Batracienii din București puseră la cale înălţarea unui baraj în timp ce politicienii sudicelor se întâlniră cu politicienii nordicelor, în mare secret, la bordul unui uriaş crucişător portocaliu, semeţ şi înarmat până-n dinţi. Voiau să pună la cale un plan de apărare comun sau să negocieze un armistiţiu cu norii trandafirii. Contraamiralii occidentalelor se certară cu acvatica oficială nefiind de acord cu strategiile militare impuse de ea iar docherii orientalelor îi scriseră împăratului norilor trandafirii anunţându-l pe un ton grav că se vor petrece evenimente tragice şi de neînţeles pentru popoarele acvatice digitalizate şi fragmentate.
Soprana Amalida Amoleda a cântat pentru prima oară atunci aria tragicului la conferinţele decembrice spre spaima tuturor imperialelor.
Dar ce e tragicul? Ce spunea despre el Pitoşkin?
Ar fi zâmbetul scufundat într-un ocean de lacrimi? E surâsul furat de norii trandafirii care se târăsc peste acoperişuri înceţoşând orizontul din întregul București?
Privind plin de uimire orizontul trandafiriu, împăratul norilor trandafirii din Kamtai ceru primului poet al curţii sale să scrie un catren despre tragic dar poetul îl dezamăgi pierzându-şi astfel capul. Filozofii orientalelor şi-au pierdut şi ei capul rătăcind printre teorii şi ipoteze care mai de care mai fanteziste. Norii trandafirii sunt expresia virtuală a universului plin de universuri, au susţinut arhivarii sudicelor. Nici măcar, i-au contrazis gramaticii nordicelor fălindu-se în fel şi chip. Filozofii sudicelor s-au jurat că ar fi descoperit că norii trandafirii au ca pereche un registru de navigaţie virtual şi au promis că or să afle întreg adevărul despre ploaia venită de dincolo de orizontul nostru vizibil şi despre spionii sau pirații despre care se spunea că aduc cu ei o nouă concepţie despre atotcuprinzător.
Nu cumva atotvăluritor?!
Timonierii vorbăreţi din Melisador, Watalaa Wangam, Orcheström, Burgund, Ovaloo, Stantivorej, Magribar, Kolsupe, Dadao, Kimballa, Lateea Gome, Ormooz, Galabraa, Fontas, Ascondia, Marsilia, Tato Malo, Worsko, Bashaala, Combeta, Efadalor, Pompaton, Wescutas, Vitalon, Bumbela, Combatador, Foretta Vion, Yagoo, El Satador, Torina, Efar, Kamer, Gobed, Ygonaa, Baradazar, Gompanion, Berlin, Foragan, Alpetta, Londra, Musao, Salvedar, Ganta Baray, Toame, Meto şi nesupusa Agya povestiră că avuseseră un coşmar şi că era posibil ca întreg universul plin de universuri să fie înfăşurat într-o mantie de ape de neştiuţii navigatori ai secretului din Marsila Mole.
Despre ei se spunea că ar fi navigat pe coama valului înspumat care a spălat zile în şir insulele nordicelor şi că şi-ar fi dat cuvântul de onoare că văzuseră pentru prima oară în viaţa lor un diamant de lumină veche în plasele unui pescar din Gambole, oraşul turnurilor de sticlă şi nu în propriul lor ochi ficţional. Docherii nordicelor îi căutară pe timonieri vrând să-i răpească pentru că aveau de gând să atace sudicele şi să devină nemuritori. Pescarii orientalelor puseră la cale o ambuscadă în care ar fi vrut să-i atragă pe pescuitorii de perle iar forţele de ordine încercară să împrăştie cei zece mii de scafandri care aveau de gând să dea o lovitură mortală guvernantei naţionale şi să-i aresteze pe ofiţerii regelui mării. Moreaugarinii secretului s-au preschimbat în circul acvatic din Marsila Mole şi au animat fabuloasele căutând cu înfrigurare ultimul sens înainte ca marele nimic, hulpavul, să înghită întreaga materie. Ce povesti uluitoare mai ştiau fabuloasele!
Uite-aşa se dădeau în stambă fiinţele fabuloase, dragele de ele! Aflase nu ştiu care că fuseseră aduse acolo ca să caşte gura la un mare spectacol de circ ca să-şi piardă suflul, energia şi bruma informațională. Altele ziceau c-o să fie doar un simulacru de concurs. În acelaşi scop. Să li se înmoaie oasele. Să le treacă cheful de-a încerca să găsească teribilul adevăr al tuturor lumilor. Unele ziceau, pline de aplomb, că Pitoșkin, demonul apelor însuşi, se pregătea să le joace o festă de proporţii. Era hotărât să le supună la torturi înfricoşătoare să mărturisească vreuna dintre ele cum de au ieşit din oceanul universului plin de universuri. Că demonul apelor avea de gând să le arunce în groapa istoriei şi să le ţină acolo până-n anul de graţie 3611, să poată lua atotcuprinzătorul cel miraculos în deplină stăpânire de-a lungul întregului București! Altele ţipau că totu-i o mascaradă pusă la cale de spionii sau de pirații de dincolo de orizontul vizibil. Spionii ţâşneau de fapt dintr-un univers cu peste o mie de dimensiuni şi se pricepeau de minune să manipuleze câmpurile informaţionale. Ei ar fi fost inversul informaţional al marelui nimic, al necuprinsului și miraculosului nimic!
Şi tot felul de bazaconii!
Atmosfera era pestriţă. Sufocantă. Îmbâcsită. Ca mai întotdeauna la astfel de adunări cu multă lume. Spoită cu înfiorare de doi bani. Îmbibată cu sudoare. Împănată cu bârfe de tot felul, ah bârfitorii, ce fabuloase acvatice. Atmosferă garnisită cu gargară savantă. Umplută cu înjurături. Cu sudalme viu colorate, cu panaramă şi scatolceală. Cu ameninţări. Atmosferă de-a dreptul periculoasă. Ocultată. Şi, fără îndoială, dirijată! Hei, se aude la București?
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.