O carte de mare succes la vremea ei, anii ’60-’70 ai secolului trecut: „Galaxia Gutenberg”. Autorul: Marshall McLuhan. Obiectul cărții: evoluțiile influențelor culturale ale tehnologiilor de suport pentru comunicarea umană. De la oralitate la mijloacele audiovideo ale contemporanilor săi, McLuhan face tot mai clar un fapt surprinzător: mediile comunicării fac parte în chip misterios din mesajele comunicate și influențează mentalul nostru ca atare, ca mijloace de comunicare.
O profeție bazată pe propriile sale cercetări îl determină pe acest gânditor să anunțe că viitoarele tehnologii vor îmbina oralitatea, scrierea, imaginile statice și imaginile dinamice și vor formata o nouă mentalitate magică, grupând omenirea pe liniile unor noi forme de tribalism. Prin tribalism, McLuhan înțelege tot ceea ce ar putea da unitatea mentală a persoanei noastre. Ea, unitatea aceasta, fusese rafinată prin universalitatea concluziilor metafizice ce stăteau pe rezultatele științelor moderne ale naturii.
Pe scurt, era vorba despre înțelegerea modern-materialistă a lumii. Prin noul magism, McLuhan are viziunea unui fel de animism în care tot ceea ce cândva era sufletesc ori spiritual devine mecanism cu „viață” pur mecanică ori electronică.
Azi, când profeția aceasta e împlinită prin expansiunea rețelelor electronice de socializare, ce găsim în ea în plus față de puterea previzionară a lui McLuhan? Urcarea la „catedră” a proștilor satului, zi de zi și în proporție de masă, a fost constatată de Umberto Eco (chiar în acești termeni), dar n-a putut fi prevăzută de canadian.
Specificul acestor „catedre”? Nu mai predau metode de argumentare și de ordonare critică a argumentelor, ci pură inflație informațională. A dispărut conștiența sensurilor retorice din faptele de comunicare, ceea ce creatorii adevăratelor catedre de retorică (vechii greci) au adus pe lume pentru a face cât mai clar că raționalitatea este, în esența ei, un joc de limbaj. Wittgenstein a uimit lumea modernă (devenită deja îndeajuns de magică) prin deconstrucția acestor jocuri de limbaj și a nonsensurilor adunate în nodurile lor.
Azi, adevărații wittgensteinieni înțeleg că până și modelul de realitate construit de Einstein (pentru a-l deconstrui pe cel propus de Newton) conține noduri cu sensuri indecidabile. Este timpul ceva real? Ori este o pură ipoteză? Iată un astfel de nod. Este realitatea ceva de sine stătător, obiectiv, ori este o funcție a conștienței observatorilor? Iată un nod cu rădăcini și mai adânci.
Azi, bula de comunicare în care pot fi purtate astfel de dezbateri nu mai răzbate dincolo de „tribul” comunității științifice ultraprofesionalizate, iar când răzbate primește o deformare puternic religioasă. Mai mult: chiar în interiorul comunității științifice sunt formate deja „bisericuțe” extrem de violente, pe care unii oameni de știință le-au comparat deja cu situația mesajului creștin după ce a formatat trei confesiuni violent concurente.
Tribalizarea socială prin rețelele de comunicare nu este încă la fel de dogmatic-violentă pe cât a devenit tribalizarea viziunilor savante de inspirație cuantică. Violența e dată de lupta darwinistă pentru grosul finanțării cercetărilor. Nu primesc mult din acest gros cercetările care își propun să susțină că realul ar exista în funcție de conștiență, o formă colapsată a unei funcții universale – care în necolapsarea ei poate fi gândită ca fiind divină.
Ce vreau să spun? Spun că bătăliile domestice ale celor care nu sunt capabili să discearnă savant între imaginile propagandei politice și imaginile realității nu fac decât să aducă la firul ierbii ceva ce s-a consolidat pe vârful munților: azi avem cel puțin trei modele concurente cu privire la sensul pe care îl atribuie savanții cuvântului realitate.
Ca parodie involuntară a treimicului teologic, concurența aceasta nu face decât să mențină, în forme căzute, ceea ce a venit ca revelație primordială încă din vremea cunoașterii vedantine. Ca putere mentală de a gândi teologicul, suntem parcă pe fundul prăpastiei în care am căzut cândva prin așa-zisa „izgonire din Rai”. Dar nu aceasta e fundătura de pe urmă. Gândiți-vă că vine vremea când teologicul va fi gândit de mecanisme neînsuflețite…
Cu alte cuvinte, „pus astfel în lumină, ancorat in sinergia faptelor, recursul la universalitate nu eludează meandrele concretului”…
In foto = exceptionalul actor american Walter Mathau
Doamnelor si domnilor , sa stabilim urmatoarele definitii :
A dialoga = fenomen existential al Civilizatiei umane
A dialoga civilizat , conform unor norme prestabilite = fenomen social impartit in grade si clase , conform educatiei si nivelului cultural al grupului social.
Pe Elodia cand o mai cauti ? Tu lsa retelele de socializare. Pentru boomeri aveti crasmele,tot retele de socializare
@MYSEBI
1. Se scrie Walter Matthau
2. In poza e Umberto Eco.
3. Umberto Eco nu a fost actor.
s-au prin unii:
cica internetul, „reteaua de retzele” ar fi fost creatia „serviciilor”
cia,nsa,dracu sa-i pieptene
numai ca mai inainte fusesera corporatziile private 100% DE TELEFONIE,
ce naiba crezi ca faceau unii acum 100 de ani-TRAGEAU CU URECHEA,TRAGEAU CONCLUZII GENERAL VALABILE,
la galena, dobitocule buduk!
(cand or fi inventat „violarea secretului corespondentzei”-desigur,INAINTE DE infiintzarea serviciului de poshta,
si doamna ma-ta cu ei,prostule!
de ce crezi ca au investit ‘jda miliarde in senzori:
ca sa fim spionati,
ca nepotzica ta sa-si dea rozetta-n direct
ca o maimutzica virusata,
d-aia bah buduk!
Pentru cei saraci cu duhul apelarea la deja celebra diversiune „prostocratia” a ramas singura modalitate de intelegere a ceea ce vor sa explice. Desi in vremurile de acum este vorba despre cu totul altceva este cel mai simplu argument la indemana.
@ dhcqt…
Uimitor , ce mult seamana , or fi rude ?
Umberto Eco ce ocupatie avea ?
A fost ecologist ?
MYSEBI Cat de Editat esti boomere. „Uimitor , ce mult seamana , or fi rude ?
Umberto Eco ce ocupatie avea ?
A fost ecologist ?”
Problema nu este ca prostul satului se urca la „catedra” si comunica pe retele ci ca nu stie sa voteze. Dar si mai grav este ca nici intelectualul nu stie sa voteze. Si nici corporatistul. Si nici doctorul. Si avem mizeriile astea care conduc USA, UE si Romania si care ne duc de rapa…ne intorc intr-adevar in grote unde si acolo or sa ne spuna ca trebuie sa mai reducem focul de vreascuri ca e criza…
” … „reteaua de retzele” ar fi fost creatia „serviciilor” … ”
Serviciile n-au creat ceva ca n-au atata minte, asa cum nici Inexistentul n-a creat ceva pentru ca imaginarul nu poate materializa, in ciuda fabulatiilor unor prof.dr.ing.agronom. „Reteaua” (net-ul) este creatia oamenilor de stiinta care aveau nevoie de comunicare intre ei. Intre timp, reteaua a fost acaparata de tot felul de escroci jucatori de alba-neagra care nu suporta sa fie contrazisi, isi angajeaza chelneri si cuafeze ca mindguard. Papagalii s-au invatat aparati de bugetul invatamantului sa vorbeasca de la catedra si sa se apere cu santajul examenului. Prostii nu realizeaza cat de trecatori sunt crezand ca-s universali. Nici unul n-a creat ceva, un bat de chibrit, macar, sa se incalzeaca o fetita.
Rabi Eco.
(Bunicu și-a luat numele de Eco. Mai e Djugașvili, Ulianov, Neulamder, Brucan…)
Eu care am terminat atât facultatea de filozofie marxistă cât și pe cea antimarxistă (bașca cu aceeași profesori) pot pentru ca să zic că n-am înțeles mai nimic din textul autorului ce pare a fi scris în stare de hipnoză cataleptică…
@1…
ai un umor extraordinar de sanatos…)) :
Am ris in hohote 1 ora.