Am aflat cu adâncă tristeţe că profesorul, jurnalistul, publicistul şi scriitorul Roman Istrati (născut în 1955) a trecut în lumea de dincolo, în noaptea de vineri spre sâmbătă (8 – 9 decembrie a.c.), răpus de boala secolului.
Pot spune că am făcut parte din aceeaşi generaţie; diferenţa de vârstă dintre noi fiind doar de un an (în favoarea lui).
Am parcurs aceleaşi etape de existenţă, am fost tineri, entuziaşti, nesăbuiţi şi energici, ne-am maturizat progresiv, am ajuns la momentul capacităţii şi responsabilităţii depline, dar am ratat şi oportunităţi pentru că am luat viaţa à la légère, iar anii au trecut peste noi şi – nu cu mult timp în urmă – am fost nevoiţi să recunoaştem că, pe zi ce trece, suntem tot mai obosiţi şi ne apropiem de capătul drumului.
Poate fi doar o nefastă coincidenţă faptul că problemele de sănătate s-au acutizat şi ne-au îngenuncheat în acelaşi timp, sau este doar o etapă de viaţă inevitabilă pe care trebuie s-o parcurgem, aşa cum inevitabil este şi momentul bilanţului existenţial al fiecăruia dintre noi.
Nu sunt eu în măsură să fac bilanţul vieţii lui Roman Istrati, dar pentru că – deşi ne cunoşteam din anii adolescenţei – în ultimele două decenii drumurile noastre s-au intersectat, aş spune chiar că s-au contopit şi s-au armonizat, atât prin profesia de jurnalist, cât şi printr-o serie de preocupări şi activităţi comune, aş putea indica markerii săi existenţiali, care ar contura această perioadă şi ar putea-o jalona semnificativ.
Jurnalistul al cărui nume s-a identificat total cu săptămânalul „Jupânu” – astfel încât şi după încetarea raporturilor de colaborare la această gazetă tot „jupânul Romică” i se spunea – colaborator la mai multe publicaţii locale şi centrale, precum și la o serie de ziare şi reviste din Ucraina, activ animator cultural, iniţiator şi organizator de evenimente educaţionale şi artistice, promotor cultural în arealul bucovinean de la Suceava la Cernăuţi (a fost unul dintre cei mai eficienţi creatori de punţi de colaborare cu comunitatea românească din Bucovina detrunchiată), curator de expoziţii diverse (de la numismatică & medalistică, la artă plastică) şi comentator avizat, strălucit tâlcuitor şi risipitor de metafore, tonic şi ironic, admirabil om de lume, Roman Istrati, pe care autorităţile judeţene l-au găsit vrednic de a fi trecut în „Cartea de onoare a valorilor bucovinene”/2016, va rămâne veşnic în amintirea celor care l-au cunoscut.
De doi ani, Roman Istrati – provocat de scriitorul Ion Drăguşanul – şi-a adunat o parte din numeroasele texte publicate în revista „Jupânu” adăugând volumului său de versuri de debut din juneţe („Miezul adânc”/1978 – care l-a consacrat ca poet), două cărţi extrem de bine întâmpinate de publicul cititor: „Ştrumfii Kremlinului”/2016 şi „Rusu’ moralist” (pamflete geopolitice)/2017 – pentru care Sorin Avram, cu umoru-i ironic specific, a acuzat ruşii că sunt vinovaţi „pentru că România a pierdut un mare poet”.
Dar „jupânul Romică”, încurajat de succesul recentelor sale volume, mai lucra la o carte. Nu avea – sau nu mi-a spus că are un titlu – o carte care simt că nu va rămâne neterminată, pentru că Roman Istrati nu a murit, a trecut doar de cealaltă parte a timpului. Pentru el a început veşnicia.
Aseară, cu gândul la el, m-am uitat pe fereastră către cerul plumburiu de decembrie. De sub tivul transparent al unui nor, Romică îmi făcea semn cu mâna, aşa cum îşi chema cândva cunoscuţii din vitrina unei locante, în care spunea că şi-a „întabulat masa” la care stătea la taifas cu prietenii câte o jumătate de zi.
Ştiu de ce m-a chemat Roman Istrati; voi fi, mai devreme sau mai târziu, unul dintre privilegiaţii care vor răsfoi printre primii noua lui carte. Cartea din cer.
Îţi aminteşti prietene finalul poemului care a dat titlul volumului tău de debut, „Miezul adânc”?
„Peste toate gândeşte steaua ta luminând / o linişte fără căderi şi elogii; / şi-n rest nu mai ştiu decât aerul sfânt / ce mişcă exacte / şi mari orologii”.
Din păcate, orologiul care măsura zilele şi nopţile lui Roman Istrati s-a oprit.
Să fii iubit prietene, să fii iubit în eternitate! Dumnezeu să te odihnească în pace!
Tiberiu COSOVAN
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.