Sfârşit de an cu premiere şi spectacole incitante la TNB

“Papagalul mut – Istorii aproape adevărate despre un spion aproape uitat”

Piesă în două acte de Nae Caranfil, Papagalul mut – o poveste incredibilă, dar reală, având în centrul său una dintre cele mai enigmatice și fascinante figuri ale secolului al XVIII-lea, spionul travestit Charles d’Eon / Lia de Beaumont. Ființă ambivalentă, atât timp cât a trăit, d’Eon a întreținut cu abilitate misterul asupra identității sale: era bărbat sau femeie?

După aproape treizeci de ani, cineastul Nae Caranfil (Filantropica, Asfalt Tango, Restul e tăcere etc.) se reîntoarce în teatru, cu un spectacol pe un text propriu care prezintă un episod din fascinanta viață a cavalerului d’Eon: misiunea sa la Curtea țarinei Elisabeta I, unde a acționat ca agent de influenţă în favoarea Franţei. Dându-și seama că o femeie ar reuși să câștige mai repede încrederea suspicioasei țarine, d’Eon a ales să fie femeie. Astfel, luând identitatea nepoatei cavalerului Douglas, conducătorul delegației franceze, el/ ea va reuși să își ducă la îndeplinire misiunea, dar tulburând, în același timp, minți și inimi.

Un spectacol cu personaje și fapte istorice reale, plin de haz, farmec, îndrăzneală, despre spionaj, intrigi politice și amoroase desfășurate la una dintre cele mai extravagante curți imperiale ale lumii, în scenografia barocă a lui Dragoş Buhagiar.

Nae Caranfil aduce în scenă o lume pendulând într-un joc permanent şi periculos între adevăr şi minciună.

Regie: Nae Caranfil

Ilustrație muzicală: Nae Caranfil

Scenografie: Dragoş Buhagiar. Coregrafie: Florin Fieroiu. Maestru de scrimă: Ionuţ Deliu

În distribuţie:        Vlad Logigan, Claudiu Bleonţ, Miruna Biléi, Raluca Petra, Mihai Calotă, Eduard Cîrlan, Magda Catone, Tomi Cristin, Marius Rizea, Alexandru Georgescu, Dragoş Stemate, Eduard Adam, Cosmin Dominte, Dragoş Dumitru, Axel Moustache, Daniel Badale, Mihai Munteniţă, Alexandru Dunaev, Nicolae Dumitru, Ionuţ Terteci, Alexandru Chifu, Cristina Danu, Mădălina Iagăr, Cătălina Gulan, Alexandra Cotfaş, Petru Șuţu, Cristina Negucioiu

Muzică live:          Trio Mirea

Spectacolul poate fi vizionat în 12 şi 13 decembrie, la ora 19:00, la Sala Studio

 

 

 

În premieră: „50 de secunde”… cât o viață intrată la apă!

Daniel Oltean, procuror DIICOT și teatrolog, a oferit UNITER-ului, pentru concursul Cea mai bună piesă românească a anului 2017, și, cu această ocazie, Teatrului Național din București, acea piesă capabilă să suscite un interes deosebit. Titlul ei este 50 de secunde, iar premiera are loc pe 13 și 14 decembrie 2018, la Sala Atelier, în regia lui Eugen Gyemant.

Scena din 50 de secunde

Cu o frazare simplă, nervoasă și percutantă, cu o privire ce scrutează dincolo de palpabil și de cotidian, 50 de secunde surprinde lupta de idei, zbuciumul de a-ți înțelege propriile accidente existențiale atunci când apar. Doi bărbați se analizează, în timpul desfăşurării unei anchete. Unul și-a ucis mama, vrea să recunoască asta și să se termine cât mai curând, celălalt vrea să afle adevărul, sau adevăratul făptaș, sau condițiile ce au condus la abominabila faptă. Cei doi bărbați se studiază și se investighează reciproc, deși numai unul are dreptul legal s-o facă. Rezultatul, imprevizibil!…

Autorul-procuror este când cel care investighează, cu privire atentă, zbuciumul ființei din fața sa, când psihologul frământat de propriile întrebări, apoi dramaturgul ce le pune în frază. Răspunsul, neașteptat!

Daniel Oltean, născut în 1974 la Târgu Mureș, este absolvent de drept și filosofie, de teatrologie și scriere dramatică. Un autor special. Cu un traseu profesional inedit. Din 1996 este procuror DIICOT în Târgu Mureș. A fost dramaturg de spectacol pentru „Piatra” de Marius von Mayenburg, regia Theodor-Cristian Popescu și pentru „Offline”, regia Laurențiu Blaga (Teatrul Național Târgu Mureș, 2018), precum și consultant de spectacol („Punct Triplu”, regia Bogdan Georgescu, Teatrul Național Târgu Mureș, 2014) și coautor al textului dramatic pentru spectacolul „Mutanții” (coordonat de Ștefan Peca, regia Ovidiu Caița, Teatrul Studio, Târgu Mureș, 2016).

Daniel Oltean

Dau viață complicatului joc ce se desfășoară preponderent în labirintul surprinzător al minții, actorii: Alexandru Voicu (fiul), Lucian Iftime (procurorul criminalist) și Diana Dumbravă(mama). Scenografia: Mara Nicola. Muzica originală : Alexei Țurcan. Regizorul Eugen Gyemant, aflat la prima sa montare la TNB, vă invită să vă descoperiți într-unul din aceste personaje; sau, pe rând, în toate trei…

 

Pe scenele teatrelor din București și din țară, începând din 2008, Gyemant a montat cu succes o serie de texte importante ca Privește înapoi cu mânie de John Osborne (premiul Cel mai bun regizor, Comedia Ține la Tineri, 2008), Viţelul de aur, de Ilf şi Petrov, Sala ArCuB, 2011, Bullets over Lipscani, după Woody Allen, 2012 (premiul pentru Cel mai bun regizor la Maratonul Internațional al Teatrului Independent – Bucharest Fringe 2012), Julius Caesar de William Shakespeare, Godot Cafe-teatru, 2012, Omul Pernă de Martin McDonagh, Teatrul Act, 2015 (Cel mai bun spectacol, la Festivalul de Teatru Undercloud 2016, premiat şi la Festivalul Internațional Martin McDonagh din Perm, Rusia, precum şi la Festivalul Internațional ArtOkraina de la Sankt Petersburg), multe alte spectacole, cele mai recente fiind Leonce și Lena de Georg Büchner, Unteatru și Zbor deasupra unui cuib de cuci de Ken Kessey, la Sfântu Gheorghe, 2018.

 

 

“O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții”

Christopher nu visează. El calculează, analizează, cântăreşte, măsoară, observă şi percepe viaţa prin filtrele nepoetizate ale logicii. Este un adolescent special, de 15 ani, cu sindrom Asperger, care se defineşte drept un „matematician cu oareşce dificultăţi comportamentale”. Un Sherlock Holmes copil, care ştie sigur că uciderea câinelui Wellington cu o furcă este misterul pe care doar micile lui celule cenuşii îl pot dezlega.

O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții

Aşa începe aventura băiatului ce nu poate minţi, printre artificiile de comunicare folosite de adulţii din jurul său, printre prejudecăţi şi minciuni-metaforă. Pe parcursul ei descoperă nu doar ce s-a întâmplat cu Wellington, ci şi prin ce întâmplări ciudate au trecut la miezul vieţii părinţii săi, vecinii săi, precum şi alte victime ale rănilor trecutului.

Spectacolul lui Bobi Pricop, glisând cu sensibilitate lucidă între comedie şi dramă, are o altă viteză decât cea cotidiană: este viteza năucitoare a unei minţi captive într-o realitate care s-a împotmolit în propriile ei limite.

O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii este un show performativ, în care lumea-decor construită de Adrian Damian, din oglinzi, distanţe şi percepţii, se compune şi se descompune pentru a ne aduce faţă în faţă cu noi şi certitudinile noastre fragile.

Montarea multimedia, cu videoproiecţii care redefinesc spaţialitatea şi muzica lumii în mişcare, este o călătorie senzorială provocatoare pe muchia normalităţii, între jocurile de cuvinte şi nevoia de limpezime. Iar emoţia e principalul efect special.

Întrebările rămân deschise, la finalul poveştii: Ce înseamnă să fii altfel şi de ce firescul nostru, oricât de anapoda, trebuie să fie luat drept normă?

Spectacolul are la bază adaptarea semnată de dramaturgul britanic Simon Stephens, după best-sellerul lui Mark Haddon, roman vândut în peste 6 milioane de exemplare în întreaga lume şi distins cu 17 premii literare prestigioase.

Această piesă este prezentată prin amabilitatea Warner Bros. Entertainment

Premiera mondială a spectacolului a avut loc la Teatrul Naţional din Londra, în 2012, iar acum se joacă pe Broadway cu mare succes de public şi critică.

Cu:    Ana Ciontea,  Ciprian Nicula, Emilian Oprea, Rodica Ionescu, Carmen Ungureanu

Regie: Bobi Pricop

Scenografie: Adrian Damian, Costume: Liliana Cenean

Muzica: Alexei Turcan. Video: Dan Adrian Ionescu, MizdanLighting design: Andrei Florea

Vineri, 14 decembrie, la Sala Pictura, la ora 20:00

 

 

“Fetița soldat”, un one-woman show

Producție realizată de Centrul de Creație și Cercetare Ion Sava în cadrul programului 9G la TNB, Fetița soldat este o poveste pentru toate vârstele și toate timpurile, purtând cu ea parfumul copilăriei dintotdeauna. Lumea văzută prin ochii unei fetițe de 9 ani este plină de candoare și imprevizibilă ca o joacă serioasă de-a viața și moartea.

Silvana Mihai în Fetița soldat

 

Spectacolul se compune ca un puzzle copilăresc din amintirile despre Bunica, personajul central al acestui Cosmos, stăpâna jocurilor și deținătoarea tuturor micilor și marilor întrebări din univers. Bunica este copilăria, este lumea, este viața. De aceea ea nu are voie să dispară, iar micuța Ami se hotărăște să își salveze bunica de la moarte, antrenând în apărarea ei o întreagă armată de soldăței…

Un one woman show – în două interpretări (Silvana Mihai și Cristina Juncu) –, puternic, sensibil, cu umor, actual ca mesaj și abordare, unde realismul psihologic poate atinge profunzimi ale abisului. Un spectacol care, cu delicatețea inocenței, ridică întrebări necesare despre viață, moarte, societate, educație, toleranță.

“Fetița soldat este o piesă despre politica afectelor. O piesă despre o fetiță care-și imaginează o întreagă lume, un complex de acțiuni de apărare pentru a-și salva bunica. O piesă despre o materie care nu se învață la școală: empatia. O piesă despre ce vrem să ne facem atunci când o să fim mari. Sau despre ce n-am apucat să ne facem pentru că oamenii mari ne-au făcut ce-au vrut ei.

O piesă despre bunicile și bunicii care ne-au creat copilării solare, ajutându-ne să înțelegem ce-i cu lumea asta. O piesă despre copii care inventează cel mai tare joc de strategie: apărarea celor dragi. Pentru că solidaritatea și iubirea pot schimba ceva. Și pentru că neimaginată, schimbarea nu poate apărea. Fetița soldat este o piesă despre legături afective care nu se pierd niciodată”, mărturiseşte autoarea textului, Mihaela Michailov

Regie: Silvia Roman

Scenografie: Bianca Veșteman și Sabina Veșteman

Muzica originală şi Sound design: Bogdan Balea

Video: Adi Bulboacă Sunet: Daniel Octavian Nae Lumini: Cristian Ciopată

Cu Silvana Mihai / Cristina Juncu.

Vocea bunicii (înregistrare audio): Mariana Mihuț

Vineri 14 decembrie, la ora 18:00, la Sala Mică

 

“Pădurea spânzuraţilor”, sub bagheta lui Radu Afrim, în premieră

Într-un univers dominat de război în care moartea stă la pândă, grandiosul Imperiu Austro-Ungar agonizează. Națiunile își visează autonomia aruncându-și în moarte soldații care îmbracă uniforma în numele unor idealuri necunoscute și al unei patrii care nu le aparține. Din imaginea deprimantă a unui imens conglomerat artificial de popoare construit prin oprimare și minciună se detașează destine, povești de iubire, drame adânci, răscolitoare.

Alexandru Potocean și Raluca Aprodu în Pădurea spânzuraților

Tânărul locotenent Bologa, sfâșiat între sentimentul datoriei și cel al onoarei, caută adevărul în orizontul tulbure al războiului. Frământările morale ale eroului se accentuează când identitatea sa națională e pusă în cumpănă pe fondul ascensiunii naționalismului și când, numit în Curtea Marțială, trebuie să supravegheze executarea unui dezertor.

Departe de orice formă de naționalism, spectacolul provoacă la o reflecție lucidă asupra stării nației, la o confruntare clară cu trecutul nostru istoric, un dialog între vocea prezentului și vocea istoriei. O voce surdă, șoptită sau răspicată, insinuantă sau răscolitoare prin care evenimentele unei lumi sfârtecată de masacre rostesc adevăratul lor nume în fața timpului, o voce care are timbrul specific și intonația regizorului Radu Afrim.

Spectacolul este bazat pe romanul omonim al lui Liviu Rebreanu.

Regie, scenariu şi univers sonor: Radu Afrim

Scenografie: Cosmin Florea. Coregrafie: Andrea Gavriliu

Video Mapping: Andrei Cozlac

Cu: Alexandru Potocean, Marius Manole, Richard Bovnoczki, Ciprian Nicula, Raluca Aprodu, Istvan Teglas, Vitalie Bichir, Natalia Călin, Ada Galeș, Florin Călbăjos, Alexandra Sălceanu, Emilian Mârnea, Liviu Popa, Cristian Bota, Andrei Atabay, Alexandru Chindriș, George Olar, Tiberiu Enache, Bogdan Iacob, Octavian Voina, Flavia Giurgiu, Silviu Mircescu, Vlad Ionuț Popescu, Ciprian Valea, Vlad Galer, Cosmin Ilie,

Interprete:   Lenuța și Teodora Purja

Sâmbătă 15 decembrie şi duminică 16 decembrie, la ora 19:00, la  Sala Mare

 

 

“Tectonica sentimentelor”

Dramă romantic de Eric-Emmanuel Schmitt, Tectonica sentimentelor ne dezvăluie un joc al orgoliilor în care un bărbat devine miza pentru care patru femei au hotărât să lupte: speranţa, dragostea pură, şansa pe care niciodată nu au avut-o, dovada că îşi pot depăşi condiţia. Povestea pătrunde în viaţa intimă a Parisului zilelor noastre, cel sofisticat, al băuturilor fine şi al hainelor scumpe, dar şi cel al străzii, al luptei dure pentru supravieţuire. Celebrul dramaturg şi scriitor francez imaginează două personaje provenind chiar din România, ţara atâtor prejudecăţi, unde promisiunea e întotdeauna în alta parte.

Ilinca Goia și Liviu Lucaci în Tectonica sentimentelor

Într-un decor redus la esenţial, Tectonica sentimentelor ne arată că între alb şi negru e loc şi pentru roşu şi că a iubi nu este deloc uşor.

Eric Emmanuel Schmitt a finalizat Tectonica sentimentelor în 2008, când a hotărât că o va monta el însuşi, la Théâtre Marigny din Paris. Piesa tratează teme care l-au preocupat constant pe autor, precum întâlnirea dintre umilinţă şi orgoliu în dragoste sau confruntarea dintre adevăr şi minciună. „Trebuie să acceptăm să trăim în complexitate. Niciodată să nu simplificăm! Niciodată să nu amputăm! Cei care pretind că pot suprima dificultăţile sau contradicţiile existenţei, aceia sunt impostori!”, declara dramaturgul într-un interviu.

Tamara Crețulescu și Liviu Lucaci în Tectonica sentimentelor

Eric-Emmanuel Schmitt, romancier şi dramaturg francez, stabilit la Bruxelles, este unul dintre cei mai citiţi scriitori de limba franceza din lume, fiind tradus şi jucat în peste 50 de ţări şi deţinând numeroase premii internaţionale.

Regie: Nicolae Scarlat

Scenografie: Ştefania Cenean

Cu: Ilinca Goia, Liviu Lucaci, Tamara Creţulescu, Carmen Ionescu, Valentina Zaharia

Sâmbătă 15 decembrie, la ora 19:00, la Sala Atelier

 

 

“Bârfe, zvonuri și minciuni”

O întâmplare bizară se petrece în casa viceprimarului New York-ului, chiar la aniversarea căsătoriei. Crimă? Tentativă de sinucidere? Sau şi una, şi cealaltă? Misterul trebuie elucidat pe loc de către invitații la petrecere, orice scurgere de informaţie le-ar pune în pericol cariera.

Suntem martorii unei situaţii atât de grave, încât suspansul se amplifică, spaima devine comică, umorul erupe.

Monica Davidescu în Bârfe, zvonuri și minciuni

Cu o acţiune construită în stilul filmelor poliţiste, dar în ritm de comedie, piesa lui Neil Simon, celebrul scenarist şi dramaturg american, pare desprinsă din realitatea imediată. Dacă vă sună cunoscută știrea că „un personaj” a încercat să se sinucidă, iar glonțul doar i-a atins urechea, este o simplă coincidenţă… Orice asemănare cu personaje din viaţa reală este pur întâmplătoare.

Regie şi ilustraţie muzicală: Ion Caramitru

Decor: Cătălin Ionescu Arbore. Costume: Liliana Cenean

Bârfe, zvonuri și minciuni

În distribuţie: Monica Davidescu, Marius Bodochi, Cecilia Bârbora, Silviu Biriş, Rodica Ionescu, Armand Calotă, Florentina Ţilea, Gavril Pătru, Victoria Dicu, Dorin Andone

Spectacolul poate fi vizionat în 15 decembrie, la ora 19:30, la Sala Studio

 

 

 

“A fost odată în România”

Un spectacol realizat sub auspiciile Centrului de Cercetare și Creație Teatrală Ion Sava în care cuvintele se amestecă cu pantomima, step-ul, muzica şi gag-ul rafinat.

A fost odată în România este o poveste cu oameni simpli puși în situații excepționale. Oameni obisnuiti, care devin mari tocmai pentru că reușesc să supraviețuiască cu demnitate, dragoste sau umor marilor turbulențe în care îi aruncă istoria.

A fost odată în România

Un spectacol antrenant, provocator, plin de umor si nostalgie, despre cine am fost noi în acești 100 de ani. Ce am gândit, ce am visat, cum erau dragostea, râsul, durerea. O înșiruire de diapozitive colorate sau alb-negru reprezentând imagini din viața unor oameni  din lumea de atunci și de azi. Și poate un răspuns pentru întrebările celor mai tineri dintre noi.

 

Regie şi ilustraţie muzicală: Dragoș Huluba

Scenariu: Dragoș Huluba, Eduard Adam, Violeta Huluba

Light design: Sorin Vintilă

Cu: Ileana Olteanu, Eduard Adam, Violeta Huluba, Dragoș Huluba

Sâmbătă, 15 decembrie, la ora 20:00, la Sala Pictura

 

“Poveşti de iarnă” cu magicianul Marian Râlea

Teatrul interactiv, cu spectacole pentru copii cu vârsta între 4 și 10 ani, îşi invită spectatorii la Povești de iarnă, următoarele sale premiere.

Au început Sărbătorile de iarnă în această lună a Copiilor. Magicianul Poveștilor și asistenții lui vă invită să fiți actori și actrițe în ultimele spectacole din acest an 2018 ale Teatrului Național pentru Copii Abracadabra!

Teatrul National pentru Copii

Voi, dragi copii, veți fi eroii poveștilor pe care le vom juca în această iarnă.

Povestea Bradului va fi următoarea poveste – din 16 decembrie. În 23 decembrie vom povesti cea mai frumoasa poveste – despre nașterea pruncului Isus.

Marea surpriză este că o să intrăm în direct cu Moș Crăciun și îi veți putea spune, chiar voi, ce daruri să vă aducă!!!

Teatrul Naţional pentru Copii, proiect iniţiat de Fundaţia Abracadabra, condusă de actorul Marian Râlea, în parteneriat cu Teatrul Naţional din Bucureşti, este locul unde copiii urcă pe scenă şi devin eroii cei buni şi frumoşi ai basmelor. Ca într-o adevărată magie, « înarmaţi » cu doar câteva elemente de costum şi de decor, ei învaţă să-şi înfrângă teama şi să lupte  vitejeşte cu duhurile rele, cu forţele cele întunecate din poveştile românilor, de ieri şi de azi.

Înarmaţi cu multă fantezie şi poftă de joc, dar şi cu o recuzită neaşteptată, urcând pe scenă şi învingându-şi teama, micuţilor actori li se oferă şansa ca, la capătul premierei să concureze pentru un rol special, erou de poveste. În lumea magică a teatrului şi a copilăriei, totul este permis. Poţi să lupţi cu forţele rele, ţinând în mână un balon pe post de sabie, şi să le învingi, pentru că la Teatrul Naţional pentru Copii Binele triumfă întotdeauna prin luptă dreaptă.

Fiind vorba numai despre spectacole interactive, copiii trebuie să ştie că există câte un rol pentru fiecare dintre ei şi, odată cu evoluţia poveştii, apare şi şansa de a fi învingător. De-a lungul stagiunii, toţi copiii vor urca pe scenă şi vor deveni Eroi în nemuritoarele basme ale românilor.

Magicianul: Marian Râlea, Buna Poveştilor:        Adina Cristescu, Clovnul: Florin Pârvu, Eroi de poveste: Copiii din public.

Duminică,16 şi 23 decembrie, la ora  11:00 la Sala Media

 

 

 

“Cursa de șoareci

„În fiecare dintre noi zace un mister…”

Cursa de șoareci, în regia lui Erwin Șimșensohn, spectacolul care pune micile celule cenușii la treabă, este un irezistibil thriller clasic care îmbină umorul negru, suspansul, situațiile-limită, emoția și jocurile întortocheate ale minții. Fiind vorba de Agatha Christie, „regina crimei”, bineînțeles că nimic nu este ceea ce pare, toată lumea are ceva de ascuns, iar surprizele se dezvăluie la fiecare pas… greșit. Astfel, un idilic decor britanic devine peste noapte locul de desfășurare a unui formidabil policier, în care fiecare gest reprezintă o potențială probă judiciară.

Cursa de șoareci

Într-un conac al Angliei rurale, în plină (și convenabilă) furtună de zăpadă, mai mulți călători excentrici rămân înzăpeziți, rupți de civilizație și de lumea din jur. Însă ce pare la început doar o situație neplăcută, la îndemâna protecției consumatorilor, se transformă rapid într-o cursă a suspiciunilor, temerilor și adevărurilor tăinuite. Și-asta pentru că la radio, printre știrile despre starea drumurilor și puțin jazz, se strecoară un anunț neliniștitor. O crimă s-a petrecut în Londra, iar suspectul, ale cărui semnalmente se potrivesc oricui (chiar și neobișnuiților vizitatori), este în libertate. Printr-un ultim apel înainte de căderea liniilor telefonice, poliția anunță că va trimite un agent la pensiunea izolată. Oare vinovatul se află chiar printre oaspeți?

Cursa de șoareci, al doilea spectacol regizat de Erwin Șimșensohn la TNB, după Memoria apei, este o montare captivantă, cu o distribuție de excepție, replici istețe, umor britanic rafinat și o intrigă palpitantă, al cărei deznodământ pare să se rescrie în mintea fiecăruia dintre noi, pe măsură ce apar noi indicii. Fiecare personaj devine suspect, iar fiecare răsturnare de situație – o lovitură de teatru, în această nouă punere în scenă a uneia dintre cele mai faimoase piese de teatru din lume.

În Londra, Cursa de șoareci a avut premiera pe West End în 1952. Este considerat cel mai longeviv spectacol din istoria teatrului, jucându-se de aproape 66 de ani fără întrerupere: a avut deja peste 27000 de reprezentații, iar din distribuție au făcut parte de-a lungul timpului mai mult de 400 de actori.

Regie: Erwin Șimșensohn

Scenografie: Liliana Cenean. Muzica: Vlaicu Golcea. Light design: Daniel Klinger

Cu: Ileana Olteanu, Dragoş Stemate, Florin Călbăjos, Lari Giorgescu, Petre Ancuța, Simona Bondoc, Tomi Cristin, Ada Galeș, Cosmina Olariu, Mihai Calotă, Silviu Biriş, Gavril Pătru, Răzvan Oprea

Duminică, 16 decembrie la ora 19:00, la Sala Studio

 

 

 

 

“20 de ani în Siberia”

Spectacolul, realizat în cadrul Programului Procesul comunismului prin teatru, este un monolog dramatic de Sorin Misirianțu după cartea 20 de ani în Siberia. Amintiri din viață de Anița Nandriș-Cudla

20 de ani în Siberia – Un spectacol despre destinul unei țărănci bucovinence, autoare a uneia dintre cele mai importante mărturii despre calvarul trăit în Gulagul sovietic. Anița a fost deportată împreună cu cei trei fii ai săi în Siberia, la Cercul Polar, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, după ce Bucovina de Nord fusese ocupată de Uniunea Sovietică. Separată de soțul și de mama bolnavă, pe care nu avea să-i revadă niciodată, a supraviețuit regimului de înfometare, bolilor și muncii într-un mediu extrem de dur, reușind să își crească cei trei fii și să se întoarcă cu ei pe plaiurile natale în 1961. Cartea sa de memorii a fost tipărită abia după 1989, în România, la Editura Humanitas, fiind distinsă cu Premiul „Lucian Blaga” al Academiei Române. A fost tradusă în mai multe limbi de circulație internațională. „După o asemenea carte, orice complex de inferioritate a noastră ca neam ar trebui să dispară.”, scria Monica Lovinescu.

Amalia Ciolan, în „20 de ani de Siberia“

Un spectacol care trezește conștiințele amorțite și demască teroarea comunismului. O invitație pentru a descoperi adevărata dimensiune a acestui flagel al secolului XX, asupra căruia mulți își proiectează astăzi o viziune edulcorată și nostalgică.

În interpretarea de un puternic dramatism a Amaliei Ciolan, vom descoperi o țărancă simplă, dar cu o fluență a scriiturii și un firesc al povestirii în fața cărora talentul multor scriitori consacrați pălește. Neîmpovărată de ură sau blesteme, fără a pronunța vreodată cuvântul „comunism”, Anița / Amalia își acordează gândurile și trăirile într-o interpretare artistică excepțională, care ne relevă „statura net aristocratică a țăranului român”, afirmă Ștefan J. Fay.

“Am primit cartea întâmplător, de la o prietenă dragă. Am citit-o pe nerăsuflate. Nu-mi venea să cred că personajul povestea atât de simplu tot ceea ce a pătimit în viață. Imaginile se desfășurau, în timpul lecturii, în mintea mea, cadru cu cadru, și tot în același timp mă năpădeau senzații din cele mai diferite. Pe măsură ce parcurgeam traseul povestirii eram convinsă că va trebui să povestesc și eu despre Anița.

Așa am început. Sufletul ei mi-a transmis toate astea, iar eu am început să recompun în mici frânturi capitole întregi din viața ei. Doar așa puteam să aduc la viață uriașa ei făptură într-o oră de spectacol. Norocul a făcut să fiu susținută și ajutată în demersul meu de regizorul Sorin Misirianțu, fostul meu coleg, care a empatizat imediat cu subiectul. Sper ca munca noastră să fie o reverență adusă tuturor oamenilor care au pătimit nevinovați, prin suferință, în fața istoriei”, mărturiseşte Amalia Ciolan

Regie, adaptare şi scenografie: Sorin Misirianțu

Light design: Cristian Simon

Duminică, 16 decembrie, la ora  20:00, Sala Atelier

 

 

 

“Omul care a văzut moartea”

Senzaţional! Planuri electorale date peste cap într-un oraş de provincie! Din cauza vieţii grele, un cetăţean a încercat să se sinucidă. În ultima clipă, este scos din apă. Salvatorul lui este declarat Omul  Zilei. Oraşul îl vrea primar, familia este dezbinată. Politica va învinge dragostea?

Deznodământ tulburător! Informaţii noi arată că povestea a fost doar o farsă. Un impostor a înscenat totul în detaliu. Cine este până la urmă Omul care a văzut moartea şi a bulversat viaţa unui oraş?

Costel Constantin si Lari Giorgescu în „Omul care a vazut moartea“

Victor Eftimiu a scris nu mult, ci imens: 140 de volume, 40 de piese, 200000 de versuri, 5000 de articole literare şi a ţinut 1000 de conferinţe publice. Comedia Omul care a văzut moartea trezeşte şi astăzi interesul pentru că pare ruptă din realitatea imediată. Haimanaua simpatică şi plină de haz, de tip hollywoodian, ajunge pe scena TNB în interpretarea lui Lari Giorgescu, tânărul actor nominalizat la Premiile UNITER (ediția din 2013) la categoria cel mai bun actor (pentru performanţa din D’ale noastre).

Regie: Dan Tudor

Scenografie: Corina Grămoşteanu. Muzica: Gabriel Basarabescu

Cu: Costel Constantin, Adela Mărculescu, Marius Bodochi, Florentina Ţilea, Răzvan Oprea, Lari Giorgescu, Tatiana Oprea

Duminică, 16 decembrie, la ora 20:00, la Sala Pictura

Fotografii: Florin Ghioca

 

 

 

 

 

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.