„Panama Papers”: ce este şi la ce foloseşte o firmă offshore

Uriaşul scandal mondial declanşat de dezvăluirile făcute de ziarele Le Monde şi Süddeutsche Zeitung cu ajutorul Consorţiului Intrernaţional al Jurnaliştilor de Investigaţii (ICIJ) a adus în prim-plan şi rolul foarte tulbure pe care îl au firmele offshore din Panama şi Insulele Virgine britanice în ascunderea circuitelor financiare mondiale. Reamintim, în context, că numai firma Mossack Fonseca a înfiinţat 214.448 firme pentru clienţii săi din toate părţile lumii. Este motivul pentru care cotidianul parizian amintit şi Agenţia France Presse au consacrat un documentar special ca să facă înţeles acest mecanism.

1. La ce serveşte cu adevărat o firmă offshore? Este vorba de un nume dat în mod obişnuit firmelor înregistrate în ţări cu o fiscalitate foarte redusă şi cu reglementări foarte convenabile, precum Insulele Virgine britanice, Panama şi insulele africane Seychelles. Aceste „societăţi internaţionale de afaceri” („international business corporation” sau IBC) nu exercită nicio activitate economică reală pe teritoriul în care sunt înregistrate; ele servesc drept simplă „cochilie” sau ecran pentru activităţi desfăşurate aiurea. În afara bazei de impozitare, puterea de atracţie a firmelor offshore provine din facilităţile de creare a societăţilor şi din controlul redus în ce priveşte identitatea beneficiarilor lor reali. Alte entităţi offshore, precum trusturile sau fundaţiile, funcţionează aproape la fel după acelaşi model, deşi ele nu sunt propriu zis IBC.

2. Cum se creează o societate offshore? În general, există mai mulţi intermediari între beneficiarul real al unei societăţi şi cel care a creat efectiv structura respectivă. Beneficiarul poate recurge la banca lui sau la un cabinet de avocaţi specializaţi în fiscalitate pentru a alege cel mai bun paradis fiscal în funcţie de exigenţele sale. Acest intermediar intră în contact cu un agent de domiciliere a societăţilor care se ocupă să înregistreze totul pe lândă autorităţile diferitelor jurisdicţii. De exemplu, firma panameză de domiciliere a societăţilor offshore Mossak Fonseca poate recruta clienţi de la biroul său din Luxemburg, după care cere aripii sale din Insulele Virgine britanice să creeze o societate offshore. Totodată, ea promite diverse servicii suplimentare, de la redirecţionarea corespondenţei până la furnizarea de nume de împrumut, trecând prin servicii bancare. La ce foloseşte aşa ceva?

A. Deschiderea unui cont în bancă. Scandalul„Panama Papers” dovedeşte că o bună parte a societăţilor offshore înregistrate de Mossak Fonseca au ca singură activitate deschiderea gestiunii unui cont bancar. Mai curând decât să deschidă un cont direct pe numele lor într-o bancă elveţiană sau din Luxembourg, clienţii trec prin intermediul unei societăţi ecran la care ataşează contul lor în deplin anonimat. În fapt, unul dintre principalele avantaje ale societăţilor offshore este opacitatea lor, care permite ascunderea identităţii reale a deţinătorilor de drepturi ai societăţilor. Această metodă este folosită de anumiţi fraudori fiscali, dornici să sustragă patrimoniul lor impozitului asupra averii sau să-şi exonereze descendenţii la drepturile de succesiune.

B. Deţinerea de bunuri. În acelaşi fel, în loc să cumpere direct o casă ori un iaht pe numele lor, clienţii pot s-o facă cu societăţile offshore pentru a ascunde identitatea lor. Dacă diferiţii intermediari nu-şi fac misiunea lor de control, aceasta permite spălarea banuilor murdari proveniţi din activităţi criminale sau frauduloase. Unui om politic corupt, de exemplu, i se poate oferi, în schimbul unor favoruri, o vilă în străinătate, deţinută de o societate offshore.

C. Protejarea fondurilor. În ţările instabile din punct de vedere politic sau economic, elitele recurg adesea la societăţi offshore legate de fonduri pentru a-şi proteja patrimoniul de exproprieri, de hiperinflaţie sau reglări de conturi în cazul unei alternări la conducerea politică – fără a dori neapărat să fraudeze fiscul. Iată pentru ce, în „Panama Papers”, fişierele interne ale firmei panameze Mossack Fonseca se regăsesc extrem de mulţi oligarhi ruşi, membri ai elitei politice a Partidului Comunist Chinez, precum şi mulţi înalţi demnitari de pe cele cinci continente. Offshore-ul este, de asemenea, un mijloc eficient de a ocoli sancţiunile economice internaţionale.

D. Prosperitate mascată. Alţi actori economici caută în societăţile offshore un mijloc de disimulare pe care nu li-l oferă societăţile din propriile ţări. O persoană care are o interdicţie bancară va găsi aici mijloacele care-i permit să desfăşoare totuşi operaţiuni financiare; un investitor şmecher va găsi aici oportunitatea de a ajunge în mod discret la capitalul unei alte societăţi; un om de afaceri cu un trecut îndoielnic va putea avea acces la contracte în străinătate fără ca numele său să compromită negocierile.

E. Dezvoltarea unor activităţi în străinătate. Anumiţi actori economici recurg, de asemenea, la societăţi offshore pentru a-şi facilita dezvoltarea pe plan internaţional. Pentru a se instala în Asia de Sud-Est sau în Africa, de exemplu, anumite societăţi franceze creează în mod transparent entităţi offshore comune cu parteneri locale. Aranjamente adesea legale care le permit să beneficieze de slaba fiscalitate şi de simplitatea reglementărilor din paradisurile fiscale.

Acest lucru este ilegal? Nu. Majoritatea ţărilor autorizează recurgerea la societăţile offshore. În unele zone ale lumii, ca de pildă Asia sau Rusia, acest lucru este aproape normal. În Franţa, unde autorităţile sunt mai neîncrezătoare, societăţile offshore sunt legale cu condiţia să declare contul legat de societate – toate conturile în străinătate trebuie declarate, fără excepţie, precizează Codul general al impozitelor. O societate fără cont, care ar permite deţinerea unor bunuri precum o casă sau un iaht de exemplu, nu trebuie declarată decât dacă ea oferă dividende (în acest caz trebuie plătit impozitul pe venit) sau în cazul în care contribuabilului i se aplică taxa de solidaritate pe venit – părţile sale din societăţi, în Franţa şi în străinătate, sunt într-adevăr incluse în calculul taxei de solidaritate pe venit.

În sfârşit, dacă această societate găzduieşte o activitate comercială realizată în Franţa, ea trebuie, de asemenea, declarată în conformitate cu impozitul pe societăţi. Dacă activitatea se realizează în străinătate, societatea poate fi, totuşi, impozitată; acesta este rolul sistemelor anti-abuz aplicate de Bercy şi care au drept scop să „şteargă” interesele regimurilor fiscale privilegiate. Concret, dacă o structură stabilită în afara Franţei este deţinută în proporţie de cel puţin 10% de rezidenţi fiscali din Franţa şi este supusă unui impozit pe beneficii mai mici cu 50% decât cel pentru care ar trebui să plătească taxă dacă ar fi stabilită în Franţa, atunci această structură este impozitată. În concluzie, offshore-ul nu este ilegal în sine: acest lucru depinde de ce anume se face cu el.

În acest caz, care este problema? Pentru a-şi păstra activitatea fără scop lucrativ, paradisurile fiscale nu sunt deloc înclinate să-şi abandoneze practicile şi activităţile de disimulare atât de mult apreciate de clienţii lor. Diferitele niveluri de opacitate oferite de entităţile offshore complică, aşadar, activitatea justiţiei şi a fiscului pentru recuperarea banilor ilegali sustraşi impozitelor pentru a reface circuitele sumelor murdare. Dacă presiunile internaţionale i-au constrâns pe unii dintre ei să-şi modifice practicile, calea spre transparenţă este încă lungă, îndeosebi datorită slabei cooperări dintre autorităţile locale pentru a aplica standardele internaţionale spre a identifica, dincolo de numele de împrumurt, beneficiarii reali ai societăţilor şi originea fondurilor lor.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.