Recitiți în Cotidianul: Gama verde a învins Max Bogel

Cotidianul, 2013.

Firma Gama Verede a omului de afaceri vrâncean Adrian Oprişan, care a montat primul gazon pe Arena Naţională în septembrie 2011- şi care a generat atunci un uriaş scandal legat de calitatea ierbii -, a primit câştig de cauză în litigiul cu societatea constructoare Max Bogl.

Curtea de Arbitraj Internaţional a Camerei de Comerţ şi Industrie a României a decis că firma lui Oprişan nu se face vinovată de calitea gazonului şi a impus firmei constructoare a Arenei Naţionale, MaxBogl să îî plătească omului de afaceri vrâncean 730.140,94 RON, circa 170.000 de euro, pentru gazonul pus înainte de meciul cu Franţa, în sumă fiind incluse penalităţi şi cheltuieli de judecată.

Miercuri, 5 decembrie 2012 s-a finalizat procesul pe care firma Gama Verde SRL, în calitate de executant, l-a intentat  Asocierii JV Max Bogl-Astaldi pentru plata gazonului pe care l-a instalat pe Arena Naţională în iulie 2011.

După mai bine de un an de la debutul scandalului privind gazonul de pe Arena Naţională, început cu ocazia meciului Romania –Franţa din 6 septembrie 2011, arbitrii au făcut lumină în acest subiect.

Prin Sentinţa arbitrală nr. 236/05.12.2012 dată în dosarul 78/DDP/2012, Curtea de Arbitraj Comercial International Bucureşti  a admis acţiunea formulată de reclamanta SC Gama Verde SRL şi a obligat pe pârâta Asocierea JV Max Bogl-Astaldi la plata contravalorii gazonului şi a penalităţilor de întârziere. Sentinţa a devenit irevocabilă.

Judecătorii a stabilit că gazonul livrat de firma GAMA VERDE SRL a fost conform contractului iar Antreprenorul General Asocierea Max Bogl-Astaldi trebuie acum să  plătească contravaloarea acestuia.

Pentru Romania un astfel de caz este  o premieră, fiind pentru prima dată când o instanţă soluţionează un litigiu cu un astfel de obiect.

Judecătorii nu s-au lăsat  influenţaţi de identitatea si poziţia constructorului (asocierea Max Bogl-Astaldi) sau a beneficiarului final (Primăria Bucureşti).

La baza acestei soluţii au stat probe clare şi edificatoare.

Un rol important l-au avut expertizele tehnice judiciare în specialitatea agronomie efectuate în cauză, care au stabilit fără dubiu că rolul principal în degradarea gazonului revine microclimatului neprielnic din arenă.

Rezultă astfel că firma  Gama Verde nu a avut nici o vină în toata aceasta afacere a deteriorării gazonului.

Responsabil de deteriorarea gazonului rămâne în primul rând Antreprenorul General, Asocierea JV Max Bogl-Astaldi, în calitate de autor al conceptului şi al proiectului precum şi de constructor al arenei, arată firma omului de afaceri vrâncean.

Gama Verde a precizat public, încă din septembrie 2011, că adevăratele cauze ale deprecierii gazonului  sunt lipsa de ventilaţie şi de lumină din arenă şi am dat şi soluţii, însă nici Max Bogl-Astaldi şi nici Beneficiarul nu ne-au  ascultat.  Din contră, au negat orice responsabilitate şi, cu un cinism maxim, au aruncat întreaga vină asupra noastră, în mod absolut neîntemeiat. În continuare, au preferat să schimbe gazonul în loc sa învestească în instalaţii de iluminare artificială şi de ventilaţie.

În septembrie 2011 nimeni nu stătea să asculte Gama Verde. Atunci mulţi „experţi” se grăbeau să apară la televizor şi să facă declaraţii fără acoperire. Au acuzat şi condamnat, fără judecată  Gama Verde ca fiind singura vinovată. Acuzele de  atunci  se dovedesc a fi fost doar calomnii.

Gama Verde apreciază că „Linşajul mediatic la care am fost supuşi în legătură cu acest subiect, a fost absolut nejustificat şi nemeritat, nici una din acuzele care ni s-au adus atunci nefiind dovedită ca reală. Nu s-au adeverit nici susţinerile unora conform cărora gazonul livrat ar fi fost uscat şi nici acelea că ar fi existat deficienţe de execuţie”.

Firma omului de afaceri Adrian Oprişan are şi câteva speranţe: „Ca îndată ce această hotărâre a justiţiei va ajunge la  cunoştinţa opiniei publice, cei care s-au grăbit să ne acuze pe nedrept, să realizeze că au greşit. Noi aşteptăm în continuare scuze.” „Ne dorim ca din această întâmplare cei interesaţi în acest domeniu să tragă concluzii corecte şi utile pentru viitor”, adaugă Gama Verde.

Conform unui raport de exertiză tehnică judiciară solicitat de Gama Verde şi citat de ziarul Gazeta Sporturilor, „Gazonul furnizat și montat în iulie 2011 pe Arena Națională e conform cu cerințele contractuale și ale Caietului de Sarcini. Au fost respectate condițiile contractuale, cu referire directă la pregătirea stratului suport, precum și la furnizarea și montarea rulourilor de gazon. Condițiile de microclimat de pe terenul de joc nu sînt propice dezvoltării normale a gazonului, deoarece iluminarea naturală în incinta stadionului e deficitară, iar ventilația e total necorespunzătoare, conducînd inevitabil la slaba dezvoltare a plantelor”.

Conform documentului, gazonul se degradeză ciclic, din cauza modului defectuos de proiectare și utilare a stadionului, care n-a ținut cont de necesitățile suprafeței de joc. Pentru păstrarea gazonului, era obligatorie o instalație de iluminare artificială și dotarea arenei cu un sistem de ventilație la nivelul solului.

Primăria nu are în calcul cumpărarea instalaţiei de asigurare a întreţinerii gazonului dar pare că vrea să repete şi în 2013 experienţa din 2012 când a închiriat o astfel de maşinărie cu peste 70.000 de euro pe lună.

Cotidianul.ro a luat mai de mult urma afacerilor legate de Arena Naţională

Lucrările de construcţie a Arenei Naţionale au fost executate de asocierea Max Bögl Bauunternehmung GmbH Germania şi Astaldi Spa Italia, în baza Contractului de execuţie nr. 2556/19.04.2007, încheiat cu Primăria Municipiului Bucureşti.

Acoperişul arenei nu a fost prevăzut în contractul de execuţie iniţial. Acest element a apărut ulterior şi a făcut obiectul unui act adiţional, încheiat desigur la solicitarea beneficiarului.

Se pune problema dacă Primăria a cunoscut, înainte de a semna acest act adiţional, care este impactul acoperişului asupra gazonului? Este oare posibil să fi ştiut, dar să fi trecut sub tăcere, sperând că nu vor fi probleme majore sau că se vor găsi soluţii pe parcurs?

Antreprenorul general asocierea Max Bögl-Astaldi în mod sigur ştia de această problemă deoarece firma germană Max Bögl mai construise, nu cu mult timp în urmă, un stadion aproape identic cu Arena Naţională din Bucureşti, acoperişul acestuia din urmă fiind însă mult mai închis datorită ultimului inel de închidere cu plăci din policarbonat. Este vorba de stadionul Commerzbank Arena din Frankfurt, care se lovise deja de această problemă şi care găsise şi soluţia: instalaţii de iluminat artificial, pe care le-a instalat în toamna anului 2007.

Care este răspunderea proiectantului şi care a beneficiarului?

L-a informat oare antreprenorul general pe beneficiar cu privire la aceste probleme cu ocazia semnării actului adiţional pentru acoperiş?

În orice caz, antreprenorului general îi revine o mare parte din responsabilitate deoarece atât conceptul, cât şi proiectarea i-au aparţinut in totalitate.

Oricum, înainte de semnarea actului adiţional trebuia în primul rând să se facă un studiu de impact al acoperişului asupra condiţiilor de vegetaţie a gazonului. Acest studiu însă nu s-a făcut. Dacă s-ar fi făcut s-ar fi pus în evidenţă deficienţele majore de iluminare şi de ventilaţie la nivelul terenului, respectiv faptul că la nivelul gazonului din arenă intensitatea luminii este de câteva zeci de ori mai redusă decât în afara arenei iar ventilaţia pe timpul verii este cvasiinexistentă. Acestea sunt adevăratele cauze ale degradării gazonului.

În timpul verii aceste deficienţe devin cel mai evidente, datorită condiţiilor climatice. Aşa se explică faptul că gazonul montat de Primărie în primăvară s-a deteriorat grav într-un timp scurt, ajungând acum să fie înlocuit din nou, pentru a treia oară într-un an. Dar chiar şi în faţa acestor evidenţe, Primăria continuă să mascheze adevărul, prezentând ca motiv al înlocuirii gazonului diverse evenimente extra-sportive, cum ar fi concerte etc. Acestea sunt însă simple pretexte pentru a justifica cheltuirea banilor publici, chiar dacă sunt prezentate ca fiind făcute în parteneriat public-privat.

Ce rol a avut consultantul proiectului?

Toate aceste deficienţe trebuiau avute în vedere la semnarea actului adiţional pentru acoperiş şi tot atunci trebuiau prevăzute ca DOTĂRI obligatorii şi incluse în actul adiţional şi instalaţiile speciale pentru asigurarea micro-climatului la nivelul gazonului. Prezenţa acestora încă de la început era o condiţie strict necesară pentru ca arena să poată fi folosită în condiţii normale, conform destinaţiei sale. Aşa era corect şi aşa s-a întâmplat în alte cazuri din Europa, unde cei implicaţi au acţionat cu corectitudine. În cazul Arenei Naţionale însă, acest lucru nu s-a întâmplat.

În aceste condiţii se pune evident şi întrebarea dacă firma de consultanţă angajată de Primărie pentru această lucrare şi-a făcut sau nu datoria? L-a informat oare acesta pe beneficiar cu privire la aceste aspecte?

Acoperişul de pe Arena Naţională este mult mai închis decât pe alte stadioane şi prin urmare efectul negativ asupra gazonului este mult mai mare. Şi oportunitatea acestui acoperiş este discutabilă, având în vedere că nu poate fi folosit în orice condiţii – respectiv la temperaturi de sub 70C constructorul nu recomandă folosirea lui, sub sancţiunea pierderii garanţiei. Este oare posibil ca acest acoperiş să fi fost făcut mai mult pentru aspectul estetic?

Un lucru este totuşi clar: culpa principală se împarte în egală măsură între Max Bögl şi beneficiar.

Se cheltuie sume enorme pentru înlocuirea şi întreţinerea gazonului de pe Arena Naţională!

Cauzele pentru care Arena Naţională înghite anual sume greu de contabilizat sunt următoarele:

– Deşi problema microclimatului generat de acoperiş era cunoscută, în contractul cu acoperişul n-au fost prevăzute şi instalaţiile de iluminat şi ventilaţie.

– Nu au fost respectate recomandările făcute de specialişti după partida România-Franţa. Adică nevoia de a procura instalaţii de iluminat artificial şi de ventilaţie.

– Primăria a preferat să facă experimente pe banii contribuabililor. De aceea primarul Sorin Oprescu spune acum că a ajuns „doctor în gazon”, pentru că a făcut specializare la Arena Naţională.

– Primăria Capitalei a încheiat contracte îndoielnice şi total dezavantajoase pentru gazonul montat în martie 2012 şi pentru închirierea pe 6 luni a instalaţiilor de iluminare artificială, contracte pe care le ţin la mare secret. Care să fie explicaţia? Preţul total cu care s-a contractat (cca. 1.000.000 euro) este exorbitant şi absolut neverosimil raportat la preţurile curente practicate pe piaţa europeană.

Nu este clar prin ce procedură a încheiat Primăria aceste contracte şi nici cum au fost negociate preţurile. Un lucru este clar. Nu a fost nici o licitaţie publică! Să fi fost oare Primăria înşelată de furnizori? Au reuşit aceştia să păcălească un „doctor în gazon” sau există altă explicaţie?

Preţul de 690.000 euro (340.000 rulouri + 350.000 strat suport) plătit recent de Primărie numai pentru înlocuirea în această primăvară a gazonului se apropie de costul total de construcţie al întregului teren de joc, cu toată infrastructura şi cu toate sistemele şi dotările (irigaţie, drenaj, încălzire, canalizare etc.).

Prin comparaţie, preţurile plătite de marile cluburi de fotbal din Europa pentru o înlocuire completă a rulourilor de gazon de pe o suprafaţă de joc standard nu depăşesc 150.000 euro (furnizare, transport, montaj). Putem vedea schimbările de gazon ale stadionului SAN SIRO (Giuseppe Meazza) din Milano, Italia, care este stadionul unde se schimbă cel mai des rulourile de gazon din Europa. În cazul acestuia, preţurile variază între 90.000 de euro – pentru rolurile autohtone provenite de pe piaţa italiana – şi până la 150.000 de euro – în cazul când acestea sunt aduse din pepinierele de la Bordeaux (Franţa) de la cca. 1.000 de km distanţă (când nu sunt disponibile la pepinierele din Italia).

De asemenea, suma de 360.000 de euro plătită pentru închirierea până în septembrie a instalaţiei de iluminare artificială este mai mult decât exagerată. Această sumă este mai mare decât dublul sumei plătite în mod normal de alte cluburi europene pentru închirierea anuală a unor asemenea instalaţii. De asemenea, cu această sumă puteau fi plătite jumătate jumătate din costurile de achiziţie ale unei astfel de instalaţii.

Pentru accelerarea procesului de fotosinteză a ierbii de pe un teren sunt folosite 9 module de iluminat artificial, fiind utilizate alternativ pe câte o jumătate de teren (http://www.sglconcept.com/en/mobile.htm). Costul de la producător al unui astfel de pachet de instalaţii de iluminare pentru un teren de fotbal este de cca. 800.000 de euro. Dacă se alege varianta achiziţionării în leasing pe 10 ani, costul este de cca. 100.000 de euro pe an, rezultând un cost total de achiziţie de 1.000.000 de euro.

În varianta închirierii, costul anual al chiriei unui astfel de sistem este în mod normal de cca. 150.000 de euro (a se vedea spre exemplu cazul Olympic Stadium din Munchen).

Rezultă astfel că, în cazul cumpărării în leasing pe 10 ani a instalaţiei, se face o economie de 50.000 de euro pe an faţă de varianta închirierii iar în 10 ani economia este de 500.000 de euro. Deci, este mai ieftin să cumperi sistemul de iluminare artificială decât să-l închiriezi, plus că în a doua variantă devii proprietar.

Varianta achiziţionării instalaţiei de fotosinteza apare ca profitabilă şi dacă ţinem cont de faptul că, în cazul Arenei Naţionale, utilizarea unei astfel de instalaţii este necesară pe termen lung şi nu temporar, având în vedere că arhitectura arenei nu se schimbă şi condiţiile de microclimat rămân mereu aceleaşi. Mai trebuie luat în considerare şi faptul că majoritatea stadioanelor de rangul celui de la Bucureşti au în dotare permanentă asemenea instalaţii de iluminat pentru fotosinteză artificială.

În aceste condiţii se pune întrebarea “De ce se închiriază şi nu se cumpără această instalaţie?”. Nu mai este nevoie de ea şi pe viitor? Ba dimpotrivă, în perioadele reci din an este şi mai puţină lumină naturală, caz în care se impune cu atât mai mult o iluminare suplimentară.

Ce ascunde afirmaţia Primăriei că stratul de gazon este „consumabil”

În anumite limite covorul de gazon poate fi considerat consumabil, dar asta nu scuză greşelile Primăriei din faza de contractare şi nici pe cele ale antreprenorului din faza de concepţie şi proiectare. De asemenea, această ipoteză nu justifică nici înlocuirea gazonului de 2-3 ori pe an şi în nici un caz nu justifică plata unor sume exorbitante pentru înlocuirea lui, preţul de 340.000 de euro plătit de Primărie în primăvara lui 2012 fiind unul absolut aiuritor.

Înlocuirea periodică a gazonului se practică şi pe alte stadioane, dar nici cele mai bogate cluburi nu o fac atât de des şi nu plătesc asemenea averi pentru astfel de operaţiuni.

Există exemple relevante în acest sens şi la cluburi autohtone care şi-au montat recent pe stadioane rulouri de gazon la preţuri ce nu depăşesc 100.000 euro (CFR Cluj, Petrolul Ploieşti etc.).

Dacă la Arena Naţională se va continua să se schimbe stratul de gazon în acest fel, hai să zicem cel puţin două ori pe an, la preţul plătit în această primăvară nu numai că nu este nici o şansă ca aceasta să devină profitabilă dar se va afunda în datorii nesfîrşite. Costurile cu schimbarea gazonului depăşesc de departe posibilele venituri anuale care s-ar putea realiza din exploatarea Arenei Naţionale.

Rămân de lămurit câteva lucruri

Cine răspunde de greşeala de proiectare? Ce rol a avut consultantul şi în ce condiţii a fost adoptată varianta acoperirii? De ce exploatarea Arenei nu este privită din punct de vedere economic şi este preferată schimbarea covorului de iarbă precum şosetele rupte? Cum pot fi justificate sumele umflate cheltuite pentru schimbarea gazonului şi pentru închirierea instalaţiei de iluminat? Când va avea Arena Naţională un contract de management şi administrare care să oblige la performanţe şi beneficii?

Să fie vorba de nepricepere, de indiferenţă privind cheltuirea banilor Capitalei sau la mijloc mai există şi alte interese?

A rămas complet neelucidat preţul enorm al Arenei Naţionale. Şi mai ales faptul că directorul Romeo Boţocan de la Max Boegl România (firma care a proiectat şi a construit stadionul) este una şi aceeaşi persoană cu Romeo Boţocan fost director la firma de marmură TitanMar (proprietatea lui Adriean Videanu).

„Cunosc subiectul, dar nu am ce comentarii să fac. N-aș putea să vă spun dacă s-a înaintat vreo cerere de decontare către Primărie pentru cei 170.000 de euro de la primul gazon. Haideți, gata, lăsați-mă în pace, că sînt într-o ședință!”a spus, pentru Gazeta Sporturilor, Romeo Boțocan, director executiv Max Bogl România.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.