CE POT FACE fotografii în acest tip de UNIVERS? Ce anume din Univers mă lăsa să fac fotografii? Reacţiile chimice, frecuşurile fizice dintre particule sau cumva Topologiile Discrete ale Universului?
FICTION merita să fie scris cu F mare. De ce? E o frumoasă filozofie a acestu concept FICTION. În primul rând nu are nici o legătură cu acel-ceva-care-ar-putea-fi. OK, să introducem în acest Show ideea de Lucruri Ficţionale, Artefacte Ficţionale, etc. E o strategie legată de predicţie, de prognoza, de Modele Globale, etc. Infinitul, de esemplu, este un Lucru Ficţional sau un Obiect Ficţional. Categoria mare a Obiectelor, din care şi fotografiile fac parte, e fascinantă. O ficţiune nu înseamnă ceva ce nu exista. E o problemă de încadrare aşa cum, de cele mai multe ori, fotografia este şi ea o chestiune legată de încadrare.
Fiction, ca şi expresie a unui Model Global e extrem de interesant. Din acest punct de vedere, toată viaţa mea de scriitor am încercat să respect regula asta. Sigur, scrisul e o problemă a mea personală. Câmpuri Magnetice, romanul, Cruciada lui Moreaugarin, alt roman, sunt, din acest punct de vedere, Modele Globale. Într-un model global faci tot felul de experienţe ficţionale. Nu construieşti neadevăruri sau posibilităţi. America Pierdută, publicată simultan în Ungaria şi România cu puţin timp înainte de 11 septembrie în 2001, este un Model Global Bufnilian. Dar Băse habar n-are de povestea asta. Nici Macron, nici Putin nu au habar. Biden nici atât
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.