Cel mai important moment electoral până la alegerile prezidențiale din SUA din 2020 a adus rezultatele scontate. La fel ca și predecesorii săi Bill Clinton, George W. Bush, Barack Obama, președintele Donald Trump va trebui să guverneze cu un Congres împărțit între cele două partide – Camera Reprezentanților va aparține opoziției (democrate acum), iar Senatul va fi al puterii republicane.
În practică, aceasta înseamnă că președintele Trump va avea mână liberă în politica externă și în numirile în funcțiile importante, care, în general, sunt apanajul Senatului. Pe de altă parte, administrația va întâmpina piedici tot mai mari în politica internă, unde Camera Reprezentanților are un rol mai important. Un Congres scindat ar trebui să conducă la cooperare bipartizană pentru promovarea noii legislații. Este însă un caz ideal. ”Din păcate, în ultimii 20 de ani am văzut că într-un asemenea Congres nu se cooperează decât simbolic și o cameră nu trece decât acele legi despre care se știe că vor fi blocate de cealaltă cameră. În plus, se votează legi fără sorți de adoptare, însă care pot deveni teme de campanie la alegerile prezidențiale”, spune David Andersen, profesor de științe politice la Iowa State University.
Camera inferioară, dominată acum de democrați, va putea iniția, printr-o majoritate simplă, procedura de impeachment a președintelui. Însă aceasta se va opri, mai mult ca sigur, în Senat, acolo unde are nevoie de două treimi din voturi pentru a continua. Cum la alegerile pentru Congres din acest an Partidul Republican a fot mai mult ca niciodată ”partidul lui Trump”, este puțin probabil ca senatorii republicani să ”trădeze” în cazul unui vot pentru impeachment, mandatele lor datorându-se în bună măsură parcursului economic sub administrația Trump și charsimei președintelui.
Alegerile pentru Congres si pentru postul de guvernator în 36 de state au fost și o avanpremiera pentru alegerile prezidențiale din 2020, iar aici perspectivele nu sunt deloc luminoase pentru Donald Trump și republicani.
Mobilizare istorică a tinerilor
În primul rând, prezența la vot a fost una neașteptat de mare în acest an, cu 114 milioane de alegători la urne, față de doar 83 de milioane în urmă cu patru ani. Vestea proastă pentru președintele Trump este că o bună parte din această creștere cu circa 30% a participării la vot se datorează mobilizării femeilor și tinerilor, în mod tradițional de partea democraților. Procenele spun multe: în Dakota de Nord, participarea la vot a celor cu vârste între 18 și 29 de ani a crescut cu 2496% față de 2014, în Wisconsin a crescut cu 808%, în Tennessee cu 663%, în New Jersey cu 465%, iar în Texas cu 465%.
În al doilea rând, numarul celor predispuși să voteze în favoarea democraților este în creștere. Numărul alegătorilor de culoare, hispanici și asiatici crește de la un ciclu electoral la altul. Apoi, rata înlocuirii demografice va face ca tinerii care votează cu democrații să-i depășească pe alegătorii mai în vârstă ai republicanilor. Spre exemplu, democrații au fost foarte apropape să câștige un stat tradițional republican, Georgia, și să impună pentru prima oară aici o guvernatoare de culoare (număratoarea voturilor nu este încă finalizată). Prin urmare, dacă republicanii au câștigat in 2016, chiar și în 2018, axându-se pe imigrație, securitatea internă și scaderea puternică a șomajului în randul hispanicilor și al celor de culoare, vor afla că această strategie nu va mai funcționa la fel de bine la prezidențialele din 2020.
Noile fețe ale Congresului
O trecere în revistă a noilor aleși, preferați de tineri, de hispanici sau afro-americani, ne poate oferi imaginea Americii următoarelor cicluri electorale.Iata câteva dintre noile fețe ale Congresului american.
Tinerii din Bronx și Queens au preferat-o pe Alexandria Ocasio-Cortez, acum cea mai tânără membră a Congresului SUA. Hispanica are 29 de ani, a lucrat pentru campania prezidențială a ”socialistului” Bernie Sanders, în 2016, este născuă într-o familie relativ modestă și a devenit imaginea implicării politice a femeilor și a minorităților.
În Boston a fost aleasă reprezentanta democrată Ayanna Pressley, de culoare, adeptă a aripii stângi a partidului, care și-a făcut campanie invocand de multe ori agresiunile sexulae la care a fost supusă.
În Minnesota a fost aleasă democrata Ilhan Omar, prin definiție o poveste de succes a integrării. Ea s-a născut în Somalia, în 1981, la Mogadishu, în familia unui oficial al regimului. A trăit într-un lagăr de refugiați în Kenya, iar în 1995 a emigrat in SUA. În 2016, la 34 de ani, musulmana Ilhan Omar era aleasă în legislativuil statului Minnesota.
În Michigan a fost aleasă Rashida Tlaib, care va fi prima reprezentantă de origine palestiniană la Washington. Provine dintr-o familie de imigranți palestinieni (tatăl s-a născut în apropiere de Ierusalim, iar mama sa s-a născut în Cisiordania). Părinții au imigrat în Nicaragua, apoi în SUA, unde s-a născut Rashida Tlaib, la Detroit.
O altă față a noului val democrat este amerindiana Sharice Davis, 38 de ani, prima din etnia sa aleasă în Congres. Este avocată, lesbiană declarată, pasionată de arte marțiale, școlită în interiorul administrației Obama. Tot o amerindiană este noua reprezentanta democrata Deb Haaland, care s-a luptat cu alcoolismul și a trăit în sărăcie mulți ani. Ea spune despre bunicul matern, amerindian, că a lucrat pentru o companie feroviară, ca parte a ”procesului de asimilare culturală”, și că mama ei s-a născut într-un vagon de marfă.
Miza delimitării circumscripțiilor electorale
Rezultatele preliminare arată ca democrații au reușit să le ”fure” republicanilor postuol de guvernator în 6 din cele 26 de state conduse de aceștia din urma și scoase la bătaie pe 6 noiembrie. Republicanii nu au reușit asta decât într-un singur stat condus până acum de deocrați. De ce se este important acest lucru? Guvernatorii au puterea de a modifica circumscripțiile electorale din statele pe care le conduc, astfel încât partidul lor să fie favorizat la următoarele alegeri. Procesul se numește ”gerrymandering”, a fost brevetat încă de la începutul secolului 19 de guvernatorul de Massachusetts Elbridge Gerry, și a devenit cu timpul un ”sport politic național” in SUA.
Dacă SUA ar fi membre ale Consiliului Europei și ar trebui să asculte de regulile Comsiei de la Veneția, atunci acest proces de delimitare a circumscripțiilor ar trebui să fie ”imparțial”, ”să nu fie în detrimentul minorităților naționale”, ”să țină cont de opinia unei comisii independente care să includă un geograf, un sociolog și membrii ei să asigure un echilibru politic și să reprezinte minoritățile”. Însă SUA nu au de-a face cu Comisia de la Veneția și fenomenul ”gerrymandering” merge mai departe, de data aceasta în detrimentul partidului lui Donald Trump.
Valul abastru s-a izbit de un zid roșu
Cu lecția învățată la alegerile prezidențiale din 2016, după care și-au pus cenușă în cap pentru exagerarea procentelor candidatei democrate Hillary Clinton, marile publicații americane au fost mai rezervate la scrutinul de pe 6 noiembrie 2016. ”Valul albastru” (democrat) despre care spuneau în urmă cu luni bune că va schimba total configurația Congresului s-a transformat în articolele de presă în ”nu știm ce se va întâmpla, suntem pregătiți pentru orice rezultat” – CNN. Rezerva jurnaliștilor americani s-a dovedit o tactică câștigătoare, pentru că în acest an ”valul abastru s-a izbit de un zid roșu”, dupa cum a spus vicepreședintele Mike Pence. Democrații au controlul camerei inferioare, însă republicanii și-au lărgit majoritatea din Senat. Tendințele demografice, mobilizarea tinerilor și așteptatele modificări ale circumscripțiilor prevestesc însă fisuri în ”zidul rosu” la alegerile din 2020. Continuarea ancheiet FBI privind implicarea Rusiei în alegerile din 2016 și paralizarea administrației nu vor face decât să lărgească aceste fisuri înaintea prezidențialelor de peste doi ani.
Si uite asa, SUA vor ajunge mai rau decat defuncta URSS. Bolsevici din toate tarile, uniti-va in Statele Unite!