Politicienii noştri, dronele altora şi senzaţia noastră de déjà vu

 Uneori, se petrec evenimente de natură să schimbe, brusc, percepţia asupra stărilor de fapt, cel puţin din anumite domenii. Se întâmplă chiar şi în perioade în care rutina, ba chiar plictisul, domină scena publică. Recent, preşedintele nostru, Nicuşor Dan, a deschis, referindu-se la tema războiului din Ucraina (subiect care nu ne poate „plictisi”, deoarece nu suntem cinici, însă pe unii politicieni, fără a fi, nici ei, cinici, se pare că da), discuţia despre caracterul mai mult decât previzibil al celor afirmate de politicienii noştri. Acesta este un aspect real, care, de altfel, era evident, deja, de ani de zile. Recunoaşterea lui oficială ne poate da, însă, speranţe într-o îmbunătăţire o comprehensivităţii celor care vor fi afirmate, de la un moment dat încolo.

Drona din Constanța, mai apără cineva România?

Dacă afirmaţiile politicienilor noştri, pe tema războiului, sunt foarte previzibile, evenimentele cele mai recente, care ne implică, erau mai degrabă neaşteptate, din cauza atrofierii generale a stării de veghe. Speranţa noastră de a putea fi prezenţi în treburile războiului din ţara vecină, dar fără a suporta niciun fel de urmări, nu a fost, nici ea, cu totul realistă. În asemenea situaţii, poţi să „cumperi timp” (şi, de bine, de rău, am reuşit acest lucru), dar nu te poţi extrage total din logica implacabilă de tip cauză-efect.

Cauza este războiul declanşat de Rusia, însă efectele lui au început să fie simţite şi la noi (în mod direct, de acum, nu convenabil-indirect, aşa cum se întâmplase până acum). Iar aceste efecte constituie evenimentul care ne-a schimbat, cu repeziciune şi într-un mod destul de radical, percepţia asupra stării de fapt. Mai precis, a dus la destrămarea iluziei securităţii garantate, fără a fi nevoie să depunem efort.

Reacții internaționale după explozia din Constanța: ”O nouă dronă a explodat la scurt timp după Galați”

Vinerea trecută, pe la prânz, eram cu o delegaţie din Ungaria şi am constatat, cu o mirare nu foarte mare, că aceşti oaspeţi ştiau mai multe decât mine despre căderea dronei ruseşti peste un bloc de locuinţe din oraşul Galaţi. Era clar că eu eram cam aerian, în acel moment, însă nu cumva şi modul în care autorităţile noastre au ales să comunice a fost unul defectuos? În special modul în care reacţia armată, mai precis completa lipsă a acesteia, a fost prezentată public mi s-a părut astfel.

Cele „doar” patru minute despre care s-a vorbit, că ar fi fost la dispoziţie pentru doborârea dronei, îmi par, mai degrabă, o perioadă lungă. Nu suntem, totuşi, în 1917, iar noi ştiam că armata română deţine destul de multe sisteme antiaeriene, plus avioanele F-16 ale forţei N.A.T.O., mereu în aer, care puteau fi folosite pentru a încerca, măcar, doborârea dronei.

La fix o săptămână după şocul de la Galaţi, a venit unul şi mai mare. Nu una, ci nu mai puţin de cinci drone marine (după unele surse, ar fi vorba de patru), de astă-dată, s-au avântat către portul Constanţa. Două din ele au şi explodat acolo, iar apele teritoriale de lângă coastele româneşti par să fi fost supuse unui veritabil atac, cu o putere distructivă importantă.

Ce au făcut autoritățile, minut cu minut, după prăbușirea dronei la Galați. Filmul evenimentelor

Deci, senzaţia noastră de déjà vu este provocată, acum, de aspecte incomparabil mai grave decât ceea ce spun politicienii. De altfel, dacă după incidentul de la Galaţi, politicienii păreau foarte hotărâţi, acum, în urma evenimentelor de la Constanţa, ei nici nu prea mai ştiu ce să spună. Cele ce le-au spus, în orice caz, ori au sunat precum pocnetul nucilor lovite de perete, ori s-au contrazis cu altele, spuse, la repezeală, tot de către ei. Dacă ar fi să comparăm reacţia autorităţilor româneşti cu cea a guvernului Greciei (căci şi lângă Insula Lefkada a fost găsită o dronă marină ucraineană, luna trecută), diferenţa este atât de mare, încât nici nu poate să nu provoace o diferenţă la fel de mare în ceea ce priveşte răspunsul Kievului.

Am avut noroc

Mereu am pledat împotriva escaladărilor necontrolate şi a unor reacţii insuficient gândite, luate (prea) la cald. Nu mai este, însă, vorba, acum, de a combate nişte afirmaţii sau nişte idei ale unor adversari mai mult sau mai puţin ipotetici. Acum este vorba de a reacţiona la nişte evenimente cât se poate de concrete, care pun efectiv în pericol viaţa cetăţenilor români. Vinerea trecută, la Galaţi, drona aeriană a explodat. Am avut noroc că a lovit numai casa liftului şi nu, în mod direct, vreun apartament, astfel încât au fost numai două persoane rănite uşor.

Vinerea aceasta, la Constanţa, dronele marine au explodat, din nou. Acum, am avut mare noroc că nu s-a întâmplat o tragedie, pe lângă care am trecut, conform informaţiilor disponibile până acum, nu cu mult. Prin urmare, s-a creat, pe drept sau pe nedrept, dar parcă mai curând pe drept, impresia unui stat lipsit de apărare, care este, acum, dominantă în societate. Acesta este un pericol uriaş, pe care sper că cei aleşi să ne conducă îl sesizează la adevărata lui dimensiune şi cu adevăratele implicaţii pe care le face plauzibile.

„Bă, da-i merg motoarele” comunicării despre drona explodată în Portul Constanța? Miruță se contrazice cu Nicușor Dan și cu guvernul ANALIZĂ

Acum, chiar ar fi timpul ca domnul Ilie Bolojan să intervină, mai ales că acesta şi-a construit farmecul şi mitul personal în jurul ideii de Fermitate, iar timbrul vocal şi atitudinea lui corporală sunt de natură să sugereze Putere, dar şi plăcerea exercitării ei. Ar fi chiar păcat ca intuibilele ezitări provocate de căutarea celei mai puţin riscante poziţionări în vederea asigurării rămânerii în postura de prim-ministru să îi anuleze şansa implicării reale într-una din cele mai complicate situaţii în care statul român se află, de mulţi ani încoace.

Prăbuşirea iluziilor

Nu doar România trece, în vremea din urmă, prin deziluzia constatării că sistemele militare de protecţie, în special cele antiaeriene, nu sunt infailibile, aşa cum s-a tot clamat, mulţi ani de zile. Nici chiar apărarea antiaeriană multistratificată a Israelului nu a putut face faţă atacurilor lansate de Iran. Ba chiar nici bazele americane din regiunea Golfului nu au putut defel rezista loviturilor aeriene ale aceluiaşi tenace adversar. Această deziluzie generală şi-a găsit, recent, şi expresia artistică.

Un film american difuzat anul acesta pe Netflix, „A House of Dynamite”, care a fost rapid remarcat şi de cinefilii români, prezintă incapacitatea Statelor Unite de a intercepta o rachetă nucleară lansată din zona Pacificului, ba chiar neputinţa lor de a identifica, măcar, ţara care a lansat racheta ce urma, implacabil, să distrugă metropola Chicago. Prăbuşirea iluziilor create odată cu apariţia, la începutul anilor `80, a programului „Războiul Stelelor” este sintetizată de un personaj care explica astfel eşecul doborârii rachetei ucigaşe de către interceptorii lansaţi de americani: „Noi vrem să doborâm un glonte cu un glonte”. Universul a devenit, deci, brusc, mult mai mare decât credeam noi că ar fi.

Opt manipulări și dezinformări care coincid cu propaganda Kremlinului, după drona căzută la Galați – OPINIE

Şi totuşi… În ciuda abundenţei de luări de poziţie exprimate, în ultimele zile, în sensul că dronele aeriene nu ar putea fi doborâte, că nu s-ar fi găsit încă soluţii tehnice pentru aşa ceva, în ştirile despre războiul din Ucraina se vorbeşte, zilnic, despre doborârea reciprocă a dronelor lansate de cele două părţi beligerante. Să înţelegem că toate aceste ştiri sunt minciuni?! În plus, din câte ştim, singurul pilot militar din alianţa N.A.T.O. care a doborât, chiar foarte recent, o astfel de dronă (ucraineană, deviată de ruşi) este un român. El se numeşte căpitanul comandor Costel-Alexandru Pavelescu şi face parte din contingentul românesc detaşat în nordul Europei pentru a asigura securitatea aeriană a celor trei ţări baltice.

Pavelescu a şi fost decorat de autorităţile româneşti pentru acest succes. Să înţeleg că piloţii noştri de pe F-16 pot doborî drone deasupra Estoniei (fiind, chiar, primii din N.A.T.O. care reuşesc asa ceva), dar nu o pot face şi pe teritoriul României?! Pe de altă parte, încă din mai 2025, România are în vigoare o lege anume iniţiată pentru a permite doborârea dronelor care pătrund ilegal pe teritoriul României. Să înţelegem că acea lege, deşi mult popularizată la vremea aceea (constat, cu surprindere, că unii comentatori de azi au uitat de ea, sau, mă rog, se prefac că au uitat-o), a fost votată de Parlament şi promulgată de preşedintele interimar, Ilie Bolojan, doar aşa, în dorul lelii?

UPDATE VIDEO O dronă a căzut peste un bloc cu 10 etaje din centrul Galațiului. O mamă și copilul ei, la spital, iar alți 70 de locatari au fost evacuați 

Consider că este momentul ca liderii noştri să lanseze un mesaj direct, explicit (dacă nu chiar răspicat) şi ferm (dacă tot sunt atât de fascinaţi de acest cuvânt) în favoarea forţelor noastre armate, care acum, în lipsa unor informaţii complete, sunt ţinta unor atacuri tot mai dure, ce găsesc o mare audienţă în rândul opiniei publice. Altfel, mă tem că provocărilor zilei de mâine, care vor viza distrugerea puterii de rezilienţă a societăţii noastre, le vom da răspunsuri şi mai slabe.