Dacă lucrurile nu au luat o turnură total antipopulară la nivelul anilor 90, în România, nu este un merit al „clasei politice”, ci al faptului că ședințele Parlamentului au fost transmise live.
Azi, când vorbim de transparență decizională, nimeni nu mai știe în ce constă aceasta și de unde vin abuzurile în serie.
Ordinea de zi a Parlamentului este desigur publică, însă nu este cunoscută cu adevărat nici de parlamentari, mai mult fiind securizată față de orice interes și reacție a presei.
Ședințele Guvernului se desfășoară într-o atmosferă care depășește deseori cadrul privat al unor entități din această ordine.
Ședințele instanțelor de judecată, desigur cu excepția celor reglementate a se desfășura fără public, dau și ele posibilitatea unor aiureli incompatibile cu statul actual.
Toate forurile decizionale enumerate sunt aparent supuse transparenței, însă nu există sancțiuni când normele legislative în domeniu sunt încălcate.
Însă monitorizarea reală este exclusă atâta vreme cât avizele de publicitate limitează în forță publicitatea unor evenimente decizionale de natură publică ale căror efecte privesc integral societatea.
Faptul că acum apar niște parlamentari care își filmează adversarii politici în tentativa de a clama adevărul, cu mijloace și atitudini relativizând ordinea publică, nu a dus la eliminarea „cenzurii” care permite asemenea intervenții. Insă, nici acești combatanți nu cer transparența.
Ședințelor publice, oriunde se desfășoară acestea, ar trebui să li se aplice publicitatea dezbaterilor de la prima la ultima secundă.
Organizațiile civice, chiar cele cu atribuții ale statului, Inspecția Judiciară, membrii partidelor politice, cetățenii României ar avea astfel la dispoziție posibilitatea să se informeze punctual despre lucruri care privesc realmente starea națiunii.
O LEGE care să oblige toate instituțiile statului să pună la dispoziția societății absolut toate ședințele publice pe site-urile acestora ar simplifica circul mediatic actual și ar reduce semnificativ inițiativele cu dedicație.
-2 ani de zile din instante au lipsit sedintele publice si solemne,
dupa cum cere legea organica:
-toate H.G.urile* de re-prelungire a „starii de alerta” au fost desfiintzate/anulate,
consideram ca de fapt au functionat „tribunale extraordinare” prohibite de catre Constitutie,
aviz amatorilor!
*H.G.urile respective au fost anulate de catre diverse Curti de Apel
doar despre una* stim ca a fost solutionata definitiv de catre Inalta Curte:
hotararile nu se publica, puteti petitiona….
*de respectiva H.G. s-a „ocupat” un cunoscut activist – Aurelian Popa
avem mai dubii asupra acelui personaj, ne pare a fi un implant secu.
sedintzele parliamentului?
-NU SUNT PUBLICE doar pentru ca chipurile ar fi „transmise in direct”,
cauza de NULITATE!
Da, da dar poate si mai important ar fi Parlament cu doar 300 parlamentari ! Astfel acesti politicieni, parlamentari, ar fi mult mai usor de controlat de catre electorat. I-am cunoaste mult mai usor pe fiecare dintre cei 6-8 parlamentari care te reprezinta(reprezinta judetele) si astfel controlul ar fi efectiv, real.