„Pragul” Comisiei Europene decide viitorul României

Judecătorii Curţii Constituţionale au hotărît să amâne până pe 12 septembrie luarea unei decizii privind validarea sau invalidarea referendumului din 29 iulie a.c. O hotărâre fără precedent în activitatea CCR şi care a surprins aproape pe toată lumea: lideri din ambele blocuri politice, analişti, observatori ziarişti.

Judecătorii Curţii Constituţionale nu au dat joi, 2 august, o decizie dintr-un motiv foarte clar: nu au vrut să fie consideraţi ei drept decidenţii pricipali în privinţa viitorului României. Dacă ar fi validat referendumul (existau premize pentru o astfel de decizie), ar fi avut de înfruntat adversitatea lui Traian Băsescu şi a maşinii sale de propagandă. Şi nu numai. Dacă ar fi invalidat scrutinul din 29 iulie (ar fi avut acoperire şi pentru o astfel de decizie), atunci s-ar fi expus oprobiului celor 7,5 milioane de români care l-au îngenunchiar la vot pe Traian Băsescu. Drept urmare, judecătorii Curţii Constituţionale au luat hotărârea să scoată castanele din foc cu mâinile altora: autorităţi locale, departamente din MAI, Autoritatea Electorală Permanentă, MAE. Se ştie deja: judecătorii Curţii Constituţionale se vor pronunţa după ce vor avea în faţă listele de alegători actualizate la zi. În funcţie de ce le vor „spune” listele, vor decide. Dacă va rezulta că cetăţenii români cu drept de vot sunt în jur de 16 sau 16,9 milioane, atunci judecătorii vor considera că s-a realizat pragul de participare şi vor valida referendumul, iar Traian Băsescu va fi demis. Dacă însă pe listele electorale actualizate vor apărea mai mulţi alegători  – concret, minim 16.918.108 – atunci referendumul va fi invalidat, iar Traian Băsescu se va întoarce la Cotroceni.

După cum se vede, totul – adică viitorul României – se decide în funcţie de un ceea ce a devenit subiect de război politic, pragul de participare la scrutin.

Acest prag de participare reprezintă însă nu ar fi trebuit să existe. Şi nu o spunem noi (sau cei care au demarat procedurile de suspendare/demitere a lui Traian Băsescu) ci chiar unul dintre cele mai prestigioase organisme juridice ale Consiliului Europei, aşa numita Comisie de la Venţia, cea care a elaborat Coduri de conduită electorale pentru toate tipurile de scrutine. Numai că, pragul de participare – scos, pe bună dreptate, din Legea referendumului în 2007  – a fost reintrodus în luna aprilie de PDL, a fost din nou scos din lege în luna iunie de USL, dar a fost „legalizat”, printr-o formulă care nu avea nimic juridic în ea, de către…judecătorii Curţii Constituţionale, care au judecat în direcţia apărării lui Traian Băsescu.

Guvernul Ponta, în primă instanţă, preşedintele interimar, Crin Antonescu, în ultimă instanţă, ar fi putut ocoli – perfect legal şi constituţional – impunerea de către CCR a pragului de participare. De ce şeful guvernului şi înlocuitorul lui Traian Băsescu nu au apelat la pârghiile legale de care beneficiau (menţinerea în vigoare a OUG 41/2012, respectiv nepromulgarea legii referendumului „reparată” în sesiunea extraordinară din Parlament) se ştie: presiunile extraordinare ale liderilor Comisiei Europene, ale unor lideri din state cu mare influenţă din Europa etc.

Tandemul Ponta-Antonescu a fost pur şi simplu pus cu spatele la zid de ofensiva mai mult decât violentă a liderilor europeni. Ofensivă pe care până la un punct o înţelegem: liderii CE au profitat de dezinformările grosolane ale propagandei cotroceniste şi au sărit în apărarea unui membru al familiei lor politice, PPE. De ce spunem până la un punct? Pentru simplul motiv că ofensiva violentă a liderilor europeni a fost şi este în flagrantă contradicţie tocmai cu prevederile propriului organism, Comisia de la Veneţia, cea care, repetăm, consideră că nu se impune un prag de participare la scrutinurile referendare. Şi ar mai fi fost un motiv pentru care liderii europeni ar fi trebuit să nu facă presiuni pentru care autorităţile române să accepte pragul de participare: România, stat din estul Europei, membru relativ nou în UE nu a depăşit încă faza de tranziţie. Ori, într-un stat aflat în situaţia României, există – în mod obiectiv – o fluctuaţie necontrolată a populaţiei. Nimeni, indiferent în ce funcţie de decizie se află în statul român, nu poate ştii cu exactitate câţi români cu drept de vot sunt peste hotare, câţi români din afara graniţelor mai au cetăţenia română. Mai mult, noi nu ştim cu precizie încă nici câţi români suntem în interiorul graniţelor. Ţinând cont de aceste aspecte, liderii europeni ar fi trebuit să dea dovadă de maleabilitate, dar nu au făcut-o.

Putem deci să spunem, fără să greşim, că viitorul României va fi decis, în ultimă instanţă, tocmai de ofensiva agresivă şi nejustificată a liderilor europeni. Lideri europeni printre care s-au aflat şi unii care au preluat pe nemestecate şi aberanta (şi păguboasa pentru România) temă electorală a tandemului Macovei-Băsescu, „lovitură de stat”.

Dacă pragul de participare va conduce la invalidarea referendumului, acest lucru se va răsfrânge şi împotriva liderilor Europeni, în ultimă instanţă, împotriva UE. 7,5 milioane de români, din care cca 3 milioane, dacă nu mai mulţi, neînregimentaţi politic îşi vor îndrepta frustrările unui „vot furat” către „Europa”. Şi nu este exclus să se ajungă la comparaţii – unii le-au şi făcut  – între CE şi fostul „mare prieten de la răsărit, URSS” din anii pioneratului Republicii Populare Române. Pentru că românii vor considera că pragul electoral, decidentul viitorului României, a fost impus de liderii europeni. Şi nu-i putem contrazice.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.