„Parlamentul să nu plece în vacanţă până nu rezolvă problema Legii dării în plată”

Debitorii au aşteptat Legea dării în plată ca pe o gură de aer şi au făcut tot posibilul ca ea să fie promulgată în forma în care a fost votată de Parlament şi înaintată preşedintelui, a declarat pentru Bursa Cristian Dan, unul dintre administratorii Grupului Clienţilor împrumutaţi în franci elveţieni, potrivit

Acesta a spus: „Clienţii au făcut petiţii nenumărate către Administraţia Prezidenţială, trimise fie pe adresa instituţiei fie s-au prezentat personal sau în grupuri ca să depună memorii şi să fie primiţi de către consilierii preşedintelui. Debitorii în CHF sunt profund dezamăgiţi şi nemulţumiţi de modul în care sunt trataţi de către instituţiile statului, care par să facă front comun cu bancherii – cel puţin aceasta a fost percepţia împrumutaţilor care au tras semnale de alarmă încă de la începutul anului.

Au organizat acţiuni de protest atât în oraşele mari din ţară, cât şi în capitală, pe 25 ianuarie, 8 februarie, 14 iunie 2015. Au făcut absolut tot ce le-a stat în putere că să atragă atenţia asupra problemelor grave cu care se confruntă. Astfel, pe 20 ianuarie 2015 au înaintat către Guvernul României, Camera Deputaţilor şi Senat solicitarea de iniţiativă legislativă pentru denominarea în lei a creditelor în valute străine. Legea a rămas undeva în vreun sertar, prăfuită… Au încercat să urmeze îndrumările Guvernatorului, de a negocia cu băncile.

Astfel, pe 18.03.2015 Asociaţia Utilizatorilor Români de Servicii Financiare (AURSF) şi Grupul Clienţilor cu Credite în CHF (GCCC) a lansat în mod oficial parteneriatul care viza iniţierea negocierilor de grup între clienţi şi băncile care au acordat cele mai multe credite în CHF. Pe 14.06.2015, GCCC şi AURSF au înaintat Guvernului Ponta un memoriu prin care au solicitat din nou adoptarea unei măsuri legislative urgente de protecţie a populaţiei împotriva riscului de depreciere semnificativă a monedei naţionale ca urmare a expunerii la produse toxice de creditare, acordate în franci elveţieni şi care afectează grav un număr important de cetăţeni ai României şi familiile lor, pe scurt o lege a conversiei creditelor din valută în lei.

Pe 1 iulie 2015 a fost publict un raport referitor la demersul de negociere de grup cu băncile care au creditat în CHF prin care a fost prezentat faptul că eforturile depuse pentru rezolvarea amiabilă a situaţiei dificile cu care se confruntă clienţii băncilor care au acordat credite în CHF şi pentru împărţirea poverii între creditori şi debitori, nu au dat rezultatele pe care ni le-am dorit. Băncile, cu mici excepţii, s-au dovedit inflexibile, şi nu au venit în întâmpinarea clienţilor cu nicio soluţie de împărţire a poverii – fie din cele avansate de echipa de negociere, fie proprii. Deşi am venit cu numeroase propuneri concrete, niciun argument invocat de noi în cadrul discuţiilor şi demonstrat cu calcule şi simulări nu a fost acceptat de către instituţiile financiare. Băncile au demonstrat încă o dată că nu doresc să facă niciun pas către clienţii lor – în afara propriilor pseudo-soluţii care, în opinia noastră, reprezintă doar o tactică de imagine şi nicidecum nu sunt de natură a reprezenta o rezolvare pe termen lung în interesul clientului.

La data de 3.09.2015, AURSF şi reprezentanţii GCCC au depus un memoriu către Camera Deputaţilor şi BNR prin care informau cu privire la rezultatele negocierii ce a avut loc între consumatori şi principalele 7 bănci comerciale care au acordat credite în CHF şi, totodată, solicitau susţinerea pentru adoptarea unei măsuri legislative urgente care să atenueze o parte dintre efectele nocive ale aprecierii semnificative a monedei străine faţă de moneda naţională, pe scurt o lege a conversiei creditelor din valutele care s-au apreciat semnificativ în lei.

AURSF şi reprezentanţii GCCC arătau că solicitările lor în procesul de negociere au fost decente, cererea urmărind un obiectiv unic şi anume o reducere semnificativă a ratei lunare, ce urma să fie obţinută prin oricare din metodele următoare, aplicate singular sau cumulativ: reducerea dobânzii aplicabile – eliminarea/reducerea comisioanelor aplicabile; conversia în lei a soldului rămas al creditului concomitent cu aplicarea unei reduceri substanţiale la noul sold rezultat în urma reconversiei. Una din cele mai îngrijorătoare concluzii pe care echipa de negociere a desprins-o odată cu participarea la acest demers de negociere este aceea că şi-a dat seama cât de dificilă, dacă nu practic imposibilă, este comunicarea unui consumator obişnuit cu banca. Echipa de negociere, formată din oameni cu cunoştinţe financiare şi juridice avansate, a avut parte de un tratament inadmisibil din partea băncilor şi a fost obligată să facă eforturi supraomeneşti chiar şi pentru a stabili o întâlnire.

Împrumutaţii au urmat, practic, toate căile legale posibile pentru restabilirea echilibrului contractual între ei şi băncile care au creditat în valută, în special în CHF. S-au făcut inclusiv demersuri organizate, de către grupuri de debitori din aceeaşi bancă care au identificat hotărâri ale instanţelor de judecată pronunţate în favoarea consumatorilor şi pe baza cărora s-a solicitat ANPC adoptarea unor măsuri contra băncilor care nu s-au conformat solicitărilor APC de încetare a practicilor ilicite, printre acestea numărându-se OTP Bank România, Bancpost, Raiffeisen Bank, Piraeus Bank, Credit Europe Ipotecar IFN, Volksbank România, Banca Românească, Banca Comercială Română. Nu s-a rezolvat nimic, existând tot felul de înţelegeri între ANPC şi diverse bănci, în încercarea de a adopta soluţii care să nu afecteze prea mult băncile recalcitrante.

În acest context, este de la sine înţeles că împrumutaţii au salutat proiectul de lege a dării în plată, care oferă posibilitatea oricărui român care a luat un credit şi nu mai poate plăti datoria, să treacă în proprietatea băncii bunul ipotecat, instituţia de credit nemaiputându-se îndrepta către alte bunuri sau venituri ale debitorului.

Am avut printre noi cazuri de debitori executaţi silit, care, după executare, încă mai datorează băncii sume mai mari decât cele împrumutate – practic, oamenii au pierdut tot: şi locuinţa şi banii pe care i-au achitat până în momentul executării – sume pe care, probabil, nu le vor putea achita niciodată în România. Avem printre noi debitori exasperaţi, oameni în depresie, familii destrămate, copii marcaţi de faptul că familiile lor au fost nevoite să se destrame pentru a supravieţui. Oamenii au început să-şi spună problemele la diferite posturi de radio, TV şi în presă. E de la sine înţeles că promulgarea Legii dării în plată de către preşedintele Iohannis era pentru aceşti împrumutaţi un tub cu oxigen, un colac de slavare, o gură de aer în situaţia în care aceştia se află. Asta pentru că, odată promulgată, legea ar fi dat posibilitatea unora dintre debitori fie să renunţe la locuinţe şi să se mute în chirie pe sume considerabil mai mici decât ratele umflate artificial de bănci printr-o serie de clauze abuzive, fie să se folosească de această lege ca de un levier cu care să forţeze băncile cămătare să negocieze condiţii umane şi echitabile de continuare a relaţiei contractuale cu clienţii.

Ne declarăm profund dezamăgiţi de respingerea pe care am întâmpinat-o de-a lungul anului din partea administraţiei prezidenţiale, pe care o considerăm o sfidare la adresa unei categorii a cetăţenilor, profund dezamăgiţi de activitatea fostului guvernului cu privire la măsurile care ar fi putut fi adoptate pentru protecţia cetăţenilor împrumutaţi. Ne declarăm contrariaţi de lobbyul bancar şi de războiul de manipulare dus în mass media de către BNR şi reprezentaţii ARB şi considerăm inacceptabilă intervenţia unor reprezentanţi ai băncilor străine pe lângă administraţia prezidenţială, intervenţie pe care o percepem că pe un fel de atentat la suveranitatea şi independenţa ţării, respectiv împotriva împrumutaţilor români la băncile care activează în România. Cerem Parlamentului să-şi respecte cetăţenii care i-au acordat votul şi încrederea, să nu cedeze presiunilor bancherilor, să ancheteze modul în care au fost acordate creditele astronmice care i-au determinat pe reprezentanţii BNR şi ARB să lupte cu atâta înverşunare împotriva legii dării în plată, cerem Parlamentului să depolitizeze ANPC-ul şi să-l treacă sub controlul propriu şi, în măsura în care aparatul legisaltiv o permite, solicităm demiterea întregii conduceri actuale a BNR şi verificarea modului în care aceasta a supravegheat operaţiunile de creditare de pe teritoriul României care au dus la supraîmpovărarea unei părţi semnifictative a populaţiei şi transformarea ei într-un soi de sclavi moderni, unii din ei fiind nevoiţi să-şi părăsească ţara pentru a supravieţui sau pentru a oferi un viitor copiilor lor.

În mod special, solicităm verificarea legalităţii externalizării creditelor performanţe de către unele bănci. De asemenea, dorim ca Parlamentul să facă o prioritate din modificarea legii Statutului BNR, cu privire la imunitatea membrilor Consiliului de Administraţie al BNR în aşa fel încât aceştia să poată fi traşi la răspundere penală în cazul în care organele de anchetă constată asemenea fapte. Ne declarăm profund dezamăgiţi, de asemenea, de lipsa de reacţie a Preşedintelui Romniei la articolele apărute în presă, referitoare la scrisoarea trimisă de şefii a patru bănci-mamă ale unor bănci româneşti cu capital străin, în care îi solicită acestuia să prevină efectele Legii dării în plată asupra sistemului bancar, avertizând România că pot da statul în judecată în instanţele româneşti, la curţile de arbitraj internaţionale şi în plan european.

Dorim să-i reamintim Preşedintelui nostru, a cărui lipsă de reacţie aduce mai degrabă a dispreţ faţă de consumatorii de servicii financiare, că un alt preşedinte european, preşedintele Poloniei Andrzej Duda, a avut o poziţie demnă de apreciat când a afirmat într-un interviu pentru Reuters că băncile trebuie să îşi asume responsabilitatea rezolvării situaţiei legate de creditele în CHF, că ele sunt cele care au beneficiat de pe urma acestor credite, că «”băncile fac profituri uriaşe în Polonia, profituri care ajung în proporţie semnificativă, într-un fel sau altul, la băncile-mamă din străinătate, iar polonezii nu beneficiază de pe urma acestor profituri, la fel cum nu beneficiază nici economia Poloniei. În acelaşi timp, comisioanele bancare sunt printre cele mai ridicate din Europa». Situaţia este similară în România, diferenţa este că preşedintele nostru este total absent şi lipsit de reacţie.

Ne punem întrebarea: este nevoie de un nou Colectiv, că să ne facem auziţi? Au fost deja peste 30 de victime ale sistemului bancar românesc. De câte mai este nevoie, domnule Iohannis, până vă veţi trezi şi dumneavoastră şi veţi asculta glasul disperat al multora dintre votanţii dumneavoastră cărora le-aţi promis foarte multe în campania electorală?

De asemenea, am vrea să-i atragem atenţia şi primului ministru, că într-o emisiune TV a promis unui debitor că este dispus să asculte problemele consumatorilor de servicii financiare constituiţi în asociaţii.

Noi încă ne dorim această întâlnire cu dânsul, amintidu-i, totodată, că în Croaţia, în anul 2011, când francul eleveţian a atins o valoare ridicată, guvernul de la Zagreb s-a alarmat, iar prim ministrul Jadranka Kosor a reacţionat prompt cerând băncilor să preia şi ele o parte a riscului în criza rambursării creditelor cu care se confruntă cetăţenii. Premierul de atunci, Kosor, a propus băncilor să reprogrameze creditele cetăţenilor, astfel că valoarea ratelor lunare să fie cât mai aproape de starea iniţială şi să practice cursul fix al francului elveţian faţă de kuna croată.

De asemenea, guvernul polonez a demarat planuri pentru convertirea în zloţi a creditelor ipotecare în franci elveţieni ale populaţiei, costurile operaţiunii urmând să fie suportate de bănci. Îi atragem atenţia şi noului ministru de finanţe că atunci când patru dintre cele mai mari bănci din Croaţia au anunţat că intenţionează să dea în judecată autorităţile de la Zagreb, ministrul de Finanţe croat Boris Lalovac a luat imediat poziţie, declarând că «nu este inteligent să dea în judecată guvernul din ţara în care fac afaceri. Sper că doresc să continue să facă afaceri în Croaţia şi că, pentru prima dată, se vor asculta vocile oamenilor», subliniind că el nu se teme de arbitraj în privinţa «afacerii francului elveţian», aşa cum au ameninţat bancherii şi că este limpede că un guvern trebuie să-şi protejeze cetăţenii. În contextul acestor luări de poziţie ferme şi spre protejarea cetăţenilor, de către oameni politici şi de stat din Europa, ne dorim şi noi ca Parlamentul nostru care, în sfârşit, a luat o măsură radicală spre a veni în ajutorul populaţiei împovărate de aceste bănci recalcitrante din România – vorbim de Legea dării în plată – să nu plece în vacanţă până nu rezolvă această problemă. Fac un apel către domnul Valeriu Zgonea şi domnul Călin Popescu Tăriceanu să convoace Parlamentul şi să dezbată proiectul Legii dării în plată în sesiune extraordinară, având în vedere gravitatea situaţiilor prin care trec unii dintre împrumutaţi. Aşa cum a precizat domnul Alin Iacob, preşedinte AURSF, la întâlnirea avută cu domnul Cosmin Marinescu, Consilier Prezidenţial pe probleme de Politici Economice şi Sociale, «retrimiterea legii în Parlament va crea probleme majore unui număr important de familii din România, care ar putea fi lipsite de un instrument legal important, care să le ajute să negocieze cu băncile condiţii mai favorabile de restituire a creditelor afectate de clauze abuzive, de creşteri nejustificate ale costurilor, precum şi de evoluţia cursului valutar. O negociere care, în lipsa unui atare instrument legal, nu poate fi efectivă, nici măcar atunci când consumatorii sunt reprezentaţi de asociaţii care le reprezintă interesele, aşa cum au dovedit-o recentele încercări de rezolvare a situaţiei debitorilor cu credite în CHF».

Împrumutaţii români nu au nevoie de o dictatură bancară şi atragem atenţia că în mediul online apar din ce în ce mai des propuneri de acţiuni identice cu cele petrecute zilele trecute în capitală, când oierii s-au organizat şi au apelat la metode mai puţin ortodoxe pentru a forţa statul să le ia în seamă nemulţumirile şi să corecteze anumite situaţii de abuz împotriva lor. Cu toate că nu dorim să se ajungă până acolo, suntem nevoiţi, totuşi, să tragem un semnal de alarmă: răbdarea noastră a început să depăşească limitele”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.