Institutul Cultural Român și Accademia di Romania in Roma, în colaborare cu Ambasada României în Republica Italiană, susțin participarea României la ediția 2018 a Festivalului de Film Francofon de la Roma prin proiecția filmului Ana, mon amour regizat de Călin Peter Netzer.
Ana, mon amour este analiza unei poveşti de dragoste, o incursiune atipică ce surprinde cele mai tensionate şi delicate momente din evoluţia unui cuplu. Toma şi Ana se cunosc în facultate, se apropie rapid şi încep o relaţie de iubire care devine în scurt timp o luptă contra tuturor. Din cauza unor probleme din copilărie, Ana are frecvent atacuri de panică, iar Toma îşi asumă rolul de protector necondiţionat. Deşi pare să deţină controlul asupra relaţiei, ani mai târziu el se trezeşte gravitând în jurul unei femei pe care nu o poate înţelege, forţându-se până la limită în încercarea de a o salva.
Regizorul și scenaristul român Călin Peter Netzer este deja cunoscut publicului internațional datorită filmului său Poziția copilului, care a fost distins cu premiul Ursul de Aur la a 63-a Berlinală din 2013.
Proiecția peliculei Ana, mon amour va avea loc vineri, 16 martie, la sediul Institutului Francez din Roma, cu participarea actorului protagonist Mircea Postelnicu.
A IX-a ediție a Festivalului FrancoFilm reunește, în perioada 12-21 martie, cinematografia de pe 4 continente, prin 16 filme de lung metraj participante la competiție, 20 de proiecții și 5 întâlniri cu regizori și actori. Evenimentul este organizat cu sprijinul reprezentanțelor diplomatice în Italia ale țărilor membre ale Organizației Internaționale a Francofoniei (OIF).
Se mai fac filme despre oameni normali, vieți normale, drama săracie, a singurătăți emigrantului, a luptei cu ideea inechității sociale, a sprijinului să reziști și să mergi mai departe pe care îl ai
prin bucuria creșterii copiilor?
1. Întrebarea de mai sus, a comentatorului Emile, este îndreptăţită. Mă bucur să descopăr că mai există şi persoane cu aspiraţii normale, în România.
Se mai fac filme despre despre oameni „cumsecade”? Filme despre Eroi şi despre rezistenţă în faţa Silniciei? Filme din care să lipsească depravaţii, infractorii, psihopaţii, taraţii? Filme care să nu promoveze cultut Brutei şi al Stricatei? Se mai fac veritabile filme de artă, filme despre viaţa marilor muzicieni, pictori, scriitori? Nu. Arrivederci bel passato…
La revedere, „Anna Pavlova” (1983), „Tchaikovsky” (1970), „The Magic Bow” (1946), „Song Without End” (1960), „Song of Love” (1947), „A Song to Remember” (1945), „Rebecca” (1940), Great Expectations (1946), Snezhnaya koroleva / Crăiasa zăpezii (1957) … La revedere „Ştefan Luchian” (1981), „Ciprian Porumbescu” (1972), „Adela” (1985), „Ultima noapte de dragoste” (1980)…