Nimeni nu s-a îndoit de cunoașterea istoriei și politicii de către Helmut Schmidt. Ministru al economiei, al apărării, cancelar federal al Germaniei, apoi director de mare publicație și, în tinerețe, ofițer de stat major, alocat în 1941-42 unei divizii de tancuri care participa la blocada Leningradului, el a parcurs experiențe semnificative. În cartea sa oarecum testament, Die Mächte der Zukunft. Gewinner und Verlierer in der Welt von morgen, (Goldmann, München, 2006), Helmut Schmidt scria că nu poate fi exclusă o recuplare a Ucrainei și Belarusului cu Rusia, având în vedere „o istorie comună milenară, ceea ce au comun ca limbă și cultură și ca urmare a dependenței economice reciproce. Iar dacă un asemenea proces decurge pe baza autodeterminării și fără aplicarea forței, atunci amestecul străin ar fi o mare greșeală. Căci mândria poporului rus și patriotismul său sunt cunoscute. Desigur, vechile elite sunt dispersate, noile elite se formează destul de încet. Dar tocmai în faza dificilă a tranziției ei, Rusia ar trebui să poată să se aștepte la o capacitate de empatie aparte din partea partenerilor săi”.
Nu s-a găsit o alternativă rezonabilă la această optică. Din cauze complicate, lucrurile au luat însă alt curs. Acum suntem nu doar cu un conflict în față, ci cu război, pe care europenii îl plătesc deja cu restricții la energie și materii prime, scumpiri și pierderea de piețe. Pe de altă parte, reluând înarmarea și creând teren carierelor unor neaveniți.
În fața pericolelor, acum de război nuclear, istoria trece în plan secund, iar imperativul păcii se impune. Sunt momente în care, cum știm de la Kant, nu este temă mai stringentă decât pacificarea, iar gândirea poate contribui la ea. Ea smulge din încrâncenare. Desigur, mulți se socotesc kantieni, dar ar fi cazul să și ducă mai departe angajamentul etic, civic și pacific al celebrului gânditor.
Cursul internațional al ultimelor decenii a avut un prag în înțelegerile care au pus capăt „războiului rece”, începând cu declarația de la Shanghai (1972), continuând cu Helsinki (1975) și culminând cu înțelegerile de la Geneva (1985) și din anii următori. Acestea au dus la reunificarea Germaniei și emanciparea politică din Europa Centrală și Răsăriteană. Pacea a înlocuit astfel confruntarea, iar forțele s-au concentrat pe promovarea libertății, democrației și cooperării.
Au intervenit însă divergențele privind Ucraina și Georgia, încât situația s-a schimbat, iar optica trebuia clarificată. Oricine cunoaște cultura europeană și tradițiile universale, își dă seama din prima clipă că politica externă începe cu cooperarea. Ea există câtă vreme se cooperează, diplomația având de fapt acest sens. Cooperarea și pacea, pe de altă parte, nu sunt ale unuia sau altuia, ci ale oricărei părți.
În ceea ce mă privește, am fost și sunt de părere că o platformă de cooperare este de departe preferabilă. Am și declarat la timp, în 2012, că văd „șase probleme în starea politicii externe a ţării noastre: a) insuficienta fructificare a cadrului de cooperare stabilit cu SUA, cu ţările din Uniunea Europeană; b) relativa stagnare a relaţiilor cu China, Rusia, Turcia şi alte ţări; c) efecte economice prea mici ale acţiunii externe; d) absenţa unei viziuni pe termen lung, ca urmare a absenţei unui proiect al României pentru deceniile ce vin; e) prestigiu diminuat în ultimii ani; f) ocuparea aproape exclusiv prin numire a posturilor, chiar şi a acelora în care alte ţări practică, de multă vreme, concursul” (Romeo Couți, România într-o lume în schimbare. Interviuri cu Andrei Marga, Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2013, pp. 9-13). Declarația mai amplă, făcută în 2012 în Parlamentul României, a fost și este, firește, publică.
Răspunzând unei întrebări, într-o conferință (Alba Iulia, 14 sept. 2022), am arătat răspicat că este nevoie de o abordare mai profundă a conflictului armat izbucnit în Ucraina. În esență, am spus adevăruri de bun simț. Nu se poate încheia conflictul decât printr-o înțelegere care să implice Rusia, SUA, Ucraina, Germania, Uniunea Europeană, China. Indiferent de cine „învinge”, nu va fi pace în Europa fără a lua în seamă interesele de securitate ale fiecărei părți. Oricum, europenii vor plăti facturile. Vor trebui trase consecințe din faptul că nu s-a mers până la capăt cu abrogarea pactului Ribbentrop-Molotov. Nu au suport iluziile, căci până la democrație în regiune mai este un drum, iar democrația nu are șanse în condiții de conflict internațional. România nu are ce căuta în acest conflict și nu ar trebui să sufere din cauza lui.
Ulterior am adăugat, replicând unor trepăduși catapultați la Externe și celor care cer concetățenilor să vorbească iarăși șoptit, că repet oricând cele spuse. Ele corespund adevărului istoric și dreptului internațional, dincolo de ceea ce, poimâine, va fi socotită oficial o regretabilă eroare.
Oricum, platforma rațională a cooperării s-a dovedit incomparabil mai profitabilă pentru România, decât ceea ce a urmat: vederi de scurtă bătaie, ideologizări ieftine, sugrumarea exporturilor, cu pierderi pentru fiecare cetățean. Cursul proeuropean și proatlantic, creat în mod benefic în anii nouăzeci, a fost, din nefericire, tot mai slab folosit în serviciul României. Indicatorii financiari, societali și culturali de azi ai țării pun pe gânduri cetățeanul onest. Iar ceea ce am spus privind războiul din Ucraina se confirmă zi de zi.
Între timp, din rațiuni variate – fie că se regretă părăsirea cursului lumii din 1972-1991, fie că se iau în seamă costurile conflictului, fie că se consideră pericolul nuclear, fie luându-le împreună – se înmulțesc planurile de pace. Alături de planul de la Harvard (pe care l-am comentat în Ieșirea din conflict, „Cotidianul”, 8 oct. 2022), cel mai elaborat rămâne planul de pace al unor generali, istorici și experți germani (Planul german de pace, „Cotidianul”, 9 dec. 2023). Acesta își asumă că nu există până în clipa de față probe că războiul din Ucraina ar fi parte a unui program de restabilire a trecutului și că planul de pace al unei puteri de mare pondere, cum este China, poate fi punct de plecare al discuțiilor.
Mai nou, se înmulțesc și reacțiile la abordarea curentă a războiului. Aș cita aici doar trei. Prima este a unor istorici germani atașați social-democrației, care, între altele, notează: „Argumentele și justificările sunt întotdeauna arbitrare, haotice și adesea incorecte din punct de vedere faptic”– chiar pentru opțiunile prevalente azi (în „The European. Das Debatten–Magazin”, March 29, 2024). A doua este scrisoarea veteranilor americani din domeniul serviciilor secrete, în care, relativ la propunerea de trimitere de trupe ale unor țări occidentale în Ucraina, se spune: „Din punct de vedere doctrinar și prin drept legal (legal right), răspunsul Rusiei ar fi să lanseze lovituri de represalii și împotriva țintelor din țările NATO./…/ Nu credem că Rusia va iniția un atac nuclear împotriva SUA, ci mai degrabă ar lăsa la latitudinea Statelor Unite să decidă dacă dorește să riște distrugerea pregătindu-se să lanseze un atac nuclear asupra Rusiei. Acestea fiind spuse, forțele strategice rusești s-au îmbunătățit până la punctul în care, în unele domenii – rachetele hipersonice, de exemplu – capacitatea lor o depășește pe cea a SUA și NATO” (în „Consortium News”, March 25, 2024). Iar a treia, este argumentarea notorie în lume a celor mai profilate școli de relații internaționale, de la Harvard și Chicago, că nu va fi câștigător în războiul actual, ci va fi o împotmolire ce costă.
Planurile de pace aduc opțiuni tot mai eliberate de propaganda ultimilor ani. Într-un spațiu mai larg, ele pot fi analizate. Am adăugat un proiect (Proiectul păcii durabile, „Cotidianul”, 23 mar., 2024), iar aici, în urma examinării planurilor existente, doar enunț, în formă cât mai simplă cu putință, condiționările păcii.
O obiecție trivială, dar răspândită este aceea că orice plan de pace servește interese. Este cert că nu există neutralitate în materie. Dar aceasta nu înseamnă să nu valorificăm ceea ce servește pacificarea. Nici refugiul în descurcarea personală, atât de frecventat în înfloritorul oportunism de astăzi, și nici egoismul nu rezolvă dificultățile de azi.
Nu se poate câștiga războiul din Ucraina actuală. Iar dacă cineva l-ar câștiga, nu se înlătură fondul conflictului. De altfel, discuția despre „victorie”, cum se observă, se întreține astăzi mai degrabă propagandistic, de cei cu premise mai slabe, pentru procurarea de resurse.
Nu se ajunge la pace fără acordul celor implicați. Nu va fi pace fără asistență internațională – pe actorii acesteia i-am enumerat deja mai sus. Garanți văd țări precum Turcia, Polonia, Slovacia, Kazahstan.
Nu poate fi pace fără a asuma lucid stările de lucruri. Ca totdeauna, nu se poate deduce realitatea din aspirații sau presupuneri și nu este matură înlocuirea a ceea ce este cu promisiuni. Nu duce la pace supraestimarea sau discreditarea rivalului, atribuindu-i tot felul de intenții spre a-i ridica pe alții împotriva lui.
Orice plan de pace trebuie să-și asume realismul. Revenirea la ceea ce a fost nu rezolvă problemele și nu este posibilă. Ea ar crea, ca de obicei în istorie, doar premise pentru un alt război. Pacea compromis nu dă rezultate din motive similare. Pacea durabilă este acum de gândit, iar ea începe cu conceperea păcii.
Nu va fi pace fără a depăși reducerea dreptului internațional la acorduri din jurul celui de al doilea război mondial și din timpul „războiului rece”. În era postbelică au fost, desigur, acorduri oportune, dar ele s-au dovedit insuficiente – chiar războiul o dovedește din plin. Unul dintre istoricii de prim plan astăzi spune, de pildă, că nici chiar un act precum „memorandumul de la Budapesta” (1994) nu este document nediscutabil de drept internațional și că stârnește îngrijorare faptul că, la „maidanul de la Kiev”, care a răsturnat o guvernare legitimă, s-a răspuns cu distanțarea, păguboasă pentru întreaga lume, a Rusiei de politica Europei (Andreas Wirsching, Demokratie und Globalisierung. Europa seit 1989, C. H.Beck, München, 2015, p. 214). Unul dintre cei mai prestigioși contemporaniști francezi scrie că în deciziile care s-au adoptat „s-a urmat strategia precizată de douăzeci de ani de Zbigniew Brzezinski, constând în a împinge înapoi URSS la frontierele Rusiei, contestându-i Ucraina, spre a-i lua o mare parte din mijloacele puterii sale”. Această politică a și dus la orchestrata „revoluție portocalie”, din 2004 (Gerard Chaliand, Michel Jan, Vers un nouvel ordre du monde, Seuil, Paris, 2013, p. 322). Un important consilier al Casei Albe sub George Bush a reiterat opinia că extinderea în condițiile cunoscute a alianței militare atlantice spre Rusia riscă pacea (Richard Hass, The World. A Brief Introduction, Penguin, New York, 2021, p.78), căci generează opunerea.
Războiul actual, dar și alte războaie care au fost sau se anunță, sunt, după părerea mea, proba că dreptul internațional este mai profund decât acordurile și deciziile luate, oricât de salutare ar fi fost acestea la un moment dat. Acordurile și deciziile pot fi luate ca drept internațional doar sub cel puțin trei condiții: convergența cu istoria, adoptarea fără presiuni dinspre situații și legitimitatea semnatarilor. În fond, numai dreptul legiuitorului democratic este legitim.
Ar fi de luat în serios și faptul, evocat la un moment dat de cel mai bun constituționalist german, că, după Al Doilea Război Mondial, nimeni nu a avut mandat legitim să negocieze frontiere. S-a încheiat, desigur, în mod benefic, tratatul de pace postbelic (Paris, 1948), s-au încheiat binevenite tratate de cooperare, dar nu și tratatul postbelic al organizării Europei și a lumii pe baza dreptului internațional. Iar securitatea europeană și internațională reclamă tot mai clar un astfel de tratat.
Tot mai multe state din lume, inclusiv europene, invocă azi „amenințări existențiale”. Nevoia de securitate se trăiește mai larg ca altădată. Și celelalte războaie din zilele noastre atestă că securitatea vecinului nu se lasă bagatelizată.
Nu va fi pace fără a reafirma suveranitatea în accepțiunea westfalică – cu neamestecul în treburile interne și inviolabilitatea frontierelor – adusă la zi. Dacă vrem pace, suveranitatea națională, luată la propriu, se extinde și asupra teritoriilor dislocate în Al Doilea Război Mondial și „războiul rece”.
Se știe bine că au fost impuse cu forța, în contextul celui de al doilea război mondial, măsuri teritoriale de către Stalin și Hitler. Ținta de azi ar trebui să fie abandonarea acestei moșteniri până la capăt, nu menajarea sau apărarea ei dogmatică.
Nu este pace fără ieșirea din schemele instituționale inspirate de anii Europei anilor treizeci. Reluarea în țări cu instituții precare a formulei „șefului de stat”, a „corectitudinii politice”, desfigurarea de alegeri, recompunerea de regimente sub semnele nazismului nu vor aduce pacea. Cultivarea „războiului social mondial” al lui Ernst Nolte va conflictualiza lumea – am spus-o, la rândul meu, deja în anii nouăzeci, când formula făcea ravagii printre ziși „proeuropeni”, care nu pricepeau Europa.
Nu este pace fără a lua în seamă realități – ceea ce nu înseamnă a ceda „războiului civilizațional”. Nu civilizațiile sunt în conflict astăzi, ci diverse politici. Civilizația impunătoare a SUA nu se epuizează cu politica unei administrații sau alta. Cererea continuă a Rusiei de a nu avea la frontiere ceea ce nu agreează este o opțiune politică, civilizația fiind altceva. Ca și aspirațiile Ucrainei de a fi stat între state, care sunt altceva decât decide un guvern. Înlocuirea răspunderii politice cu propaganda „războiului civilizațional” este de la început fără suport. Iar pretenția că cineva ar întruchipa civilizația, libertatea și democrația în opoziție cu alții împiedică de fapt rezolvările raționale.
Nu ajung la pace azi cei care nu cunosc istoria. Pacea trece prin decizii ale guvernelor, mai ales azi, când puterile executive s-au autonomizat de cele juridice și legislative mai mult ca oricând în istoria postbelică. Dar guvernele trec, popoarele și țările rămân, iar oamenii au nevoie de normalitate.
Pacea are de inclus conștiința viitorului. Nu va fi pace în Răsăritul Europei cu formarea unui alt stat suprapotent militar nutrit de ideea revanșei. La noi, deja Liviu Rebreanu a arătat că obsesiile generate de istorie nu rezolvă nimic. Trecutul este de luat în seamă, dar viitorul nu contează?
Desigur, doar rezolvările pașnice, prin negocieri, sunt durabile. În opinia mea, la apelul lui Kant adresat națiunilor și observația lui Habermas privind importanța organizațiilor internaționale, este de adăugat azi o pledoarie pentru legitimitatea și formatul celor care negociază.
România, care este firesc să ne intereseze, are ocazia istorică de a-și împlini deziderate istorice prin înțelegeri în cadrul dreptului internațional. Aceasta nu înseamnă „naționalism” sau „provincialism”, cum unii perorează cu suficiență. Nu înseamnă „nerealism”, cum se grăbesc să brodeze alții. Dificultăți sunt tot timpul, mai ales în lumea în schimbare de astăzi, încât totul depinde de capacitatea exponenților țării de a concretiza o șansă. Sau de a o irosi sub motivul demult clasat, cu care, din nefericire, se face și azi zarvă mediocră, că „acum nu-i momentul!”. Ca și cum istoria îți șoptește vreodată „trezește-te, că este momentul!” . Sau că ura și conflictul deschis ar fi mai bune! În fapt, istoria o schimbă în bine oameni competenți, devotați, cu viziune, recunoscuți ca parteneri de negociere. Sau aceasta nu se schimbă.
Sensul păcii nu este să ne izbăvească doar de distrugerile de azi sau de pericolele ce planează. Acestea vin odată cu o pace chibzuită. Sensul păcii nu este să restabilească ceea ce a fost înainte de o situație devenită conflictuală și să-l favorizeze pe unul sau altul. Sensul nu este să se facă ceva azi, iar mâine să înceapă conflictul din nou. Sensul nu are legătură cu iluzia eternității. Sensul imediat al păcii este ca statele să fie aduse din nou, în condiții mai profund gândite, la cooperare durabilă și reciproc profitabilă. (Din volumul A.Marga, Sensul vieții, în curs de publicare).
asa e, doar ceea ce e cunoscut ofera siguranta si confort psihic… numai ca frica este la ordinea zilei… se traieste din/cu frica, se analizeaza din/cu frica dintr-o stare de neintreg… cutumele, obiceiurile, tiparele, fricile fac ravagii iar rezultatul este ziua de azi!
cu scuzele de rigoare, necunoscind adevaratele intentii si mize, pentru ca se opereaza prin minciuni si secrete, e posibil ca analiza de mai sus sa nu reflecte deloc realitatea faptica… mai degraba pe cea ideatica unde se poate opera la nesfirsit cu tot felul de concepte dar fara finalitate practica.
cum sa se doreasca pacea si prosperitatea, cand razboiul, criza si foametea sunt castiguri la bursa? rothschild („ielitele” 1%) a luat ucrana „pa persoana fizica” in 2014. cum sa se uneasca ucraina cu Rusia (ceea ce nu se poate, avand in vedere ca ucrana este „decat” kiev, restul fiind teritoriile luate cu japca de stalin), cand „ielitele” isi baga coada in razbpaoe care le aduc imbogatire si mult doritul sange nevinovat…? razbpaoe;e erau inainte facute pentru aparare sau pentru expansiune. conducatorii tarilor si popoarele castigau sau pierdeau ceva. nu mai facem noi asta. o fac noste indivizi, nealesi de nimeni, catarati prin sange pe omenire, care decid soarta noastra. este un nou imperialism mondial s a ta ni c. desogur…o conspiratie…
Pacea în Ucraina ocupată va fi iluzorie.Rusia nu este țara rușilor ci un conglomerat instabil.La origine, ruși au fost și polonezii, slovacii, cehii, bulgarii sau sârbii în accepțiunea Yugoslavă a termenului dar o serie de țari proști sau de-a dreptul tembeli culminând cu lenin și stalin au reușit centrifuga.Ucraina nu vrea cu Rusia.Mulți ruși nu mai vor cu Rusia și nimic nu mai poate schimba asta.6.000.000 de morți după ’45 sunt oameni pe care teritoriile lipite de stalin nu le-au putut compensa.Sunt lucruri care nu se iartă.Nu poți clama dragostea fratelui tău după ce ai tras în el.Pace? Poate.Iertare? Nu cred.Revenire la Rusia? Niciodată.Gherilă? Binențeles.putin și-a pus ștampila de măcelar de oameni pe Istorie. O istorie care, pentru Rusia, abundă în pitici dilii.
Pacea în Ucraina ocupată va fi iluzorie.Rusia nu este țara rușilor ci un conglomerat instabil.La origine, ruși au fost și polonezii, slovacii, cehii, bulgarii sau sârbii în accepțiunea Yugoslavă a termenului dar o serie de țari proști sau de-a dreptul tembeli culminând cu lenin și stalin au reușit centrifuga.Ucraina nu vrea cu Rusia.Mulți ruși nu mai vor cu Rusia și nimic nu mai poate schimba asta.6.000.000 de morți după ’45 sunt oameni pe care teritoriile lipite de stalin nu le-au putut compensa.Sunt lucruri care nu se iartă.Nu poți clama dragostea fratelui tău după ce ai tras în el.Pace? Poate.Iertare? Nu cred.Revenire la Rusia? Niciodată.Gherilă? Binențeles.putin și-a pus ștampila de măcelar de oameni pe Istorie. O istorie care, pentru Rusia, abundă în pitici dilii…
Iata dovada ca lectura nu este suficienta.
Nene, mai facusi d-un doctorat!
Practica, ne omoara… cine mai scapa viu din razboi!
Variațiuni pe aceeași temă:” rusificarea Ucrainei’,incepand din 2022 .
Pentru o națiunemica,cum este de exemplu natiunea romana, formată lent și penalizată de trei imperii concurente, care au făcut din teritoriul ei un camp de luptă, alinierea reprezintă condiția supraviețuiri
Pentru un fost imperiu ca Rusia,care nu isi mai incape in imensitatea teritoriala si traieste cu teama ca oricine ii poate incalca granitele mai mult decat iluzorii,URSS dupa modelului bizantin, a fost Raiul.La începutul veacului al XXI-lea, Rusia putinista priveau deja spre fostul URSS,cu Uniunea Vamala,impotriva careia aderarea Ucrainei ‘noaptea ca hotii’ a dus spontan la miscarea Maidan. Miscare de protest, de occidentalizare, avea să cîștige inimile și mințile elitei ucrainiene independentiste, de atunci și pînă azi,mai ales odata cu reocuparea Crimeii si secesiunea pro-rusia a zonelor rusofone ale Ucrainei
De cate ori se baga europenii in mod special Germanii sa stabileasca ce e bine sau rau pentru alte popoare europene, iese cu razboi si sacrificii, Istoria a demonstrat
pacea ar fi cistigul celor multi in dauna celor putini pentru care profitul e mai important decit pacea.
ce ne este la indemina?
1. eliminarea minciunii si a secretelor
2. evolutia spirituala
cind vom porni de la ideea ca toti oamenii sint o familie, ca eu sint si tu si noi si voi si ei indiferent de limba si nationalitate si ca natura agresiva si pradatoare nu aduce nimic bun vom fi facut un mare pas inainte.
pace, generozitate, puritatea intentiei, smerenie, curaj, cumpatare, compasiune.
as fi tare curios sa vad pareri dupa ce veti fi vizionat, daca va intereseaza:
farsight.org
farsightprime.com
Incultura își spune din greu cuvântul la așa-zisele comentarii. Se nimerește greu subiectul ce se discută: cum se ajunge la pace sub condițiile existente? Articolul Sensul păcii aduce o concepție bine argumentată, sub multe aspecte nouă – cine compară cu ceea ce s-a scris de la St.Pierre și Kant încoace își dă seama repede. O concepție ce îmbină istoria, economia, teoriile conflictelor și dimplomația, în coordonatele dezbaterilor de ultimă oră. Cine nu bate cîmpii cu confuziile scribului Margelatu of Dulap of Cotroceni, pricepe. Orice concept al păcii este normativ, căci de aceea vizează pacea. Fiind normativ, conține idealitate, cum bine se spune în articol. Numai că insul fără cultură, cînd e idealitate cere factualitate, iar cînd e factualitate crede că e prea multă. Minți încîlcite dau rezultate încălcite. Și mai ales ale statului pe loc în trecutul demult consumat al subiectelor.
De luat aminte: Elon Musk, despre intrarea Ucrainei în NATO: ‘Așa începe filmul cu apocalipsa nucleară’
– esenta?
Acordurile și deciziile pot fi luate ca drept internațional doar cu trei condiții: convergența cu istoria, adoptarea fără presiuni dinspre situații și legitimitatea semnatarilor.
– restul abordarilor sunt propaganda pentru cretini isterici
Într-un interviu Emil Constantinescu a spus: „…țelul Rusiei, normal, este expansionist, revanșard, imperialist, de a deține controlul Mării Negre și, mai departe, al Mediteranei”.„Eu am trăit aceste lucruri: năvălind rușii și jefuind, armata rusă, în situația în care eram aliați, după 23 august. Am văzut toate jafurile”, a spus. Doar două erori. Țelul Rusiei se întîmpină cu inteligență, nu cu bîrfe. Altfel iese ce se știe. Cum bine zice articolul Sensul păcii, oamenii respectați rezolvă chestiuni între state. Al doilea, Emil Constantinescu ar trebui să știe că trupele care venit în 1944 în Moldova, România, Ungaria și au jefuit au fost ucrainiene. Și Ungaria 1956 a fost strivită de armate ucrainiene.Ele aveau Estul sub control.
Lui Putin nu-i trebuie Minsk III , un alt petec de hartie . El are timp , cu cat lungeste „operatiunea speciala „, cu atat se sufoca UE si Ucraina . Solutia agreata de Putin este o Ucraina mica , debilitata pentru a nu constitui din nou un instrument in mainile Occ, sau sa fie capabila sa angajeze operatiuni antirusesti pe cont propriu .
@Istoric :sunt de preferat persoane care nu-şi arogă posturi de unici depozitari ai adevărului absolut sau de „faruri ale înţelepciunii naţiunii”.
La părerologi şi comentaci la dat cu părerea, suntem campioni mondiali, minim in elita mondială a specialiştilor în datul cu Părerea si Presupusul. Nomenclatorul meseriilor a găsit cuviinţa unui loc şi cod CAEN pentru meseria de aburitor plută (cod: 814107) şi profesia de numărător bani (cod: 421105), şi chiar consilier filosofic(cod 263311),politolog(cod 263304)ziarist (cod 264219)dar postac sau parerolog ,mai asteapta
Exista Revizionismul postbelic prin Extinderea NATO pana la granitele Rusiei…Revizionism inseamna incalcarea Tratatelor imediat postbelice…care asigurau Pacea….Cine le – a incalcat? In nici un caz Rusia…Rusia e obligata sa lupte iar cu Nazismul care a incalcat Tratatele de pace imediat postbeluce….Imperialism este extinderea NATO…In nici un caz nu este Rusia imperialista cand este mai mica decat dupa invingerea Nazismului in 1945…
Ai aici un nou articol de concepție, calibrat execelent ca informație, argumentare,elaborare. Îți spune mură în gură că pacea este imperativ, și cum s-ar putea ajunge la ea. Menirea unui gînditor care se respectă. Nu ai putut contra nici măcar virgule.Cine este și incult și fără vreun argument, ca tine, atacă bineînțeles persoane. Ca și cum adevărul se strivește dacă cineva, de nivelul tău redus, caută nod în papură. Jalnică figurină a atmosferei de azi! Îi topești pe ceilalți în precarele tale mtrapazlîcuri. Poți ciupi de pe siteuri tot felul de rînduri. Și să pricepi ca oaia, cum se și vede. Nu spui decît prostii în ale istoriei și mai bine ar fi de tine ca portar la o arhivă.
Ferry draghe: aiuristica ta inmterpretare istorica ,dar trebuie sa cunosti ,in infantilismul tau,ca oricat de ucrainiene erau trupele:)))tot de rusi erau conduse,iar pactul Ribbentrop-Molotov a fost semnat intre un neamt sadea si un rus sadea
Are dreptate Istoricul. Tot felul de ignoranți, dar copiatori de bucăți de pe Internet, pe care nu le înțeleg, ca acest Margelat, se bagă în discuție în care habar n-au, dar repetă prejudecăți vechi și dau din coadă. Trist. Animăluțe în discuții ce ar putea fi serioase.
Nu e treabă etnică, ci treabă instituțională. Ucraina era țară cu drepturi într-o uniune. Cu celelalte ești fraier, mă A se Feri de foc, niciunul nu era rus. Stalin era știm ce, Molotov se știe etc. Poate nu ești fraier, ci de compătimit.
@istoric (cod 263302) :iti asiguri familia din ocupatia asta, merita?sau esti argat(cod 7113)cu ziua la cioplit pietre de moara
Zalmoxis, prima frază a commentului tău e Adevărul, punct.Splendidă definiție, subscriu fără rezerve.
Unde dai și unde crapă cu un Margelat! Nu ești în stare decît de vorbe luate de pe siteuri fără legăptură cu ce susțin articolele, omule. Înțeleg că-i serviciu, dar nu găsești ceva mai curat decît să te legi de oameni cu josniciile obișnuinței tale, fără a putea să-i concurezi? Se vede că nu numai incultura te ține, nu doar luatul razna prin vorbe nestăpînite, ci nuda ignoranță. Să ne ferească Dumnezeu de așa ceva! Nu mă mai obosesc, căci nici Dumnezeu are ce face în fața unei asemenea arătări.
cit de ampla este minicuna in care traim si cit de adinci sint secretele care ni se ascund?
pai daca o luam de la inceputuri putem sa abordam religia sau dogma. crede cineva ca papa nu stie faptul ca Yeshua Ben Yousef cunoscut ca si Isus nu a murit crucificat? stie! nu are papa cunostinta despre prezenta extraterestrilor pe Pamant? ba are!
si totusi minte in fiecare zi…
Foarte bună ideea de a decupa condiționările de azi ale păcii în tradiția mare a acestor reflecții. În fond, de ce nu este pace, de ce este război? Domnul Marga dovedește din nou că stăpânește domeniul cu o veritabilă concepție organizată. Ca totdeauna, de la concepții la aplicarea lor e un drum. Dar fără concepție nu se pleacă la drum. Totuși, oricît de neoptimiști am fi, pacea vine, s-ar putea brusc, căci depinde, cum bine spune și articolul, de cei care decid. Sunt ei la înălțime?
@istorik: poti sa nu mai jignesti in postari,trivialule?Ironia e ironie daca e civilizata,nu grobiana, pe acest forum civilizat
Istorici ca istorici,cod 263302,dar atentie la șorici
O cheie a păcii poate fi într-adevăr această constatare din articol Se știe bine că au fost impuse cu forța, în contextul celui de al doilea război mondial, măsuri teritoriale de către Stalin și Hitler. Ținta de azi ar trebui să fie abandonarea acestei moșteniri până la capăt, nu menajarea sau apărarea ei dogmatică. Sunt oare cei de azi în stare?
La sfarsitul celui de al doilea razboi mondial,Stalin,de bine de rau, ne-a dat inapoi Transilvania furata de Hitler si Mussolini in favoarea Ungariei
Astazi Rep. Moldova, tara romanofona, e libera si independenta.
Mai inatai isi vor rezolva Ucraina si reo Moldova problemele teritoriale cu zona transnistreana si bucovineana,dupa care discutam.
Unirea nu e o solutie pentru doua saracii ,una la coada Europei Unite si alta jefuita de minoritatile conlocuitoare
Corect, Nesingur! Cu completarea că războiul actual, dar și alte războaie care au fost sau se anunță, sunt proba că dreptul internațional este mai profund decât acordurile și deciziile luate, oricât de salutare ar fi fost acestea la un moment dat. Acordurile și deciziile pot fi luate ca drept internațional doar sub cel puțin trei condiții: convergența cu istoria, adoptarea fără presiuni dinspre situații și legitimitatea semnatarilor. În fond, numai dreptul legiuitorului democratic este legitim. nesingur. cu completarea. Din păcate sunt aspecte ce se cred lămurite, ori din interese și nelămuriri vin războaie, ca cel de azi.
Vorbiti cu Germania, ea mai tine activ pactul Ribbentrop-Molotov. Comunista Merkel s-a dus la Moskova in 2019 sa serbeze cu Putin 80 de ani de existenta in functiune, la data aceea, a pactului mizerabil care afecteaza in continuare tarile din jurul Ukrainei. Continuam sa ne pupincurim dusmanii: Germania, Rusia, Ukraina, in ordinea numerelor de pe tricou. Primele doua tari sunt vinovate si de neacceptarea Romaniei si Bulgariei in spatiul Schengen de atata timp. Austria si Olanda sunt argatii lor, doar. In locul Olandei se pregateste Finlanda. Noroc bun !
un articol foarte bun al domnului Marga
Dă bine de gîndit și pasajul care spune că „ar fi de luat în serios și faptul, evocat la un moment dat de cel mai bun constituționalist german, că, după Al Doilea Război Mondial, nimeni nu a avut mandat legitim să negocieze frontiere. S-a încheiat, desigur, în mod benefic, tratatul de pace postbelic (Paris, 1948), s-au încheiat binevenite tratate de cooperare, dar nu și tratatul postbelic al organizării Europei și a lumii pe baza dreptului internațional. Iar securitatea europeană și internațională reclamă tot mai clar un astfel de tratat”.
Daca domnul Marga pune in discutie Romania si tratatul de pace de la Paris 1947 atunci si Ungaria pote face la fel cu Romania
La tratatul de pace din 1947 de la Paris ,au participat:
-De partea Aaliaților : Statele Unite, Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, Franța, Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice, China, Australia, Belgia, Republica Sovietică Socialistă Belarusă, Brazilia, Canada, Cehoslovacia, Etiopia, Grecia, India, Țările de Jos, Noua Zeelandă, Polonia, Republica Sovietică Socialistă Ucraineană, Uniunea Africii de Sud și Republica Populară Federativă Iugoslavia
-De partea țărilor Axei se aflau: Italia, România, Ungaria, Bulgaria și Finlanda.
România, datorită contribuției sale militare de partea Aliaților după 23 august 1944, primea înapoi Transilvania de Nord transferată de Hitler Ungariei prin Dictatul de la Viena, dar pierdea Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța în favoarea Uniunii Sovietice, și Dobrogea de Sud (Cadrilaterul) în favoarea Bulgariei.
Daunele de război era stabilita la $300.000.000 de la România către Uniunea Sovietică;
Stalin a recunoscut in prima intilnire cu Dej ca Romania de dupa 23 august 1944 a redus razboiul cu cca 6 luni si, estimarea sovietica a fost de cel putin 2 milioane pierderi umane(rusesti,romanesti,germane), evitate.
Pericolul revansard al unor tari care au pierdut in al II-lea razboi mondial,vad ca e resuscitat
Cenzura va salveaza, nu va recunosc cititorii ?
Cand memoria iti colcaie de ILEGALI BOLSEVICI e normal sa mutilezi ISTORIA CONTEMPORANA!!! Helmuth a fost AGENT COMINTERN in al DOILEA MACEL BOLSEVIC MONDIAL contribuind decisiv la INCERCUIREA PETERSBURG-ului soldata cu GENOCIDUL A SUTE DE MII DE CETATENI,
CIVILI NEVINOVATI, prin INFOMETARE, FRIG, mii de petersburghezii fiind gasiti diminetile CONGELATI si IMPIEDICAND PATRUNDEREA TANCUREILOR NAZISTE prin transmiterea informatiilor statului-major direct la Moscova!!!
Helmuth A FALSIFICAT ISTORIA POPORULUI RUS si a POPOARELOR NERUSE, TOATE BOLSEVIZATE de Lenin si Stalin!!! E monstruos sa te preocupe INEPTIA cu „identitatea rusilor cu ucrainenii si BIELO-MANIVELO ‘rusilor'”, dar SA TE LASE RECE IDENTITATEA dintre GERMANI si AUSTRIECI!!! Si nu numai atat, SA NU MILITEZI pentru REUNIFICAREA Germaniei, ba chiar SA PERMITI STASI si KGB/GRU/
Comintern SA-TI TERORIZEZE POPORUL prin ORGANIZATIA TERORIST-BOLSEVICA RAF(Fractiunea Armata ROSIE!!!)…
E descalificanta obsesia prosovietica a unora…Fiind vorba de IMPERIUL BOLSEVIC-COLONIAL URSS, rebotezat „federatia rusa”!?FARA RUSINE si vreun SCRUPUL…
Dacă tot timpul aruncăm privirea doar în istorie și nu luăm în seamă schimbările aduse între timp, nu vom avea pace. Ca români, vom cam sta pe loc. Este foarte înțeleaptă opinia domnului Marga, să știm istoria, dar să nu ne împiedicăm de prejudecățile pe care le-a creat și să ne rezolvăm problemele la nivelul timpului de azi. Piesele sale teoretice – revenirea la drept internațional, la suveranitate națională, la decidenți legitimați și integrii, patriotism cultivat – sunt puternice deoarece sunt raționale. O rază de speranță într-o confuzie cultivată. Să sperăm că mințile se vor pune în mișcare.
Pace nu va fi vreodata, se bat bisericile intre ele. Dovada este istoria ultimilor mii de ani. Dar despre asta nu se scrie.
Alatrinezul Ioachim care se pare ca e legendat in Germania, dupa pseudonimul de front, a constientizat pericolul recursului la o istorie a CRIMELOR CONTRA UMANITATII comise de IENICERII IDEOLOGIEI GENOCIDULUI, pericol pe care PROFI de Faget il ignora marsav,
bazat pe tupeul specific, pe Garda pretoriana si pe camarazii din intreaga Lume cu aceeasi misiune, FALSIFICAREA ISTORIEI!!!
Alatrinezu Ioachim pune aici problema trecutului „nesemnificativ” vizavi de PREZENT de ani de zile cu zeci de alte pseudonime de front!!! Speculeaza „schimbarile ADUSE intre timp(vedem ca nu foloseste NEUTRALUL „PRODUSE INTRE TIMP”!)care sunt firesti, logice
si de aceea „convingatoare”, ignorand esentialul si anume ca DOAR ACTORII S-AU SCHIMBAT, metodele si practicile ramanand aceleasi
de pe vremea TERORISTILOR Marx si Engels!!! Lenin, Stalin, Trotzky si apologetii lor PRELUANDU-LE INTEGRAL!!! Ultimii nu au facut
decat SA LE PERFECTIONEZE, ADAPTANDU-LE CUCERIRILOR TEHNOLOGICE!!! Am dat sute de exemple din istoria de dupa 1848 care arata clar ca SE REPETA CU OBSTINATIE acelasi tip de DIVERSIUNI, DISIMULARI, MISTIFICARI, MANIPULARI!!!
Donald Trump a pus punctul pe i. Trebuie pus capăt războiului. Crimeea nu este a Ucrainei. Normalizarea teritorială trebuie să vină. Să se încheie cu tribulațiile și pierderile de vieți omenești pentru mofturile unor zelenski. Andrei Marga a avut dreptate la Alba Iulia în sept.2023. Trebuie venit la normalizare.
A mai auzit cineva de Julien pana azi? Si sa nu mi se spuna ca e o prospatura…URSS/CSI, pretorieni infecti, e un IMPERIU COLONIAL BOLSEVIC care a preluat oficial in 1917 CONDUCEREA IMPERIULUI COLONIAL TZARIST!!! Acesta e un ADEVAR pe care niciun AGENT SOVIETIC din Lume, PROFI sau NU, NU-L POATE CONTESTA, chiar daca corespunzator MIZERIEI MORAL-CARACTERIALE il OCOLESTE!!! Rusia TREBUIE MAI INTAI DEBOLSEVIZATA, dupa care sa fie REDUSA la REGIUNEA ISTORICA Moscova!!! Toate celelalte TERITORII AU FOST CUCERITE SAMAVOLNIC de-a lungul catorva secole recente!!! Crimeea A FOST UCRAINEANO-TATARA, Caucazul, Uralul si Siberia ale unor POPOARE si ETNII NEruse!!!
Se probează cam toate prognozele negative privind aventura neuland-eză în Ucraina. O aiureală calculată de revanșarzi, ce apelează la regimentele Azov și alte rebuturi naziste. Din fericire se va termina curînd. Din nefecirire au murit enorm de mulți oameni pe altarul unor ambiții deșarte. Oricum, sosește ora deșteptării.
Ar fi bine, Dane, să înceapă deșteptarea minților. Este timpul, căci suferă o lume întreagă pentru niște bezmetici. Sper să ai dreptate. Atîta stupizenie și reacredință cu zelenski și mafia rar s-a văzut. Să sperăm că și la noi va fi trezire. Avem cu totul altceva de făcut decît să ne ocupăm de Ucraina. Doamne ajută!
IENICERUL SOVIETIC Dan e camarad de arme cu Dabija sau Dabija e UMBRA lui? Dan e o BEST ie bolsevica care rastalmaceste cot la cot cu RASPUTINOIZII de pe forum, dar si cu PROFI care preiau direct de la sursa Rasputin toate MISTIFICARILE!!!
Ne norocitule, cine a ATACAT STATUL SUVERAN Ucraina in 2014 anexand Peninsula UCRAINEANA Crimeea si A DECLANSAT MACELU BOLSEVIC CIVIL? Nevol Nicule Dan, daca Nuland a organizat”aventura” din 2014, de ce NU A SPULBERAT COLOANA A V-A Quintus SOVIETICA din Donietzk si Lugansk? Ce a facut noul guvern „nulandez” ca sa impiedice ANEXAREA Peninsulei Crimeea? Ce sanctiuni s-au aplicat care sa fie comparabile cu acelea din 2022? GENOCIDUL a fost declansat de TATUCU vostru Rasputin, scurs URA…
Articolul are dreptate că ar trebui revenit la normal, calm, pașnic, cu frontierele din Europa. Era unul din punctele de la Malta. Ceea ce s-a modificat abuziv în al doilea război mondial și în anii ce au urmat era destinat corectării. Crimeea nu a fost niciodată ucrainiană, ci a fost dată în administrarea Ucrainei sub Hrușciov. Bucovina de nord a fost dată temporar în administrare de către Stalin. La fel și Transcarpatia. Mai ales că armatele ucrainiene au fost trimise să ocupe Moldova, România, Ungaria în al doilea război mondial. Pactul Ribbentrop-Molotov a rămas și azi cu resturi neanulate, Malta voind să pună punct. Mai devreme sau mai târziu se va ajunge la a aplica Malta.
„…se înmulțesc planurile de pace”?
Nici poveste! Măscăricii belicoși ai Bideului, care trag-sforile la Washington (să nu uităm că și pe Trump l-au sabotat, cînd era „POTUS”!), au nevoie ca de aer de o evoluție anti-Riusia pe front ce să-i avantajeze! Ei NU VOR PACE, deci vor instiga în continuare, în direcția dorită de Complexul militar-industrial! …și EI DICTEAZĂ pe plan mondial. Nu știm încă de ce a plecat ja vraNula’ din post, matroana tikiată a politicii de atacare a Rusiei. Probabil au vrut să o mascheze, un timp, fiindcă frontul evoluează în ultima perioadă în defavoarea lor.
Republicanii au sesizat vulnerabilitatea asta politică și electorală a bideuiștilor, și o vor exploata pînă la capăt. Ceea ce înseamnă că (deși bideuiștii vor „invers”) Ukraina VA DISPĂREA ca stat! …și AȘA ȘI TREBUIE!
https://www.youtube.com/watch?v=mgFcEewLtSk
Pînă acum sunt planuri de pace multe, pe care articolul le citează: planul onu, planul Chinei, planul Harvard, planul personalităților germane, planul istoriciilor, planuri în Franța, Italia, planul autorului etc. Sunt tot mai multe. Că acțiunile pro-război domină este adevărat. Dar nu mai sunt singure, ori de unde ar veni. E adevărat și că după război geografia politică va fi alta. Cramponarea de cum este ea acum întreține doar războiul.
Un ALATRINEZ se autointituleaza „diplomat” fiind de o mojicie mistificatoare depasind-o pe a IDOL-ului din Faget!!!Ocolind abject REALITATEA ISTORICA, ca Crimeea NU A FOST TIMP DE SECOLE PARTE A IMPERIULUI COLONIAL TZARIST acest IENICER SOVIETIC fanatic aflat in slujba RASPUTINISTOISULUI din Faget, emite monstruozitatea infama si descalificanta cu „darea in administrare ucraineana” si ma mir ca nu a adaugat si „temporar”…Diplomatul ANTIIMPERIALIST de Faget e aparatorul din oficiu al IMPERIULUI COLONIAL URSS
la ordinul expres a lu PROFI…Paktul Hitler-Stalin a fost DENUNTZAT TARZIU de Gorbaciov, dar a fost DENUNTZAT…
Acesti dogmatici bolsevici nevindecabili nu pot explica motivul care l-a determinat pe IMPERIALISTUL KiSS Inger-ul MORTII a sute de milioane de AMERICANI, ASIATICI, CENTRAL si SUDAMERICANI ca in 1975 SA IMPUNA INTERNATIONAL INGHETZAREA UNOR GRANITZE pe care „diplomatu lu PROFI” le considera astazi CADUCE, GRANITZELE TRASATE DE STALIN!!! Un „imperialist” american precum KiSS Inger-ul MORTZII i-a OFICIALIZAT INTERNATIONAL lui Stalin SAMAVOLNICIA TACITA de dupa 1945? Fiind adulat atunci de TATUCUL PROFI care era in de formare ideologica la fel de zgomotos ca si dupa februarie 2022 cand URSS a ATACAT SAMAVOLNIC STATUL SUVERAN Ucraina si KiSS INGER-UL MORTZII si-a DEZAVUAT INDIRECT cu MARSAVIE proriul Act Final de la Helsinki AUTODEMASCANDU-SE ca AGENT COMINTERN!!!
ALATRINEZU „diplomat” are NERUSINAREA sa propuna o abordare „calma, pasnica a frontierelor europene” tocmai la 2(DOI) ANI de GENOCID SOVIETIC comis dupa INVADAREA SAMAVOLNICA a STATULUI SUVERAN Ucraina de catre URSS-Rasputin!!! Astia sunt indivizii…
Admirabil spus:Nu va fi pace fără a reafirma suveranitatea în accepțiunea westfalică – cu neamestecul în treburile interne și inviolabilitatea frontierelor – adusă la zi. Dacă vrem pace, suveranitatea națională, luată la propriu, se extinde și asupra teritoriilor dislocate în Al Doilea Război Mondial și „războiul rece”.Se știe bine că au fost impuse cu forța, în contextul celui de al doilea război mondial, măsuri teritoriale de către Stalin și Hitler. Ținta de azi ar trebui să fie abandonarea acestei moșteniri până la capăt, nu menajarea sau apărarea ei dogmatică.Nu este pace fără ieșirea din schemele instituționale inspirate de anii Europei anilor treizeci. Reluarea în țări cu instituții precare a formulei „șefului de stat”, a „corectitudinii politice”, desfigurarea de alegeri, recompunerea de regimente sub semnele nazismului nu vor aduce pacea. Cultivarea „războiului social mondial” al lui Ernst Nolte va conflictualiza lumea… Cum nu se poate mai simplu și mai clar. Felicitări!.
Pace va fi doar daca clica nazista pusa de CIA la Kiev nu va mai ucide Rushi. Recent clica nazista a ucis 144 de Rushi din Moscova. Rushii nu pot decat sa continue razboiul care le-a fost impus, sa se apere shi sa pedepseasca ucigashii nazishti shi asta va fi valabil indiferent cine va conduce Rusia caci ne-opritzi nazishtii de la Kiev vor extermina poporul Rus cum recent au ucis 144 de Rushi din Moscova. Evident o penurie de arme pentru nazishti va grabi sfarshitul razboiului dar oricum cu arme sau nu pedepsirea ucigashilor nazishti: Zelensky, Budanov, etc. va continua chiar shi daca ei se refugiaza in SUA, Canada, etc.
@ „a se Ferry de foc”, 06 apr. 2024 la 14:47
„…aiuristica ta inmterpretare istorica ,dar trebuie sa cunosti ,in infantilismul tau,ca oricat de ucrainiene erau trupele:)))tot de rusi erau conduse,iar pactul Ribbentrop-Molotov a fost semnat intre un neamt sadea si un rus sadea”…
Bă, dobi’, e exact ce ți-a spus „Ferry draghe”: Uniunea Sovietică nu a fost condusă de ruși, pînă tîrziu, abia ani după ’61! Molotov era evreu. Normal că trupele implicate au fost ukrainene, fiindcă în WW2 așa și erau denumite („Frontul 2 Ukrainean”,
https://www.youtube.com/watch?v=ytA-0xTYRUo
în Rro’ și Ungaria), iar în 1956 normal că nu au fost aduse trupe de la Vladivostok ca să intervină militar în revolta din Ungaria!
Iar Milikă Konstantinescu (dacă a spus ce scrie Ferry) a MINȚIT FĂRĂ RUȘINE: Milikă s-a născut la Tighina la sfîrșitul anului 1939, în familia unui APeVizd oltean aflat „în garnizoană” (adeca în trupele miticești de ocupație a Baassarrabiyei proaspăt anexate!) acolo (și bunicul meu a fost trimis în timpul stagiului militar acolo, pe graniță, deși Traian Vuia și Maniu le-au cerut insistent regățenilor ca recruții transilvăneni ai armiyei de că’t a Rregatului să-și facă stagiul militar obligatoriu în Transilvania, la maximum 80 de kilometri distanță de casele lor!). La ultimatumul sovietik din ’40, cel de 48 de ore, normal că Bukalele LAȘ a retras urgent trupili viteze, cu tot cu Milikă în vrîstă di 7 luni! …iar în ’41-’44 nu cred l-au dus din-nou acolo, la vîrsta de 4 ani, ca să re-vază peisagistica…