Thomas Piketty, unul dintre cei mai influenţi economişti din lume, apreciere consolidată după apariţia volumului său „Le Capital au XXI siecle” consacrat analizei istorice a inegalităţilor, a formulat un punct de vedere foarte interesant referitor la rezolvarea datoriei Greciei care a trezit un ecou deosebit printre specialişti, politologi şi ziarişti. Astfel, pe 7 iulie, adică după referendumul din Grecia, el a acordat un interviu ziarului german „Die Zeit”, în care pledează pentru restructurarea datoriei greceşti, apreciind că menţinerea acestei ţări în austeritate este o soluţie ce nu se susţine şi injustă. Din punctul de vedere al acestei somităţi în domeniul economiei, „conservatorii, îndeosebi din Germania, sunt pe cale să distrugă Europa şi ideea europeană, şi asta din cauza ignoranţei lor şocante a istoriei”. Şi, pentru a convinge cititorii reputatului ziar german, el face o paralelă între situaţia actuală a Greciei şi cea a Germaniei de acum şase decenii: „Ceea ce m-a frapat în timp ce scriam este că Germania este cu adevărat cel mai bun exemplu al unei ţări care în istorie nu a rambursat niciodată datoria externă, nici după primul, nici după Al Doilea Război Mondial”. Mai departe, el a spus că „Germania este ţara care nu a rambursat niciodată datoriile sale. Ea nu este îndreptăţită să dea lecţii altor naţiuni”. „Deci ne explicaţi că miracolul economic german s-a bazat pe acelaşi fel de ajutor pe care noi îl refuzăm Greciei astăzi?”, l-a întrebat pe Piketty ziaristul de la „Die Zeit”. „Exact”, a răspuns marele economist francez.
Piketty a reamintit că, în 1953, Acordul de la Londra a permis Germaniei federale să şteargă peste jumătate din datoriile sale de după război. Astfel, la 27 februarie 1953, s-au reunit la Londra 21 de creditori ai Republicii Federale Germane, într-un moment foarte delicat pentru această ţară aflată în incapacitate de plată. În discuţie erau obligaţiile rezultate în urma tratatului de la Versailles, din 1919, care nu au fost onorate niciodată; împrumuturile contractate de Republica de la Weimar, ale căror plăţi fuseseră suspendate la începutul anilor ’30, şi împrumuturile contractate după 1945 de la Aliaţi. Atunci, creditorii au decis să facă un efort excepţional, reducând datoria germană cu 62%: de la 39 miliarde mărci germane, ea scăzând la 14,5 miliarde mărci germane. De asemenea, s-a instituit un moratoriu de cinci ani în ce priveşte plăţile şi un interval de 30 de ani pentru a le rambursa, cât şi o reducere a taxelor de interes. Printre creditorii ce au fost foarte generoşi atunci cu Germania Federală se aflau: Elveţia, SUA, Canada, Iran, Franţa şi… Grecia.
În 2013, pe când era în opoziţie, actualul premier de la Atena, Alexis Tsipras, scria în revista pariziană „Le Monde Diplomatique”: „Ceea ce coaliţia stângii radicale din Grecia (partidul Syriza, pe care îl conduce-n.n.) propune azi este (…) să ne inspirăm din marile momente de clarviziune pe care le-a cunoscut Europa după război”. De altfel, este de notorietate că, în relaţiile cu Germania, grecii au amintiri neplăcute, pe care le-au invocat în ultima vreme. Mai concret, în timpul războiului, germanii au jefuit pur şi simplu resursele naturale greceşti. În 1941, naziştii au impus Băncii Centrale a Greciei, la fel cum au făcut în alte ţări, să le dea „un împrumut” de 476 milioane mărci germane cu tiltu de contribuţii la război. Despre creanţa respectivă, Francetv.info spunea că, în februarie 2012, fostul eurodeputat Daniel Cohn Bendit ar fi echivalat-o la 80 (optzeci) miliarde de euro în ziarul german „Die Welt”. Totuşi, Germania susţine că nu mai datorează nimănui, nimic, ea bazându-se pe acordul privind reunificarea RFG cu RDG, din 1990. „Cancelarul Kohl a refuzat să plătească reparaţiile legate de Al Doilea Război Mondial, cu excepţia indemnizaţiilor vărsate celor ce au fost obligaţi la muncă forţată”, nota L`Obs.
Slate.fr notează că Franţa ca şi Germania au reuşit să scadă datoria lor de după război utilizând trei factori comuni: inflaţia, impozitarea bogăţiei private şi restructurarea datoriei lor. „Europa a fost fondată pe scutirea de datorii şi investiţii în viitor, şi nu pe ideea unei penitenţe infinite. Trebuie să ne amintim de asta.” „Nu putem cere ca noile generaţii să plătească timp de decenii pentru erorile părinţilor lor. Fără îndoială, grecii au făcut imense erori.” Potrivit reputatului economist Piketty, a pune greutăţile datoriei pe umerii tinerei generaţii înseamnă să ne întoarcem în trecut, pedepsind tinerele generaţii germane de după război. El propune o conferinţă europeană asupra datoriei, apreciind inevitabilă restructurarea datoriilor tuturor ţărilor din UE, nu doar a Greciei, şi îi aminteşte Angelei Merkel că „cei care doresc azi să alunge Grecia din eurozonă vor sfârşi în coşurile de gunoi ale istoriei”.
Opiniile lui Piketty au stârnit numeroase dezbateri în care s-au implicat specialişti, economişti şi analişti economici. Unii dintre ei au creat chiar o hartă ce reprezintă numărul de falimente ale statelor europene după 1800. „Aceasta demonstrează că, în cazul Greciei, rambursarea datoriei sale nu este un comandament atât de urgent”, după cum susţine Xavier Timbaud, economist la Observatorul francez de conjuncturi economice (OFCE), care nu a vrut să continue această comparaţie, ea părându-i-se „alunecoasă”, ba chiar „periculoasă”. „Ştergerea datoriilor corespunde ştergerii unei istorii teribile pentru Europa şi Germania. Ea ilustrează voinţa unei redemarări, fără a purta povara datoriilor trecutului Nu se poate vorbi de această situaţie în cazul Greciei.” „Am mult respect pentru el (Piketty – n.n.) şi înţeleg poziţia lui, dar ea este provocatoare. Nu este cea mai bună manieră de a realiza un consens”, spunea Timbaud. Toată lumea este de acord că intransigenţa FMI şi rigiditatea Germaniei, exprimată prin Merkel, au contribuit la adâncirea datoriei Greciei. Timbaud opinează că, „înainte de toate, guvernele Greciei sunt cele care au făcut să se instaleze un stat slab azi. A anula datoria Greciei înseamnă a-i face un cadou ei, dar în detrimentul creditorilor. Or, trebuie luate în seamă interesele tuturor.”
Pe aceeaşi lungime de undă se află politologul american William Kindred Winecoff, care pe blogul universitar Duck of Minerva arată că Piketty „uită să amintească contextul în care a fost ştearsă datoria germană la conferinţa de la Londra din 1953. Germania petrecuse cei opt ani precedenţi sub o ocupaţie militară care impusese enorme reforme politice şi instituţionale”. Or, este exact ceea ce Syriza refuză azi în Grecia. Winecoff mai scrie că a existat un context geopolitic foarte diferit, cu americanii gata să dea bani Europei Occidentale, în contextul Războiului Rece. „Nu din bunăvoinţă şi gentileţe a şters Europa datoriile germane. A fost rezultatul luptei pentru putere”, arată el. O altă diferenţă: atunci Germania nu făcea parte dintr-un grup de ţări precum UE, iar reducerea datoriilor sale nu avea un impact asupra interacţiunii dintre ceilalţi membri ai grupului. „Uniunea nu se poate baza pe principiul că anumiţi membri pot împrumuta şi nu rambursează, în timp ce alţii privesc fără a acţiona”, încheie Winecoff. Sigur, opinii pro şi contra se pot găsi cu duiumul, dar, în ce mă priveşte, parcă aş opta pentru argumentele unei somităţi în domeniul economiei mondiale, şi nu pentru ale unui politolog.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.