Muzeul din Voitec al Fundației ASOCULT (Timișoara) a organizat în 15 iunie a.c.o reuniune de conferințe în memoria profesorului Emil Cazan, dispărut prematur, după o carieră ce a lăsat în urmă înfăptuiri de larg interes public. Am avut prilejul de a coopera nemijlocit cu domnia sa atunci când s-a construit actuala clădire a Facultății de Științe Economice din capitala Banatului. Prestațiile sale au fost multe și durabile.
Mi-a revenit să abordez reabilitarea statului național. Este limpede din capul locului că „reabilitare” înseamnă multe lucruri. Dacă înseamnă „încetare a decăderii din drepturi”, atunci nu este vorba de așa ceva în privința statului român de azi. Poate surprinde afirmația, dar suntem după decenii în care nu s-a impus ceva țării – deciziile fiind iscălite de reprezentanții ei. Nu este vorba nici ca cineva „să-și recapete buna dispoziție”, căci jubilația nu lipsește.
Dacă reabilitarea statului înseamnă însă ca acesta „să-și restabilească prestigiul”, atunci este cazul unei analize – căci tot mai numeroși economiști acuză transformarea țării în „colonie”. Mai mult, președintele anterior vorbea de „stat mafiot”, iar cel actual de „stat eșuat”. Dacă reabilitare înseamnă „a corecta funcții alterate”, atunci este și mai mult cazul să stăruim.
Rămân la conotațiile din urmă și desfășor în forma succintă a unor teze optica mea privind reabilitarea statului național al României de azi. Rețin aici doar tezele ei – argumentația concludentă fiind în textul integral al conferinței și în publicații (începând cu Identitatea națională și modernitatea, 2018).
Întrebarea simplă este dacă mai sunt identități naționale în modernitatea târzie, în era globalizării și a digitalizării. Mai ales că piața ca regulator economic, capitalul financiar, regimul libertăților au schimbat identități ce păreau definitive. Răspunsul meu, bazat pe argumente economice, istorice și sociologice, este că statele naționale au o pondere mai mare decât s-a acceptat în ultimele decenii, încât prima mea teză este aceea că identitatea națională rămâne realitate.
Identitatea națională nu poate fi despărțită de componente etnice. Dar în cele mai multe state trăiesc oameni cu identități etnice diferite, chemați să-și asume o identitate comună în cadrul națiunii civice.
Este adevărat că inițiatorii teoriei modernității nu au conferit un loc important naţiunii și componentei etnice, modernizarea stârnind până azi senzația de uniformizare. Numai că – și cu aceasta trec la a doua mea teză – însăși modernitatea a descoperit specificul național, cum observa Garabet Ibrăileanu. Ea a descoperit și ceva mai mult: individualitatea – nu numai cea a persoanei, ci și cea în forma familiei, comunității, națiunii – și o presupune. De aceea, consilierul președintelui Franței are dreptate când spune că numai părăsirea „lașității mondene” și „asumarea de sine (devenir soi)” permit ieșirea din crizele în care modernitatea s-a afundat (Jacques Attali, Devenir soi. Prenez le pouvoir sur votre vie!, 2014).
În jurul identităților circulă ideologii, se fac propagande și se emit etichetări – pe gama de la „naționalism prăfuit” la „cosmopolitism golaș”. Se și înlocuiește copios examinarea lucrurilor cu simplă etichetare. Or, prăbuşirea socialismului răsăritean, din anii 90, şi tranziţia ce a urmat în această parte a Europei, dar și realitățile lumii actuale au dovedit încă o dată că identitățile sunt efective. Identitatea națională nu este relicva unui trecut intrat în muzeu și nu se reduce la elemente ale trecutului.
Moștenim din faza finală a imperiului habsburgic considerarea naţiunii drept comunitate „geografică”, „statală”, „de sânge”, „de limbă”, „de destin istoric”, „de viaţă economică”. Fapt este că, la orice încercare, cazuri semnificative de națiuni reale nu încap în definiţie. Este clar că o definiţie a naţiunii care ar face faţă situaţiilor factuale de azi nu mai poate apela doar la caracteristici statice. Dacă se vrea să se facă față competițiilor din zilelor noastre, atunci – și cu aceasta formulez a treia mea teză – acest concept trebuie reconstruit luând în seamă condițiile afirmării națiunii. Am în vedere o reconstrucție sub trei aspecte: explicitarea faptului că nu doar existența în comunitate face o națiune, ci existența cu performanțe; includerea voinței politice printre condițiile națiunii; observarea împrejurării că națiunile sunt realități înzestrate cu anume viață.
În zilele noastre, este tot mai evident că abia statul național permite rezolvarea problemelor de bază ale societăților. Analize fundamentale au arătat că democrația nu este posibilă în afara cadrului național (Pierre Manent). Nici asistența socială (Habermas), nici dezvoltarea (Streek), nici inovativitatea (Bootle) nu sunt posibile altfel. S-a mai arătat că o „democratizare din afară” duce la dominație (Gaedecke), dacă nu cumva la cleptocrație (Chayes) (detalii în Soarta democrației, 2022). În general, între „statul invadant”, pe care socialismul răsăritean l-a ilustrat, și „statul debil”, cultivat de neoliberalismul care i-a urmat, este adecvată – aceasta fiind a patra teză – formula „statului răspunzător de starea propriei societăți și care se ocupă de aceasta”.
A cincea mea teză este aceea că în pofida a ceea ce s-a realizat după 1989 – stat de drept democratic ancorat în Constituție, cu libertăți și drepturi fundamentale, pluralism politic, parlamentarism și promițătoarele alianțe și a mândriei că fiecare am putut contribui la această cotitură istorică – situația în care a fost adusă România este azi critică. Cum au consemnat istoricii (Florin Constantiniu, Ioan Scurtu și alții), niciodată în istoria ei, România nu a cunoscut un declin atât de extins în timp scurt, ca în deceniile recente, iar jaful din averea națională a întrecut orice epocă. Economiștii (Florin Georgescu) au dat tabloul zguduitor al prădării fără egal a acesteia. Mai presus de celelalte, democrația, pe care România a îmbrățișat-o în mod benefic, a fost desfigurată (detaliat în Statul actual, 2021). Nu poți spune că este „democrație curată” în România actuală când se fraudează alegeri, se fuge de dezbaterea publică, se folosesc instituții de forță spre a tria candidații, voturile se numără ocult, inși lipsiți de valoare ajung în răspunderi majore, se adoptă legi fără dezbateri în Parlament și legi organice fără consultare, decidenții citesc banalități de pe foi anoste. Iar mediocritatea vârfurilor, nepotismul, favoritismul aruncă statul român, ca stat, în trecut. Un autoritarism incult și obtuz s-a așternut.
Dar cu ce fel de state avem de a face? Cum știm și cum am mai arătat, Aristotel a distins regimurile după criteriul efectivului decidenților și a delimitat „monarhia”, „aristocrația” și „timocrația”. Montesquieu a distins și el trei regimuri: „despoția”, „monarhia” și „republica” și a făcut temă din felul exercitării conducerii. Aceste clasificări rămân valide. A rămas însă actuală și observația lui Montesquieu că regimurile depind de „caracterul” celor care decid.
Cu această observație, venim în realitatea zilelor noastre. Azi constatăm – și cu aceasta formulez a șasea mea teză – că, în funcție de calibrul decidenților, sunt trei feluri de regimuri: „meritocratice” – în care, în accesul la decizie, contează meritul cetățeanului în satisfacerea interesului public; „mediocratice” – care selectează decidenții după fidelitatea față de ierarhii existente; și „stupidocratice” sau, pe românește, „prostocratice”, în care se plasează la decizii persoane necompetitive profesional și civic.
A șaptea mea teză spune că statul României actuale a fost avariat. Deciziile nu mai sunt inspirate de „contract”, de reciprocitate. Despre ce „contract” poate fi vorba când se comercializează până şi oameni – nu demult s-au vândut copii, mai apoi fete, iar în 2020 s-au vândut „nişte zilieri”, chiar sub „starea de urgenţă”? Ce legalitate, când la decidenţi nu contează interesul public, ci impunerea de aberaţii (legea digitalizării, legile justiției, legea educației etc.) care împilează cetăţeni? Ce legitimare, când se instalează „guvernul meu”, nu guvernul țării? Mecanismul este cunoscut: inși nepregătiți sunt propulsați în funcţii, aceștia încalcă legile și împart funcţii altor inși care, neavând valoare prin ei înşişi, susțin aberații.
Realitatea că România a trecut într-un regim prostocratic nu poate fi ocolită. O dovedesc nivelul de pregătire (școlară, universitară, de viață) a multor decidenți, inadecvarea deciziilor lor, rezultatele inșilor, neputința articulării de programe viabile, distanța la care se află de cunoștințele și viziunile presupuse de job. Prostocraţia nu este chestiune de etnie, nici de formă de stat, ci de calibru al celor au ajung să fie decidenți.
Odată cu alte „performanțe” – de pildă, distrugerea constituționalismului și resuscitarea securismului – contraperformanţa majoră a regimului prostocratic este afectarea legitimării democratice. Din nefericire, legitimarea, pe care James Madison o plasa exclusiv în voința cetățenilor („poporul este singurul izvor legitim al puterii”, se scrie în The Federalist, nr.49, 1788), s-a circumstanțiat. Recent, la noi se pretinde „legitimarea prin utilitatea operei”, cum este, de exemplu, „lupta cu corupția”. Mai nou, decidenții recurg la „legitimarea prin comanda instituțiilor de forță” și la „legitimarea prin ce spune Europa” – la care presează inși care nici nu au contribuit cu ceva la reformele proeuropene. Legitimările amintite au dovedit, de fiecare dată – iar aceasta este a opta mea teză – că ieșirea din „legitimarea prin voința politică stabilită democratic” este facilă, dar rămâne o înfundătură, căci subminează orice stat. România de azi plătește din greu costurile acestei ieșiri.
Statul modern a legat de la început trei opțiuni: libertatea și drepturile inalienabile ale individului; democrația; suveranitatea. Evoluțiile recente au resuscitat însă întrebări: mai este democrația guvernarea poporului de către popor, mai exercită națiunea puterea, mai este statul național subiect sau a fost luat în stăpânire de alte forțe?
Discuția despre suveranitate nu poate să nu înceapă azi cu sistemul westfalic, în care, egalitatea statelor, inviolabilitatea frontierelor și neingerința în treburile interne sunt pilonii. Globalizarea a schimbat însă semnificativ scena. La sfârșitul anilor nouăzeci, s-a argumentat că sistemul westfalian nu mai rezistă în fața primejdiilor de încălcare a drepturilor omului și de terorism. S-a și justificat intervenția sub auspiciile Consiliului de Securitate atunci când democrația și drepturile omului sunt încălcate și pacea periclitată.
Uniunea Europeană s-a edificat printr-o distincție: anumite domenii ale vieții societăților intră sub controlul uniunii, practic al Comisiei Europene, altele rămân în competența statelor. Pe baza a ceea ce s-a numit „suveranitatea împărtășită”, în timp, însă, accentele s-au schimbat. S-a trecut de la perioade îngrijite de aplicarea tratatelor, axate în esență pe suveranitate națională (perioada Delors-Prodi), la birocratizarea din cele mai noi mandate ale Comisiei Europane.
Oricum, suveranitatea proprie are de inclus astăzi, în condițiile interdependențelor existente, securitatea vecinului. Nu mai este posibilă securitate solitară. În plus, oricât ar da de lucru, dacă se vrea pace durabilă, suveranitatea națională nu poate face abstracție de situația teritoriilor răpite prin încălcarea suveranității. Cum știm, argumentele ascendenței istorice, demografiei și autodeterminării au dus, în secolul al douăzecilea, la suveranități care, în preajma celui de Al Doilea Război Mondial, au fost încălcate (detaliat în Lumea scindată, 2023). De aceea, oricum s-ar răstălmăci datele și orice considerente s-ar invoca, suveranitatea națională nu poate logic indiferentă la situația teritoriilor. Teza mea – a noua – este aceea că din toate rațiunile, conceperea suveranității trebuie din nou adusă la zi, cu cele două componente menționate: includerea securității vecinului și extinderea de jure a suveranității naționale și asupra a ceea ce s-a pierdut încălcând-o. Noua arhitectură de securitate are a le absorbi.
Asumarea de sine a statului român este marcată în continuare de poveri suplimentare create în timp. A zecea mea teză este aceea că statul național român trebuie eliberat de paradoxe. De exemplu, în România de azi se practică titluri gonflate, multiplicate într-o confuzie a valorilor, în vreme ce se importă mai mult decât oricând patente. Românii se bucură când dintre ei unii ajung la miliarde de euro, dolari sau lei bogăție. Numai că cei mai bogați români, chiar dacă și-au obținut bogățiile în România, le duc în afară și le mistuie pe acolo. Românii își consideră istoria ca bază a identității, dar nu s-a putut da nici măcar istoria țării la Centenar. Românii se consideră ospitalieri și integrativi și au fost adesea astfel, dar mai nou asistăm la emigrarea masivă a românilor din România.
A unsprezecea teză este aceea că pentru mințile responsabile este cazul și timpul ca România să se asume pe sine. În lume vin ani plini de asprimi, încât în fiecare domeniu , cum am spus-o și în 2002 și în 2012 și mai târziu, țara are nevoie de reconstrucție. Sunt de reconstruit mai toate domeniile de bază ale vieții din societatea României actuale. De pildă, abdicarea de sine și excursiile de azi ale decidenților nu sunt politică externă. România este parte a Uniunii Europene, dar are de fructificat eficace calitatea de membru cu drepturi depline. După cum trebuie interzis „sportul” comercializării de către decidenți a bunurilor publice în interes privat. România este parte a NATO, dar dezvoltarea de sine a țării și angajamentul cetățenilor rămân mijlocul principal de securitate națională. Orice cooperare externă care servește propria dezvoltare este binevenită, fiind mutual avantajoasă și sub semnul unui patriotism luminat. Anvergura politicii externe se măsoară în avantajele pe care le procură țării, nu în înstrăinări, pierderi și costuri.
Se recurge frecvent la evaluări false, de genul: „treizeci de ani nu s-a făcut nimic”. În fapt, în România, cei peste treizeci de ani au fost cu rezultate diferite. Au fost anii de după 1989, de însuflețire pentru reașezarea țării în concertul european, cu reforme și cu pași în atașarea la societatea deschisă. A intervenit apoi o fractură, în jurul anului 2005, care a dus la desfigurarea reformelor și marginalizarea democratizării. În fractură s-a și rămas până azi, când diletantismul sufocă.
Amatorismul decidenților a dus la erori și la un abuz incredibil. Eroare a fost convingerea că industrializarea trecutului trebuie abandonată, mai curând decât valorificată. Eroare a fost convingerea că economia de piață dizolvă rolul statului. Eroare a fost și înlocuirea efortului de a găsi credite cu vânzarea la prețuri joase a activelor. Reprezentanți români recurg și azi în relații externe la considerente jenante, precum „noi, românii, nu suntem în stare”, „noi nu avem bani” etc. Cum să te respecte partenerii? Expansiunea fără precedent a „șpăgii” este abuz cu efecte dezastruoase.
Înțelegerea privatizării ca devalizare, a democrației ca aranjament, ruperea libertăților de răspunderi, practicarea deschiderii spre lume ca abandonare de sine au costuri grele – cum am arătat adesea (Ieșirea din trecut, 2006; Speranța rațiunii, 2009). România actuală are cea mai mare îndatorare externă din istorie. Noile generații sunt cele care vor plăti. De mirare este că tac. Oricine poate părăsi barca. Dar este plecarea sensul vieții?
Toate sondajele dau clasei politice de azi – de la vârful României, până jos – notele cele mai slabe. Faptul spune multe. În orice caz, eliminarea „statului paralel”, denunțarea lipsei de valoare a decidenților și proiectarea viitorului au devenit vitale.
Cheia este, ca în orice democrație, statul și funcționarea sa. Dacă vrem soluții, este urgent să trecem în România de la statul de drept, la statul de drept democratic. Și să instituim, pe locul democrației mute, o democrație deliberativă, în care fiecare cetățean să-și poată spune păsul.
A douăsprezecea mea teză este aceea că reconstruirea în România de azi presupune legi specifice ca preambul al celorlalte legi. Așa cum am mai arătat în alte locuri, ar fi de început cu „legea bunurilor naționale”, care să pună capăt jafului și să restaureze controlul statului asupra resurselor proprii în condițiile democrației. Ar fi de continuat cu „legea interesului public”. Prea multe legi favorizează încălecarea interesului public de către interesele private ale unora sau ale unor grupuri care se dau drept public. Ar fi de înaintat cu „legea meritocrației și a concursurilor curate”, în care să conteze pregătirea și meritul. Ar fi de încheiat acest prim pachet cu „legea valorificării în interesul țării și al cetățenilor ei a calităților României ca parte a Uniunii Europene și a Alianței Nord-Atlantice, precum și a parteneriatelor”. Aceste legi nu implică nici etatizare, nici socializare a proprietății, nici izolare de piața internațională, ci o acțiune firească, care se practică în democrațiile avansate de azi.
Pe ce forțe se poate sprijini un program de „reconstruire a României”? Răspund plecând de la trei întrebări.
Câți cetățeni ai României au votat actuala președinție și „guvernele ei”? Au fost în jur de 35% dintre cetățeni. Și aceasta după măsluirile operate prin numărarea voturilor. Se poate estima că vocea unei covârșitoarei părți a cetățenilor României nu a fost valorificată politic. Câți parlamentari, reprezentanți din teritoriu au fost consultați la redactarea și adoptarea de legi, la luarea de decizii care ar fi trebuit să treacă prin votul reprezentanților, dacă nu chiar prin referendum? S-au adoptat împrumuturi financiare, coduri fiscale, angajamente de război și altele fără ca reprezentanții legitimi ai cetățenilor să fi fost întrebați. Câți specialiști reali, din mulțimea celor pe care România, totuși, îi mai are, au participat la elaborarea de proiecte, de la cele industriale, trecând prin cele instituționale, la cele culturale? Cu partea efectiv cea mai profesionalizată a populației țării noastre decidenții României actuale lucrează infim, iar faptul se observă lesne în erorile deciziilor și în consecințe.
Deci, totul s-a terminat !
Statul național este în închisoare pentru reabilitare. Gardienii UE, NATO, Americanii precum si cei din corporații si-au insusit metodele experimentului Pitești și le aplica cu precizie de ceasornic. Au renunțat doar la bataia fizica și au mai perfectionat-o pe cea spirituala. E bine. Turma merge linistita în strunga. Ciobanii sunt pregătiți sa mulgă oile si berbecii care si-au manifestat preferințele și orientările sexuale in funcție de cioban. Visul American a ajuns și visul nostru. Noi am uitat sa visam sau nu ne mai permit alții s-o facem. Pe ici, pe colo se mai trezesc unii din somn, dar sunt adormiți repede ca sa-si traiasca coșmarurile fara luciditate.
**Câți cetățeni ai României au votat actuala președinție și „guvernele ei”? Au fost în jur de 35% dintre cetățeni. Și aceasta după măsluirile operate prin numărarea voturilor.
Prahova – sectie de votare – o doamna (cunoscuta la o coada ha!), a carei ruda facea parte din memebrii sectiei, mi-a povestit cum se numerotau sacii, se etichetau, apoi pe la miezul noptii apareau mascatii, impreuna cu forte de „ordine” si alte „persoane”, cu exact acelasi numar de saci, identici numerotati si etichetati! se facea rocada in mare hush-hush… cine tov-eaza exact? da, o sa mergem la vot…insa atat timp cat aceste sectii NU sunt monitorizate permanent va fi jaf, ca si pana acum. cazul primarului sectorului 1 este reprezentativ…au fost cercetati cei filmati acolo, intre saci? a fost cineva judeca pentru frauda electorala? nu. pentru ca acesti „candidati” SUNT ALESI DE SERVICIILE DE SPIONAJ STRAINE! SUNT OAMENII LOR PE GUNCTII STABILITE PENTRU A NE IMPINGE IN DISTRUGERE. acesta este ADEVARUL si il stim cu totii! cum spunea tovarashu’ stalin: conteaza cine numara voturile, nu? aia e!
Domnule profesor, articolul poate sa cunoasca o sintetizare simpla: In 89 Securitatea a preluat complet definitiv Romania si a adus-o unde este astazi!
„tot mai numeroși economiști acuză transformarea țării în „colonie””- Eu nu sunt economist, nu am relatii cu economisti, nu traiesc printre economisti, dar si eu si cei din jurul meu am observat ceea ce este vizibil si de pe Luna. Romania ESTE COLONIE. Iar la colonizarea Romaniei au contribuit DIN PLIN, CU ABNEGATIE, chiar romanii.
Reabilitarea statului eșuat ?? Hmmm. E drum cu sens unic.. La ora asta nu ai drum inapoi,..Iar ianinte de fapt orbecăiești.. Poți regreta un UDMR.. Ei știu, au viziune și văd orizontul..deși nu sunt ”dottore” sau instelați cu pensii nerușinate..Descurcă-te bre.. Poți ??
1.Un stat-națiune/national este un tip de stat în care indivizii aparțin în majoritate aceleiași națiuni. Se bazează așadar pe coincidența dintre o noțiune de ordin identitar, națiunea, și noțiunea de ordin juridic, existența unei forme de suveranitate și a instituțiilor politice și administrative pe care le exercită, Statul. Fără această coincidență, vom vorbi mai degrabă de un Stat multinațional sau de un Imperiu, singurele două moduri de organizare politică favorabile coexistenței minorităților etnice
2.Dl profesor persista in a sublinia o noutate- stat de” drept democratic”- „ce e aia drept democratic „de care nu a auzit nimeni pana la el,si o prezinta ca eistand in Constitutia Romaniei in care,citez „România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor…etc, (art 1alin 2) o virgula acolo care chiar conteaza)
Propun o abordare a societatii romane in baza doctrinei Juche , care merge brici cu tezele suveranistilor de ocazie(SH), Juche fiind o doctrină politică dezvoltată de liderul nord-coreean Kim Ir-sen.
Cele trei principii fundamentale Juche ,agitate astazi de suveranistii muscalilor sunt:
a)suveranitate politică (chaju)
b)independență economică (charib)
c) autonomie militară (chawi)
Doctrina Juche afirmă că individul este stăpânul destinului și încurajează nord-coreenii să lucreze ca maeștri ai revoluției continue și construcției fara sfarsit
Ca mai incolo Kimilsungismul va fi inlocuit cu Kimjongilism, e ca si cum Nicolae a fost inlocuit cu Nicu:)))
PS avem de ales in 2024 intre Coreea de Nord Suveranista (locul 135 in economiile lumii)si Coreea de Sud (locul 12 in economiile lumii) aliniata valorilor Occidentale
Percepem tot mai acut o anume stăruire, stăruim în slugărnicie. Profesorul Marga are dreptate când spune că nu ni s-a impus nimic de treizeci și trei de ani, noi am semnat, iar acum ne mirăm. Am semnat, prin Emil Constantinescu și Petre Roman, cu Ucraina actul trădător al renunțării pretențiilor teritoriale și etnice pentru spațiul nord-bucovinean și pentru cel nord-maramureșean fără să ne-o ceară nimeni în scris. Prin acest act noi am consfințit ca tâmpiții valabilitatea anacronică a Pactului Ribbentrop-Molotov. Deși ne-au condiționat verbal de asta intrarea în NATO, iar Ungariei nu i s-a cerut așa ceva de la Washington.
Neamestecul in„ treburili ” interne ? Va mai aduceti aminte de aceste cuvinte dovedite in timp paguboase ? Cine nu intelege momentul si sta inca incuiat cu „sapte lacate” fara a avea la indemina „ iarba fiarelor orisicare vorba este zadarnica .Natiunea Romana se regaseste ,parte a majoritatii dorintelor cetatenilor, in Uniunea Europeana .Trebuie plecat de aici atunci cind facem referire la nationalism la o presupusa nevoie de reabilitare a statului national . Totul trebuind a fi raportat la nevoia nationala de existenta a Statului numit Romania in granitele lui actuale si de securitatea acestuia .Fara cele doua componente , asigurate de catre noi toti si de catre alesii neamului, vorbim doar despre niste iluzii .A fi nationalist este acum parte a deciziei cetatenesti de a respecta deciziile luate de comun acord la Bruxelles si la NATO acolo unde stiinta cunosterii rezolvarii problemelor este realitate si nu visare .Nu mai visati „ tatuci ” nu mai visati nationalism comunistoid prezentat .Nu mai visati si nu mai votati pe cei care doar dau din gura pe la TV fara a putea prezenta un plan de tara .Acum totul este parte a intregului numit UE .Lasati deoparte proaganda cu„ rosiile zburatoare” sau cea olecuta mai presusupus savanta cu natinalismul de carton .Istoria ne-a dovedit cum aceasta forma de nationalism a produs pagube uriase Romaniei .Una peste alta nici o amagitoare punere in valoare a existentei nationalismului nu poate fi facuta in afara existentei Statului .Va imaginati cum am arata ca natie daca ramineam in afara UE si in afara NATO? Eram prada „ corbilor ” Dusmanii pe care ii stiti cu totii abia asteaptau sa ne imparta .Fara deciziile Presedintelui Iohannis si fara apartenenta Romaniei la NATO si UE eram acum stramutati cine stie unde .Statul national exista doar atita timp cit poate fi el aparat
Culmea ipocriziei la români. Cei ce au fost la vot și au ales actuala clasa politică striga împotriva ei, cei ce au făcut parte din guvernele trecute acuză că acestea au distrus România, cei ce au furat striga jos hotii. Cred ca suntem unici în lume?
Daca vrei sa reabilitezi statul national, a se citi sa-l salvezi de pe marginea prapastiei, trebuie sa iesi din organizatiile supranationale. Tot ce inseamna NATO, UE, si chiar posibil ONU. De asemenea trebuie sa reduci la tacere sistemul criminal al ONG-urilor care reprezinta o fictiva societate civila. Sursa finantarii sa fie publica si fara inconjur.
Trebuie sa verifici cine detine monopolul mass-media, si sa spargi acel monopol, ca sa existe pluralism de opinii veritabil si nu un simulacru penibil de democratie.
De asemenea, trebuie sa reinstaurezi serviciul militar obligatoriu. Asta inseamna nu o adunatura de mercenari ca in globalism, ci o armata ca un corp social solidar si constient de misiunea pe care i-o incredinteaza societatea.
Imi pare ca dl profesor a uitat sa mentioneze invatamantul ca „formator” al natiunii, cultivarii si mentinerii spiritului national! Poate gresesc…
@ Libiu Mateescu,.. Nu bre. In clipa in care un ”sondaj” și-a arătat că ai incredere maximă in biserică și armată, in loc de justiție și guvern,, categoric ți-ai semnat verdictul la inexistență.. Realizezi ?? .Și in contunuare ți se impune acest dictat. Ai vre-o libertate ?? Nicidecum. Ești prins, prizonier..
D-le Profesor , un Stat Național nu poate exista fără o economie națională pt. că până la urmă oricât de mult idealism ar anima acel popor , tot la prozaicul materialism se ajunge . Chiar și la vârsta senectuții orice filosof are nevoie de hrană , de îmbrăcăminte etc . Cu atât mai mult *muritorul de rând, de *dreapta , care după ce înjură materialismul dialectic marxist , mai trage o *râgâială cauzată de berea cu detergent combinată la *țanc cu cârnații de Pleșcoi pe care societatea de consum îi *bagă pe gât la discreție . Poa *să fie și mama mafioților și eșuaților numa* materialiști comuniști să nu fie . Anii 1997-2000 au fost primii ani , când absolvenții din promoțiile de filosofi ,actori, juriști, contabili etc ( *scârța- scârța pe hârtie ), au fost mai numeroase decât cei de la Politehnică. Pe măsură ce fabricile se închideau , se deschideau * Fabrici de Diplome . Erați atunci ministru . Ca și acum vă ocupați de partea *filosofică a guvernătii . TERITORIILE FĂRA INDUSTRIE , AGRICULTURĂ, INFRASTRUCTURĂ, SERVICII SUNT COLONII , NU STATE ȘI CU ATÂT MAI PUȚIN NAȚIONALE , nu e nici o *filosofie !
Binecuvânt este acela care poartă pe orice cale, în inima sa, patria sa! Nu se va pierde pe sine în nicio vâltoare a timpurilor, căci va avea mereu la îndemână izvorul care să-l țină viu…
Deosebire uriașă între neamestecul în „treburili” interne și … „peroada” nenorocită a statului eșuat !
Cum să convingi de asta pe … românii „modificați genetic” sau pe cei bătuți în cap de soartă ?!
@Esopule, sclavii nu pot avea un Stat . Ai idee ce pondere are capitalul intern în economia acestui *teritoriu ? Cât la sută din teritoriu mai aparține proprietarilor români – indivizi , firme ? Ce proprietâți au acestia în alte țări , ce firme . Să nu ne spui de nemernicii tăi , băsești. Iohannis, videeni și acoliții lor , Știm !Globaliștii ți-au construit Sistemul energetic , sistemul locativ , aeroport , port , căi ferate ? Unde ai lucrat , dacă ai lucrat vreodată ? Care e nivelul emigrației , datoria externă , nivelul învățămâtului, al sistemului sanitar ?Te-ai gândit vreodată cum putea arăta țara cu cei 150 mld. dolari, (împrumutați) investiți în economie și nu furați de hoții interni și externi care-i pun în funcții și-i protejează?
Dacă nu ai nici o idee, nu sunt scuze să spui prostii. Fie și luate din bîrfotecă. Ignorant sadea, Margelatu nu vede că în articol scrie negru pe alb că libertatea, democrația, suveranitatea națională merg împreună în statul modern. Democrațiile occidentale – nu coreea de nord, cum crede margelatu (poate marmeladu) – sunt cele mai suveraniste state. Altă enormitate de ignorant e că nu pricepe că statul de drept democratic este statul de drept cu democrație, statul de drept nu e neapărat democratic. Pune ochelari, căci dai citate, nene,care te contrazic. Pentru minciuna lui Costin: Marga nu era ministru cînd s-au creat fabricile de diplome. Erau create înaintea lui.
Să fim…Patria fiind FSN-AUR ? Comunismul patriotic sau patriotismul economic mai nou? Cand faci ceva pentru tara atunci ai dreptul sa te crezi patriot. Cand doar intri pe fenta unor politruci iti esti propriul dusman.
2030- ori fericirea lor, ori noi Monopolul media il detine Dan Voiculescu,Sebastian Ghita si alti infractori.Iar banii vin de la PSD. Restul ce mai spui tu acolo sunt tampenii .Esti de o naivitate prosteasca.Poate ca nu ai intentii rele,dar gandurile tale sunt distructive,tovarase.
@cititor constant / Poate ne spui și cănd a fost *Bătalia de la Rovine*? Prima *particulară e din 1991 *Ecologica lui Dolfi Drimer , pe care l-am avut la *tehnologie înainte de *90. Aceea era o *găselniță obscură,NESEMNIFICATIVĂ./FABRICILE DE DIPLOME au prosperat după ^95, ORICUM MESAJUL MEU ERA ALTUL . Dacă nu-l percepi , nu înseamnă că e mincinos.
Corecta si vlara concluzia.In rest nivelul articolului ma depășește.
Văd că nu ai proprietatea cuvintelor, D. Costin. Am spus – și repet – Marga nu a înființat fabrici de diplome. Am fost în minister în mandatele lui 1997-2000. Acele universități la care ți-e capul erau deja înființate. Pe deasupra, în arhiva ubb se poate vedea ofensiva profesorului de a readuce profesorii acasă, cînd mulți erau pe trenuri și avioane ca să predea la noile fabrici de diplome. Cugetare la nimereală nu e cugetare. Pe lîngă faptul că se discută pe lîngă,atunci cînd nu este capacitate de a discuta subiectul.
Ce-i de facut? Cred ca primul lucru ar fi votul obligatoriu si al doilea :sa se aprobe urgent o lege astfel incat ilegalitatile din timpul votarii sa fie pedepsite cu inchisoare.
Matale erai la ^Învățămănt, eu eram în Sala mașini la Turceni . Era vorba de Stat Național . Matale îl vezi pe hărtie , planșe . hărți , terfeloage călcate în picioare de orice nemernic străin sau autohton . Eu văd teritoriul național și ce se află pe el . Constituții se pot face , chiar cu preț de sânge . *PĂMÂNT si APA* e mai greu !
@cititor constant, restant si protestant :Pune mana si mai si citeste:
juridice.ro/essentials/6117/criteriile-de-definire-a-statului-de-drept-vs-statul-de-drept-in-ue-si-in-statele-membre-evolutiile-statului-de-drept-statul-constitutional-contemporan
„În Raportul 2011, asupra preeminenței dreptului, Comisia de la Veneția a studiat această noțiune, în siajul Rezoluției 1594 (2007) a Adunării parlamentare, subliniind necesitatea de a da noțiunilor de ”Rule of Law”, ”Rechtsstaat”, ”Stat de drept” și ”preeminența dreptului” o interpretare corectă, înglobând principiile legalității și regularității procedurii. Comisia de la Veneția, analizând mai multe propuneri de definiții, a apreciat că noțiunea de ”STAT DE DREPT” răspunde cel mai clar asupra dreptului cert și previzibil, în care orice persoană are dreptul de a fi tratat de către decidenți de o manieră demnă, egală și rațională, în respectul dreptului său și de a dispune de căile de recurs pentru a contesta deciziile la jurisdicțiile independente și imparțiale, conform unei proceduri echitabile.
PS nu mai bateti campii, mai puneti mana si cititi, nu tot dupa ureche, ca țambalagii
Trăiască Romania ! Trăiască Tricolorul ! Maria sa poporul !
Reabilitarea statului național este un deziderat crucial de care depinde viitorul națiunii române. Se pare că de acest deziderat au devenit conştienți şi o parte dintre politicienii noştri iar scoaterea udemereului de la guvernare pare să confirme asta. Nu ştim cine, unde şi cum a decis în această privință dar este posibil ca cele două partide de guvernământ să fi înțeles în cele din urmă că țara se conduce prin intermediul partidelor politice, nu prin asociații culturale, etnice sau religioase. Este un pas înainte dar trebuie urmat de mulți alții dacă ne dorim cu adevărat reabilitarea statului, a țării, a politicienilor şi în definitiv a întregii noastre națiuni. Asta nu mă împidică totuşi să nu combat din nou conceptul de „prostocrație”, ridicat de filozoful Marga la rang de ideologie politică, în speranța că va renunța la el înainte de înscrierea la OSIM.
Reabilitarea statului national,cred ca este o gluma pt. ca asa ceva greu de reabilitat si nici nu exista oameni politici corecti si patrioti ca sa faca aceasta reabilitare.Gata, se poate cinta vesnica pomenire si o lumanare aprinsa !
Citiți, Margelat marmelad, dar mai și pricepe. Stat de drept era și sub Mussolini și Hitler – cu juriști dintre cei mai profilați de atunci. Dar stat de drept democratic este altceva – un stat de drept care este democratic. Altfel, grăiești aiurea, orice speculezi. Căci ce altfel? ai face. Costin bate și el cîmpii. Prostocrația este rezultatul, dacă citești textul, al unei claificări a regimurilor. Nu-i ideologie, bade! Italienii spun stupidocrație. Pe românește, cum zice articolul, prostocrație. Infirmă, bade, criteriul și descrierea din articol. Mă tem că nu poți. Rățoirea nu-i atitudine de matur.
@Cititor constant: inca o data ,daca mai era necesar,iti subliniez ca sintagma ta, „stat de drept democratic”nu exista pe nicaieri in analiza naturii dreptului și a sistemelor juridice (filosofia dreptului)e o inventie clujeana,ca si caloriferul lui nea Ion
Statul de drept este un „stat constituțional” în care exercitarea puterii guvernamentale este constrânsă de lege
Regimurile politice pe care le mentionezi,numai de ‘drept”nu se impiedicau:))),ca in Rusia lui Putin!E trist ca ajungi la asemenea comparatii,statul de drept nu poate fi tarcat de un „fitecine,oarecare”
PS Si nu mai ataca prosteste,la persoana,fi civilizat si discuta la subiect ,dar care vad ca iti este strain
Ne facem de rusine cu asemenea „inventii”, de autentic prost gust
Margelatu, încă o dată: că citezi de pe siteuri sau din clișeele tale nu înseamnă că ai înțeles. Faci marmeladă din chestiuni demult stabilite. Statul de drept este o achiziție istorică dintre cele mai importante. Dar istoricește statul de drept a fost și este de multe feluri. Orice om cu pregătirea juridică – făcută nu la siteuri, ci reală, făcută la facultate veritabilă,la care nu ai cum ajunge, pe care eu o am, o știe bine: statul de drept democratic este statul de drept ancorat în libertățile și drepturile unei societăți democratice. Citește Constituția României. Mata o dai cu clișeul Putin. Se înțelege că și motanul poate sta fix la icoane. Așa că supără-te pe faptul că nu cunoști, dar te bagi. Pesemne că de la popotă-i treaba.
Se vede că margelații nu pot comenta un articol extraordinar de valoros decît cu bîrfe de nivelul lor jos. Caloriferul? Yawohl, caloriferul, dacă vreți Heizkörper, este invenția unui inginer sas din Mediasch, patentată la universitatea din Viena cu un secol și jumătate în urmă. Invenția a fost decoperită de istoricul Michael Kroner, care a publicat în românește. A fost reconfirmată de cel mai bun istoric german al Transilvaniei,Harald Zimmermann (Siebenbürgen und seine Hospiti teutonici). Mai și luați date din istorie și cultură, vorbitori de falsuri! Cum bine zice cineva mai sus, doar cu sfaturi de la popotă nu merge.
@cititor constant : Iar mananci cu polonicul”statul de drept ”
ii rog,pe ceilalti postaci, sa citeasca „Statul de drept pe ȋntelesul tuturor”de Antoniu Tudor,un jurist oltean foarte destept
Nu exista clasificari la statul de drept decat ca unii asa inteleg, ca sunt toti egali,dar ei sunt mai egali ca altii
PS @cititorul constant ,care numai la marmelada se gandeste de foame,nu poate recomanda o alta bibliografie decat aceea deja expirata
Băi margelatu, confunzi subiectul și apoi o iei pe brazde. Spui prostii cu aer de cunoscător. Fals, băiete,în tot ce zici.Aici este un articol înțelept și solid despre statul național. Nu-ți place acest stat, fă-ți ceva, băiete. Treaba cu stat de drept democratic este în Constituție, este la constituționaliști, este la marii juriști de astăzi din Franța, SUA, Italia etc.. Nu la bieți colportori ca tine. Că zici că ți-ai găsit ortaci, iarăși te privește.Cum e turcul așa și… Cultura juridică nu se face prin subsolurile bîrfelor și din auzite.
o gramada de TEZE banale ca sa-si strecoare torpilele- se fraudeaza alegeri& voturile se numara ocult…De unde informatiile,dela ciutacu,mbadea?
Conferință memorabilă a profesorului la Timișoara. Vreo douăsute de participanți de bună pregătire au discutat trei ore. S-a spus pe nume realităților, Blabla, dar un blabla nu are cum să le cunoască. Nu se învață la popotă, cum bine s-a zis mai sus. Se învață, precum se vede,cum să faci diversiuni prin locuri dosite. Halal, mai bine zis curat murdar!
@Jurist:nu mai sari ca broasca-n apa,”juristule”In Constitutie scrie foarte clar „România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor…etc, (art 1alin. 2)
O virgula acolo ,dupa „..stat de drept virgula democratic si social..”care chiar conteaza,dar de la o varsta,virgula e ca punctul,:))))
Subliniez „stat de drept democratic”=aiurea !
PS Rugamintea mea catre m-argati este sa aveti un limbaj civilizat demn de catedra de materialism stiintific de la Universitatea Bode-Bloyai ,pentru a ramane in nota de bascalie filozofica de weekend prin care incercati sa prostiti lumea cu eresuri!
Așa este cînd mintea ți-e săracă, cultura spre nimic, caracterul nicăieri, mă Margelatule. Mereu pe arătura imposturii. Continui cu marmelada cu statul de drept democratic, ubb, bode, materialism și altele de care nu ai habar. Nu o să fii niciodată de nivelul ubb. Cum se vede, cel mult de nivel pavelpopescu, ce te inspiră cu inepțiile lui. Vezi că nici acum nu ieși din confuzia subiectului. Că în căpuțu-ți confuziile se bat, se vede.
@Cititor constant: canta la alta masa,melodia ta s-a acrit
Analizeaza ineptiile pe care le sustii,inainte sa le dai pe goarna
Biet ignorant Margelat marmelad, nu ai avut nici un comentariu la obiect. Nu ai cunoștințe, copiezi bîrfe și aproximări de unde apuci și umpli cu prostii spațiile. Te du la școală, în loc de a te băga în ce habar nu ai. Să fii unealtă de diversiune prin ce fac redacțiile este profesie compromisă. Și nu-i ceva de care are nevoie nici această țară. Ar trebui să se și interzică profesia de diversionist la ce spun ziarele, din care se vede că trăiești. Te du la muncă cinstită, nene.
„O „bombă atomică” absolută în neoliberalism a fost lansată de laureatul Premiului Nobel pentru economie Joseph Stiglitz. El a anunţat că Europa de Est este de cel puţin două ori mai săracă decât ar fi fost dacă nu ar fi aderat la UE.
Acest lucru atinge brutal cel mai mare succes al globalismului și neoliberalismului – crearea celei mai mari economii unificate din lume – formată din 28 de țări separate, dintre care unele au o monedă comună.
„Europa de Est este marele ratat de la începutul secolului 21. În prezent, acesta plăteşte 300-400 miliarde USD în fiecare an Occidentului şi în principal Germaniei”, a explicat Stiglitz.
Potrivit studiului – care pe lângă premiu, se știe că a prezis prăbușirea balonului dotcom, precum și criza din 2008 – deci potrivit lui, Europa de Est este într-o „prindere dominion”, tipică cunoscută încă din Imperiul Roman.
Acesta este modelul pentru o țară de colonizat: prin mituirea elitei sale. RomAnii nu au cucerit doar legiuni. Multe alte pământuri s-au unit în pace. Ei merg, mituiesc șefii locali și acei șefi devin guvernatori ai provinciilor romAne.
„Imperiul este în spatele tău, și odată cu el, poți colecta mult mai multe taxe decât înainte. Ei bine. este o alianță a elitei cu imperiul pentru a mulge subiecții. Sistemul funcționează de secole. A fost aplicată și din Anglia în India, de exemplu – acolo maharaji proclamat în numele reginei. Și apoi i-au supt pe oamenii obișnuiți împreună”, a explicat Stiglitz.
„UE este doar asta acum. Occidentul – dar mai ales Germania – mituiește elita locală prin fonduri euro. Elita aduce statul în UE, transformând aderarea într-o religie absolută, inclusiv represiunea împotriva oricui i se opune.