Este cunoscută cheia păcii cu Islamul: o soluţie convenabilă mahomedanilor în chestiunea Ierusalimului. Până acum, nu s-a găsit o asemenea soluţie, din pricină că nu este convenabilă Israelului. Cea mai puternică formă a acestei soluţii (există de multă vreme planuri în acest sens): Ierusalimul – oraş internaţional, nici islamic, nici evreiesc, nici creştin. Nu convine nimănui, dar fără ea vom avea război non-stop în zonă.
În istorie, păcile se istalau la capătul unor războaie şi erau doar intervale mai lungi sau mai scurte între două confruntări armate, sau psihologice. Occidentul a avut acest utim interval între 1990 şi 2015. Din 1947 până în 1990 a avut Războiul Rece.
Războiul – iată un secret nu prea mediatizat – este cea mai la îndemână soluţie de ieşire din crizele economice adânci, fiind un factor de dezvoltare rapidă. Celălalt factor, tehnologia, nu stă la îndemâna oricui şi, în orice caz, nu îi poţi da o rată de creativitate după pofta ta de profit.
Ieşirea din criza austerităţii de după recenta criză financiară va aştepta un astfel de factor de dezvoltare cu rezultate garantate (unele dintre ele, în război, sunt garantate şi oribile). Nu vom putea spune că strategiile cele mai cinice regizează din umbră ceea ce este aşteptat. Dar nici nu vom putea spune că va exista opoziţie politică în aşteptarea acestui factor şi, apoi, în valorificarea lui.
Opoziţia – vezi războiul din Vietnam – are să apară cândva. Atunci se va pune, din nou, problema Ierusalim – oraş internaţional. Acel atunci nu va fi, însă, înainte ca arabii să sufere din cauza împuţinării rezervelor de petrol şi gaz.
Acest nou tip de război extins în percepţia terorizată a ţărilor creştine nu va pustii ţările arabe, cum este acum pustiită Siria. Prin urmare, preţul petrolului nu va sări în sus şi dezvoltarea economică va putea să-şi reia ciclul.
Logica economică din spatele acestui multiplicator de dezvoltare care este războiul nu are o ecuaţie prea complicată: bugetele militare crescute şi crescânde… Aceste bugete vor comanda industriilor anumite produse, iar aceste produse vor cere, pe orizontală, anumite componente. Gândiţi-vă, de pildă, ce ar însemna pentru industrie dacă o nouă generaţie de sateliţi ar fi necesară… De asemenea, aceste bugete vor putea finanţa cercearea tehnologică la un nivel superior iar din laboratoarele cercetătorilor se vor ivi inclusiv aplicaţii domestice ale noilor tehnologii. De la tehnicile de propulsie a navelor spaţiale care ies în afara atmosferei terestre până la tehnici de hrănire chimicalizată, toate domeniile cercetării vor cunoaşte fel de fel de noi performanţe, jumătate din ele fiind utile şi pe piaţa nevoilor obişnuite ale vieţii.
Omenirea are nevoie de motoare care să nu mai consume benzină, de pildă. Unde să faci astfel de cercetări în cea mai deplină discreţie? Omenirea n-a fost capabilă până acum să combine doi atomi de hidrogen cu unul de oxigen ca să producă apă în laborator, dar se ştie deja că la orizontul anului 2030 vom intra într-o epocă de insuficienţă majoră a apei, la nivel planetar.
Nu va putea demostra nimeni niciodată că a existat o strategie cinică pro-război, ci vom constata curând binefacerile unui nou ciclu al dezvoltării durabile. Fiecare va trebui să accepte, acum, că nişte bani (100 de euro pe cap de locuitor, să zicem) au ieşit din buzunarele egoismului nostru personal spre a se duce în bugetele militare ale egoismelor noastre naţionale.
Faptul că nu cunoaştem un alt multiplicator de dezvoltare, da, acest fapt este gravissim. Minţile luminate din cercetarea prospectivă a economiei mondiale au atras atenţia că noua paradigmă, în viitor, are a fi contracţia, nu dezvoltarea. Schimbările de mentalităţi preced schibările de model economic. Acele mentalităţi care au a aduce acel model nou, în viitor, vor fi cele ecologiste, cele care vor venera biodiversitatea şi hrănirea bio, cele care vor restaura religia zeiţei Natură. Cât mai avem până acolo?!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.