Polemici necesare/ De ce-i spală Gâdea pe Ceaușești?

Periodic, la trei-patru-cinci luni, Mihai Gâdea de la Antena 3 CNN invită vreun aparținător al Ceaușeștilor care – sub masca anedecdoticului exprimat prin diverse burtiere senzaționaliste – ne povestește ce familie normală și ce viață modestă aveau dictatorii neo-staliniști ai României. Reiese că morții din decembrie ‘89 au fost niște trădători de neam și țară din moment ce au cerut/forțat răsturnarea unor oameni atât de drăguți, atât de simpli, atât de normali. Niște oameni acolo, și ei, ca toți oamenii – care au dat ordin așa, ca prin vis, să se tragă la picioare și, apoi, în plin în semenii lor ieșiți în stradă.

Deunăzi, dl. Gâdea l-a adus din nou pe ecran, în direct și la o oră de vârf, pe ginerele lui Ceaușescu, fostul soț al Zoiei, profesorul universitar Mircea Oprean. Odată chemat, toată mascarada care a urmat nu-i poate fi imputată în primul rând lui. Pentru simplul motiv că, de la un aparținător atât de intim al familiei Ceaușescu, nu ai altceva de așteptat decât versiuni idilice, „nevinovate”, justificativ-trucate ale vieții pe care a dus-o cu fiica și cu familia restrânsă a dictatorului.

Dar, depășind marginile bunului simț și profitând de mingile săltate de Gâdea la fileu, Oprean nu numai că exaltă cultul soției (ceea ce, la o adică, ar fi de înțeles), ci extinde minciuna, fără nerușinare, și asupra părinților acesteia, pe care nu scapă ocazia, en passant, să-i „umanizeze”, să-i „idilizeze”, luându-ne astfel pe noi, privitorii operetei, de proști.

Din spatele burtierei mistificatoare Viața neștiută a familiei Ceaușescu, Oprean ne flendurește fariseic și grețos, povestindu-ne cum intra el nestingherit pe ușa din față în vila din bd. Primăverii, cum trecea el pe lângă Ceaușescu (care citea, nota bene, „niște informări de la Securitate”!), cum zicea el bună ziua, iar Ceaușescu moțăia din cap, după care el, Oprean, urca nestingherit scara către camera Zoiei, minunându-se cum de marele Ceaușescu nu se întreabă cine-i omul ăsta care îi intră așa, tam-nesam, în casă! Câtă magie, câtă feerie! Ca în Frații Grimm!

Că dl Oprean încearcă să ne ducă de nas ca pe copiii de grădiniță nu este, repet, de mirare, asta va face toată viața dacă i se dă ocazia, pentru că viața lui nu mai poate să aibă alte cadre existențiale și de gândire decât nostalgia după familia în care a fost inhalat.

Dar este de foarte mare mirare cum găzduiește dl Gâdea (dacă nu chiar el instrumentează) această mascaradă, făcându-se că nu știe, de exemplu, că, încă de la primii pași pe bd. Primăverii (închis circulației pietonale a „viermilor”), până s-apuce să intre „nestingherit” pe ușa vilei, „obiectivul” fusese scanat din creștet până-n tălpi și confirmat ca fiind tovarășul prințesei, iar când trecea pe lângă Ceaușescu să urce scara, acesta știa de mult și ce lapte supsese în fașă dl Oprean – el, părinții lui, părinții părinților, vecinii, rudele, profesorii de la școala primară etc.

Fișa lui în amănunte moleculare fusese întocmită, de fapt, încă de când pretinde dl Oprean că a întâlnit-o prima dată pe Zoia la mare, la un congres științific, unde ar fi băut o bere împreună cu „verișorul”. (Nu, nu suntem în Tanța și Costel.) Cine era „verișorul”? Gâdea n-a întrebat. Nu era în desfășurător.

Evident că fata dictatorului era o femeie onorabilă, practic o copilă, care nu întâlnea necunoscuți la mare decât însoțită de „verișori”. Nu e exclus ca, înainte să-l ia de mână și să-i spună tu, chiar Zoia să-l fi dat în lucru, după care pedigree-ul să fi fost supus aprobării Biroului 2, care se ocupa de cadre. Nu de alta, dar fata mai rămăsese „văduvă” de vreo câteva ori – prin „bunele” oficii ale mamei ei, un înger de femeie -, episoade între care fusese și un ziarist celebru de la Lumea, mort întâmplător în misiune prin Africa.

De data asta, partidul s-a orientat corect, dl Oprean fiind un tovarăș cu o bună pregătire politică și de luptă, păstrând și astăzi o exprimare specific-comunistoidă, de care n-are cum să scape. Zice el, în esență: Cum era să mă dezic de Zoia, ce exemplu aș fi dat eu studenților mei?

Lăsându-l să vorbească în felul acesta, unii ar putea argumenta că Gâdea l-a lăsat să se facă singur de râs. Din acest punct de vedere, ar fi putut fi o emisune caricaturală și poate ar fi prezentat un anumit interes public – dar n-a fost. Dl. Gâdea era cât se poate de serios, se vedea clar că empatiza cu invitatul și-l încuraja în logoreea lui nostalgic-manipulatorie. Arâtându-ne pozele de familie – copiii fericiți alături de părinții lor (ce oameni la locul lor!), realizatorul se minuna, emoționat: ”Impresionant, foarte impresionant.”

În afara de viața sentimentală, am aflat amănunte și din viața evlavioasă a cuplului, fiica primilor atei ai țării colindând mânăstirile și chiar botezându-se la maturitate cu același prenume, al partizanei sovietice Zoia Kosmodemianskaia, pe care părinții ei i l-au dat în semn de înaltă apreciere a invaziei rusești și impunerii regimului comunist, fără de care Ceaușescu n-ar fi existat. Zice Oprean, ca în darea de seamă de la partid: „Am mers la multe Învieri.” Gâdea nu întreabă la ce biserici. Nu era în desfășurător. „Zoia nu pleca de acasă fără să spună o rugăciune și să sărute o iconiță.”, mai adaugă Oprean, Gâdea iar tace ca peștele, admirativ, ca prostu’-n târg.

Zoia era și foarte rafinată, zice soțul. „Lumea nu ințelege. Ea evita să fracventeze locuri publice. Se închidea în lectură. La șaptesprezece ani, epuizase literaratura universală.” O epuizase în așa măsură încât „însuși Edgar Allan Poe a dus-o la incinerare”. Gâdea, pastor la bază, nu întreabă cum se poate ca o ortodoxă convinsă, practicantă, care săruta iconițe, să vrea să fie incinerată. Nu era în desfășurător.

Culmea penibilului (și al blasfemiei) o atinge dl pastor în momentul în care, entuziasmat de devoțiunea lui Oprean pentru soție, evocă episodul bilblic al lepădării Sfântului Petru de Mântuitor în comparație directă cu cazul dlui Oprean, care nici vorbă să se lepede vreodată de Zoia! Fantastic! Excepțională pildă pe care Oprean i-o dă Sfântului Petru, revelată de dl Gâdea! Câtă adecvare mentală a realizatorului!

Un capitol special a fost consacrat momentului detenției celor trei: Zoia, Nicu și Valentin. Patru – cu dl Oprean, care și-a/le-a căinat îndelung soarta. „Impresionant, impresionant”, făcea dl Gâdea.

Sigur că cei patru n-ar fi trebuit să facă nicio zi de pușcărie, neputând fi ținuți responsabili de crimele părinților. Dar de aici până a face din cazul lor un martiriu este o distanță uriașă, mai bine spus – o mârlănie. În detenția de 7-8 luni, Zoia scria poezii, iar Valentin vedea la televizor meciuri de fotbal. Poate nu i-a spus nimeni dlui Gâdea că sute de mii de oameni simpli, normali, așa ca dl. Oprean, au murit în condiții abominabile în detențiile de ani, de zeci de ani, de sute de ani, de mii de ani din Gulagul românesc, cu complicitatea socrului acestuia, pe vremea când era deja general și comunismul era băgat pe gât cu fierul roșu poporului român.

Mai înainte ca Valentin să privească meciuri la televizor, oameni simpli, așa ca dl Gâdea – profesori, doctori, studenți, țărani, preoți – fuseseră forțați să-și bea urina, să-și mânânce fecalele și să urineze pe icoana lui Iisus Hristos în Experimentul Pitești, inventat de criminalii tovarăși ruși și români, complici ai tatălui celor căinați în emisunea lui. Lovit de o solidă incultură politică, mai mult ca sigur că dl Gâdea nu a auzit nici de moartea lui Babu Ursu, ucis în detenție, în 1985, de zbirii lui Ceaușescu (cofinii zbirilor lui Putin de azi).

Dacă personajul Oprean ar fi traversat un moment de catharsis și ne-ar fi revelat resorturile/mecanismele coșmarului (cel mai atroce din toate țările blocului comunist) în care trăiau românii, asumându-și, pe de o parte, apartenența plină de privilegii la diriguitorii acelui coșmar, dar, pe de altă parte, și revelându-ni-l – recte revelându-ne cum se însăila acel coșmar în spatele ușilor închise din bd. Primăverii – atunci da, am fi avut un interviu șocant, execepțional, pentru care dl Gâdea ar fi meritat toate premiile TV din lume. Din păcate, departe de așa ceva, am avut o „spălare de cadavre”, o jalnică încercare de promovare/renovare/resuscitare a fațadei ceaușiste aruncate de istorie la gunoi.

În Italia sau aiurea, ar fi avut cineva curajul să televizeze un interviu de reabilitare, de „umanizare”, cu ginerele sau nora lui Mussolini? Probabil că zbura de nu se vedea. Nu e cazul la români pentru care amestecarea reperelor ante- și post-decembriste, „compatibilizarea” lor pe sub masă, în contra naturii, pe diverse filiere de complicitate, a ajuns un sport național, fiind una dintre cauzele principale ale decăderii morale în care ne afundăm.

Oare ce părere ar avea partenerii CNN dacă ar afla că directorul stației-surori reabilitează prin ricoșeu (bilă, mantă, bilă) dictatori din Europa de Est, în speță pe cel mai crunt dintre ei, singurul care – plin de sânge pe mâini – a refuzat să se dea la o parte în fața falimentului istoric al regimului, cum au făcut toți ceilalți lideri comuniști, inclusiv Honecker?!

 

Oare ce ar spune CNN – promotor pro-choice de primă linie – dacă ar afla că directorul postului partener din Europa de Est încearcă reabilitarea memoriei rudelor dictatorului responsabil de moartea atâtor femei lăsate să agonizeze pe masa de chiuretaj, sub ochiul vigilent al procurorilor? L-ar aplauda, l-ar felicita?

Această manevră – de a folosi o umbrelă respectabilă pentru a te deda sub ea la tot felul de mișmașuri dezgustătoare și parti-pris-uri dâmbovițene – este un fond comun al României post-decembriste. În multe domenii – începând desigur cu politica, dar neexcluzând presa – înveșmântate în poleiala colaborării cu entități din Occident, se ascund mari jigodenii, abuzuri, derapări, aroganțe etc., multe sfidând bunul simț, unele mai urâte chiar decât pe vremea lui Ceaușescu.

Să fie emisunea dlui Gâdea un ordin al patronului postului, dl profesor Voiculescu-Crescent? Să aibă domnia sa asemenea nostalgii irepresibile – de recuperare/reabilitare ale fostului său stăpân? Nepătrunse sunt căile libertății de exprimare post-decembriste și ale banilor care le finanțează. Cele două posturi să fie finanțate chiar cu banii respectivi? Tocmai când începuserăm să uităm de toate aceste întrebări rămase fără răspuns, iată că vine dl Gâdea și face pe deșteptu’, băgându-ni-i din nou pe gât pe Ceaușești, pe care, după cum se vede, îi așteaptă mereu cu interes, ca pe cel de-al XIV-lea congres. Impresionant, foarte impresionant.