La a cincea ediţie, Gala Premiilor Gopo a dovedit mai multă siguranţă în construirea anvelopei de fast a bilanţului cinematografic anual. Păstrând reperele galelor Oscar şi César, spectacolul a pus mai bine în lumină, tehnic vorbind, filmele şi cineaştii nominalizaţi, prelungind, atât cât s-a putut, suspansul acordării omuleţilor auriţi modelaţi după desenul lui Gopo. Voturile celor 400 de profesionişti din industria filmului au răsturnat unele dintre pariurile făcute pe baza nominalizărilor. În final, câştigătorul ediţiei a fost „Eu când vreau să fluier fluier”, pelicula de debut a lui Florin Şerban, care şi-a adjudecat trofeele la şapte categorii. A fost o victorie surprinzătoare (şi contestată de nu puţini) pentru o opera prima, mai puţin decisivă decât aceea a lui Corneliu Porumboiu cu „Poliţist, adjectiv” (nouă statuete) de anul trecut.
Echipa filmului Eu când vreau să fluier fluier
Dacă ar fi să găsim o explicaţie, ea ar putea fi legată de constatarea că, în general, au fost confirmate prin votul majoritar filmele care au obţinut anul trecut trofee importante la festivaluri. Să ne amintim că, în 2010, tocmai când unii profeţeau sfârşitul „noului val”românesc, cinematograful nostru a primit o mulţime de confirmări internaţionale. Iar spre sfârşitul anului, Festivalul Filmului Românesc de la New York a fost un succes de public şi de critică, atestat şi de comentariul prestigiosului critic A.O. Scott din „New York Times”: „România e o mică ţară aflată la marginea Europei, cu o mică industrie de film, care e mai degrabă o reţea socială pasionată, neastâmpărată şi subfinanţată – dar cu o amprentă puternică în cinematograful mondial. Probabil că nicio altă ţară nu are mai multe premii la Cannes pe cap de locuitor, sau o mai bună participare la acest festival unde filmele româneşti au fost marile evenimente ale deceniului trecut”.
George Piştereanu, Premiul pentru Tânără Speranţă
Pentru că în 2010 nu s-au mai câştigat premii importante la Cannes, ci la Berlin, Premiile Gopo au răsplătit în principal filmul premiat aici. „Eu când vreau să fluier fluier”, câştigătorul Premiului juriului la Berlin, al cărui regizor şi actor principal (George Piştereanu) au fost nominalizaţi şi la Premiile Academiei Europene de film (la categoriile „Speranţa europeană”, respectiv „Cel mai bun actor”) a fost şi preferatul votanţilor la premiile Gopo. El a primit trofeele la categoriile „Cel mai bun film”, „Cel mai bun film de debut”, „Cea mai bună regie” (Florin Şerban), „Cel mai bun rol secundar feminin” (Clara Vodă), „Tânără speranţă” (George Piştereanu), „Cel mai bun sunet” (Thomas Huhnn, Andreas Frank, Florin Tăbăcaru, Gelu Costache) şi „Premiul publicului”, pentru cele 55.850 de bilete vândute. Păstrând elemente din stilistica austeră a noului cinema românesc, pelicula lui Florin Şerban împrumută şi dispozitive ale cinematografului de gen şi comercial care îi facilitează legătura cu spectatorul obişnuit.
Un alt câştigător al galei, „Medalia de onoare”, de Călin Peter Netzer, obţinea, la Festivalul de la Torino, Premiul pentru scenariu şi pentru interpretarea lui Victor Rebengiuc. În palmaresul Premiilor Gopo el figurează la categoriile „Cel mai bun scenariu” (Tudor Voican) şi „Cel mai bun actor” (Victor Rebengiuc). De altfel, domnul Rebengiuc a fost vedeta serii. Dintre toţi cei invitaţi pe scenă să prezinte alte premii (în cazul său cel pentru rol principal feminin), domnia sa a fost singurul care a refuzat să se prefacă a rosti spontan textul scris şi l-a citit cu intonaţii ironice şi autoironice. A fost un recital de spontaneitate, vervă, inteligenţă şi complicitate cu publicul, care confirmă părerea că marii actori pot face şi din citirea cărţii de telefon un moment palpitant. Nu numai pentru formidabilul rol al pensionarului medaliat din greşeală, dar şi pentru „numărul” strălucitor de pe scenă, domnul Rebengiuc a primit „standing ovations” şi nenumărate semne de simpatie.
Teoria Premiilor Gopo influenţate şi de succesele în străinătate se susţine şi prin trofeele pentru „Cel mai bun scurtmetraj” obţinut de „Colivia” de Adrian Sitaru, distins în diverse competiţii internaţionale (la Berlin, Valladolid, Rotterdam etc.) şi „Cel mai bun documentar”, uimitorul film de montaj de trei ore „Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu” de Andrei Ujică, premiat cu Marele Premiu la Festivalul de la Bergen (Republica Cehă).
Maria Dinulescu şi Tania Budi
Nu toate voturile au confirmat însă succesele internaţionale. De pildă, „Marţi, după Crăciun” de Radu Muntean, selecţionat la Cannes şi premiat în Spania, la Gijon („Marele Premiu pentru film”, „Premiu pentru interpretare masculină” – Mimi Brănescu şi „Premiul pentru interpretare feminină”, ex aequo – Mirela Oprişor şi Maria Popistaşu), a plecat cu un singur trofeu: „Cel mai bun rol principal feminin”. Portretizând soţia înşelată, Mirela Oprişor face aici un rol memorabil, dar mulţi au regretat că nu s-a găsit o recompensă şi pentru excepţionala interpretare a Ozanei Oancea în „Felicia înainte de toate” de Răzvan Rădulescu şi Melissa de Raaf. A rămas, din păcate, pe dinafara palmaresului şi „Morgen” de Marian Crişan, premiat la Locarno („Leopardul de argint”) şi la Salonic („Premiul pentru regie” şi „Premiul pentru interpretare masculină” – Andras Hathazi şi Yilamz Yalcin), un remarcabil film de debut.
Sala Crystal Ballroom de decernare a Premiilor
Ediţia 2011 a Premiilor Gopo şi-a ales câştigătorii şi din rândul peliculelor mai puţin premiate în străinătate. Un exemplu este oferit de „Caravana cinematografică” de Titus Muntean, prezentă în palmares la categorile „Cea mai bună muzică” (Vasile Şirli), „Cea mai bună scenografie” (Cristian Niculescu), „Cele mai bune costume” (Viorica Petrovici), „Cel mai bun machiaj” (Dana Roşeanu). În plus, directorul de imagine Vivi Vasile Drăgan a fost premiat pentru contribuţia sa la acest film cu premiul acordat de „Romanian Society of Cinematographers”. Un alt caz este „Portretul luptătorului la tinereţe” de Constantin Popescu jr., care a câştigat la categoriile „Cea mai bună imagine” (Liviu Mărghidan) şi „Cel mai bun rol secundar masculin” (Bogdan Dumitrache).
Ion Besoiu a primit Premiul Gopo pentru întreaga carieră
Ca în fiecare an, premiile speciale pentru întreaga activitate au readus în memorie contribuţia preţioasă a unor mari profesionişti din industria filmului. Unul dintre ele a revenit lui Ion Besoiu, actor cu o filmografie densă şi „icoană” a copilăriei celor care urmăreau cu sufletul la gură serialul „Toate pânzele sus”, un altul inginerului de sunet Anuşavan Salamanian, nume aflat pe genericul a peste 120 de filme şi, în fine, al treilea a fost câştigat de Zoltan Szabo, scenograf cu peste 50 de ani de activitate.
Trecerea în revistă a producţiei de anul trecut sugerează, în afara timidei consolidări a industriei, şi o incipientă încercare de diversificare. Mult teoretizată de unii, aceasta este deocamdată un proces în desfăşurare, ale cărui rezultate se vor vedea, probabil, în următorii ani. Dacă tot vorbim despre viitor, aş avea şi eu o propunere pentru organizatorii de la „Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc”. Ea mi-a fost inspirată de discuţia cu şoferul taxiului care m-a adus acasă, după gală. Aflând că vin de la „Premiile Gopo”, el m-a întrebat dacă sunt nişte premii pentru filmul de animaţie. Chiar dacă avem încă o producţie firavă în domeniu, cred că s-ar cuveni introducerea unei categorii specializate. Tocmai pentru a stimula creaţia în acest sector, în care am avut creatori de anvergura internaţională a lui Ion Popescu Gopo.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.