Cred că am pierdut mult din mîndrie și din sentimentele patriotice. Și, implicit, din respectul față de noi înșine. Și cu o anume nepăsare trecem peste toate, crezînd că nu se vede nimic și că rămânem la fel de nobili.
Am fost de cîteva ori la Sărbătoarea de la Țebea și la Întîlnirea tineretului cu istoria de la Costești (județul Hunedoara). Amîndouă sunt evenimente din zona tinereții mele și, fiind destul de aproape de locul copilăriei, mi le-am imaginat întotdeauna altfel.
La Țebea, totul începe cu o slujbă de pomenire, cu mulți preoți și cu multe coroane de flori aduse de polticieni. Aceștia se înghesuie să fie văzuți de populația rămasă pe la porțile cimitirului și să treacă prin fața obiectivelor camerelor de televiziune. După coroanele de flori și după slujba religioasă, politicienii mai dau o raită printre tarabele cu chinezisme, eventual ascultă și două-trei melodii populare și dispar. Povestea aceasta este socotită Sărbătoarea de la Țebea, deși se reduce la o slujbă și la un soi de defilare politică la care se mai adaugă, după om, niște mici și bere, plus puțină muzică populară cu „Noi suntem români“. Cel mai adesea, și niște manele.
La Costești, lîngă poarta de intrare în valea dacilor, lucrurile stau și mai rău. Amfiteatrul natural în care publicul se așeza să asculte muzică nu mai arată a natură îmbietoare. Scena pe care evoluau cîndva formațiile de dansuri și soliștii celebri este ca vai de ea. Toată sărbătoarea de la Costești se reduce la tarabe cu mărfuri proaste și la o beție de seară și de noapte pentru tineret.
Amîndouă evenimentele și amîndouă locurile merită mai mult. Au un potențial enorm. Din păcate, amîndouă au devenit evenimente sărace în pitoresc etnografic, creativitate și solemnitate. Aproape nu găsești un om care să se îmbrace în portul străvechi al locului. Ambele sărbători sunt dominate de aerul de tîrg și de piață săptămînală, cu mii de perechi de teniși, tîrlici, pantofi de sport și sandale de plastic, cu bere, mici și cîrnăciori. Nu mai cîntă nici o fanfară. Sau dacă se întîmplă să se producă una, este îngropată în aerul de talcioc gălăgios. Nu știu dacă vreodată s-a organizat o paradă de port popular. De asemenea, nu se pun la cale tîrguri și expoziții de artizanat, nu se pregătesc spectacole de muzică populară în fiecare comună din zonă.
Din ce în ce mai des și în mai multe locuri avem parte de o invazie de kitsch. În locul unui înălțător aer de sărbătoare nu avem parte decît de reuniuni din ce în ce mai penibile. Frumusețea etnografică a sărbătorilor cîmpenești este ca și dispărută. Cînd se încearcă revitalizarea, improvizațiile sunt amatoricești. Tristețea vine și de la faptul că oamenii se mulțumesc cu puțin, că nu au timp, nu au bani și lasă tradiția pe locul 14. Ceva de mîncat, ceva de băut, două-trei vorbe, o poveste cu prietenii și la revedere și asta este tot.
Culmea este că același lucru a început să se petreacă și pe la nunți. Prin satele de deal și de munte se mai păstrează ceva obiceiuri. Nunta la români a fost un spectacol ritual și un spectacol etnografic de neegalat. Urbanizarea a omorît momentele, obiceiurile, cîntecele, taraful și strigăturile. N-au rămas decît hora și mîncatul, băutul la greu și bîțîitul în ritmul unei muzici moderne. Rar s-a mai păstrat cîte un vornic (staroste), rar se mai cîntă cîntecul miresei, rar se mai împodobește bradul.
La nunta de acum, darurile se fac în plic, băutul este o virtute care naște concursuri grotești. Nu există nici solemnitatea unor discursuri despre virtuțile mirelui sau ale miresei, nu se aduce un omagiu părinților care s-au străduit să-i educe. Doar mîncat, băut și bîțîit stupid.
Se face praf și puținul ceremonial care ne-a mai rămas.
Pomeniți și “meritul” televiziunilor în ce dau, și ce promovează sub numele de muzică populară. Indiferent de zona etnnografică solistele mai ales, de obicei fardate, fac aceleași gesturi cu o mânâ la brâu și una întinsă în sus cu aer de urare și au mișcări ce se vor distinse dar sunt de cântărețe de grădină de vară de provincie. Repertoriul cântăreților dezvăluie cântatul pe la nunți, care nu este de blamat, dar pentru satisfacerea beneficiarilor este transpuse texte adaptate după manele, cu muzică tot adaptată din elemente locale dar cu sonorități și repetări de muzică banățeană. Rezultatul este imbecilizant și devastator. Regretatul Horia Bernea cu puțin înaite de a se prăpădi, într-un articol, atrăgea atenția de falsitatea cântăreților și a muzicii promovate prin emisiunile Marioarei Murărescu. Când vezi mulți din tinerii ce se produc în zile de azi parcă ție dor de emisiunea Mărioarei.
Prin 1985 au fost niște atacuri între presă comunistă din România și din Macaristan(Ungaria:)) ;Titus Popovici,pe care am avut cinstea să îl cunosc personal a scris niște articole la fel și Păunescu,în Flacăra ,antimaghiare,pornite din apariția unei Istorii a Transilvaniei la Budapesta ,bineînțeles,science fiction!,Până la urmă s-a pus batista pe țambal!Vă relatez un caz dintr-un sat de lângă Deva: bunicul unui prieten fusese un tânăr participant la Adunare de La Albă Iulia La o Nedeie,i-am relatat despre dispută româno-maghiară:Uite,ungurii vor sa ne ia Ardealul bătrânul avea vreo 90 de ani dar era plin de umor!Îmi spune :lasă să mai țină și ungurii Ardealul,că noi l-am ținut destul! După 30 de ani văd atâta indiferență din partea și atât prostituție politică față de Unicul Moment numit”Unirea cea Mare”ïncat îmi vine să îi dau dreptate fie-iertatului!Ca ardelean,am cel mai mare dispret pentru modul in care actuala guvernare vanduta maghiarilor inteleg sa sarbatoreasca Centenarul!
Si multi ca mine, de dincoace de Ardeal, va spunem: Aveti dreptate in dispretul vostru si sper ca asa ganditi pentru atitudinea acelorasi si fata de cei de dincolo de Prut,basarabeni, bucovineni, banateni, timoceni, maramureseni.
@Salve sis tu parve Romuli nepos. Si multi ca mine, de dincoace de Ardeal, va spunem: Aveti dreptate in dispretul vostru si sper ca asa ganditi pentru atitudinea acelorasi si fata de cei de dincolo de Prut,basarabeni, bucovineni, banateni, timoceni, maramureseni.
globalizare, taicule … avem i-phone-uri … bmw pe toate drumurile … dac-auzi cum vorbesc adolescentii, chiar ca nu prea mi e romaneste …
Asa cum trece si Cotidianul pe langa stirea zilei, aprobarea de catre Parlament a refrendumului pentru familie. Facandu-se ca n-o vede.
Am inteles,d-le Nistorescu, nu va convine adevarul celor postate de mine si mi-ati retras comentariul. Va plac sicofantii si trecutul comunistceausist de la furnale si de la ‘Scanteia Tineretului” cu care m-ati lovit dur atunci pe dvs.va deranjeaza acum…
– Bine ati revenit in Romania, d-le Nistorescu ! Unde ati petrecut ultimii 40 de ani ?!
Genial, Feleacule! Da, explodăm în țâfne la efecte, uitând cauzele! Putem noi obloji efectele până-n lumea de dincolo, dacă nu reperăm cauzele, extirpându-le!(Cât și ce se mai poate salva! Când cuibul ți-e în incendiu, salvezi actele de identitate și ce ai tu mai valoros, dacă mai ai răgazul!)! Cu valorile românești s-a șters la toaletă, pe postură de hârtie igienică „Cenușăreasa”, peste un veac, iar acum, cu „mass-media” audio-video, le ștergem (ȘI NE ȘTERGEM!) din Univers! Doamne, ajută!