Mai multe țări din Uniunea Europeană au început să aplice taxe mari pe zahăr. Plătitorii sunt îndeosebi producătorii de băuturi răcoritoare. Motivul îl constituie obezitatea tot mai răspândită, îndeosebi în rândul copiilor. Supranumit și cancerul alb, zahărul se află astăzi în mai toate alimentele procesate.
Deși necesar organismului atunci când este consumat cu moderație, zahărul face astăzi tot mai multe victime. Consumul tot mai ridicat de dulciuri, băuturi carbogazoase, dar și de semipreparate, a dus la acumularea în organism a așa-numitelor calorii goale, lipsite de substanțele nutritive.
Consumul excesiv duce la boli grave
Zahărul are un gust dulce, fiind folosit îndeosebi în prepararea prăjiturilor, a produselor de patiserie și în sucuri. „Un studiu recent pe șoareci a demonstrat că dependența de gustul dulce al alimentelor este chiar mai mare decât dependența de cocaină. 94% din cobai au preferat preparatul dulce cocainei, inclusiv șoarecii dependenți de drog. Aceasta se explică prin faptul că receptorii gustului dulce, dezvoltați în perioada ancestrală, când alimentația era săracă în carbohidrați, nu s-au putut adapta excesului de produse hipercalorice“, spune dr. Simona Carniciu, specialist în diabet, nutriție și boli metabolice.
Din cauza consumului mare de produse care conțin zahăr, oamenii au tot mai multe probleme legate de obezitate, diabet, boli cardiovasculare, cataractă, Alzheimer. Dar acesta stă și la baza dezvoltării cancerului la diverse organe: colon, ficat, sân, pancreas.
„Cea mai frecventă afecțiune este obezitatea, care, din nefericire, a început să se manifeste acum încă din copilărie. Cantitățile ridicate de zahăr din organism afectează și vasele de sânge, ceea ce duce la creșterea riscului cardiovascular. Zahărul este o hrană foarte bună pentru infecții și tumori canceroase. Deși este vital pentru organism, fiind o sursă importantă de glucoză, substanță necesară în dezvoltarea celulelor corpului, în activitatea creierului, este de preferat să nu fie procesat și să fie limitată cantitatea. Excesul înseamnă și o acumulare de aditivi, conservanți, care se vor depozita la nivelul țesutului adipos, și crește astfel riscul cardiovascular. Astăzi, tot mai mulți copii sunt afectați de consumul produselor care conțin cantități ridicare de zahăr. Dulciurile sunt sănătoase dacă nu depășesc 25% din alimentația copilului și dacă este păstrată proporția cu restul nutrienților, care sunt absolut vitali“, ne-a explicat Simona Carniciu.
Folosit mai ales în prepararea prăjiturilor, a produselor de patiserie și sucuri, zahărul adăugat se regăsește azi și în conserve ori semipreparate. „Problema principală este că nu avem un control al cantității de zahăr pe care o consumăm pe parcursul unei zile, și asta, din cauză că nu ne dăm seama de faptul că în foarte multe alimente se pune zahăr. Iar această industrie, care adaugă zahăr în absolut orice produs procesat, nu este reglementată.“
Zahărul și drumul spre industrializare
Deși este extras din sfeclă și din trestie de zahăr, fiind la bază un produs natural, procesul de rafinare este extrem de nociv. Zahărul este considerat astăzi unul dintre cele mai nocive alimente din cauza felului în care este rafinat.
Trestia de zahăr a fost descoperită acum circa 10 mii de ani, fiind cultivată mai ales în sud-estul Asiei și în insulele din Pacific. În India și Extremul Orient, zahărul a fost consumat cu circa 2.000 de ani înaintea Europei. Era extras din sfeclă de zahăr prin presarea în apă fierbinte. Apoi soluția obținută se cristaliza.
Unul dintre amiralii lui Alexandru cel Mare consemna, în anul 325 î.Ch., că indienii mâncau o trestie care dă miere, fără ajutorul albinelor. Câteva sute de ani mai târziu, arabii ajunși în India au adus trestia de zahăr în Siria, Palestina, Egipt, Spania, Africa de Nord și în zona mediteraneană. Ei au fost cei care au înființat primele fabrici de zahăr.
Până în Evul Mediu zahărul a fost însă necunoscut în Europa. Acesta se mai găsea ocazional la curțile regale, fiind adus din Orient. În 1747, chimistul Andreas Sigismund Marggraf a descoperit că trestia conține 8% zahăr. Treptat au început să fie cultivate tot mai multe soiuri de sfeclă, al căror conținut de zahăr a crescut până la 20%.
Prima fabrică de zahăr datează din 1802, când un alt chimist german, Franz Carl Achard, a folosit tehnica asiatică în Europa. Napoleon Bonaparte a impus apoi un blocaj economic Marii Britanii, cu scopul de a împiedica importul de zahăr din colonii. Ca urmare a acestei măsuri, omul de afaceri francez Benjamin Delesser a început să producă zahăr în fabrica sa de textile, după modelul lui Achard, concurând astfel Anglia. Acest fapt a marcat avântul zahărului în Europa.
Toxicitatea procesului de rafinare
Zaharul se obține prin presarea trestiei sau a sfeclei în apă caldă, la o temperatură de 60-70 de grade Celsius. Soluția rezultată este apoi tratată cu lapte de var, ceea ce duce la distrugerea substanțelor organice existente: enzime, proteine, săruri de calciu. Se tratează, pe rând, cu anhidridă carbonică și acid sulfuric. Ulterior se răcește și se cristalizează, rămânând zahărul brut, după care urmează procesul de filtrare și albire, cu ajutorul cărbunelui animal. Este uscat și rezultă, în cele din urmă, zahărul rafinat.
Prin procesul de rafinare, în zahăr ajung mai multe substanțe nocive, precum acidul formic, acidul fosforic și dioxidul de sulf.
Dintr-o tonă de sfeclă se obțin circa 140 de tone de zahăr, plus melasa, folosită la hrana animalelor, și nămolul de carbonatare, utilizat ca îngrășământ sau biocombustibil.
Taxe mari pentru reducerea consumului
OMS anunța anul trecut că scăderea consumului de băuturi dulci are un efect benefic asupra sănătății, prin reducerea obezității și a diabetului zaharat. Norvegia, stat care a pus taxă pe zahăr încă din 1922, a decis să o mărească din acest an, ajungând în prezent de 3,75 euro/kg. Deși o astfel de măsură i-a determinat pe localnici să treacă granița în Suedia, unde găsesc dulciuri mai ieftine, obezitatea în rândul copiilor și a adolescenților norvegieni este redusă.
În Amsterdam, Olanda, rata obezității în rândul copiilor a scăzut cu 12%, ca urmare a programului sănătate – greutate. Profesori, asistente medicale, asistenți sociali și conducători ai comunității locale trimit constant mesaje pentru un stil de viață echilibrat, acordă consultanță familiilor pentru abordarea unei diete echilibrate, care include nu doar alimentele potrivite, ci și gătitul sănătos; interzicerea reclamelor la mâncarea de tip fast-food pe mijloacele de transport; sponsorizarea evenimentelor sportive; colaborarea cu supermarketurile pentru a promova alimentele proaspete; susținerea activităților sportive în școli, săli și în aer liber.
Șapte companii mari de băuturi au anunțat anul trecut limitarea cantității de zahăr folosit în producerea sucurilor vândute în Singapore, ca urmare a campaniei inițiate de autoritățile din acest stat pentru scăderea cazurilor de diabet. Măsurile presupun introducerea unor taxe suplimentare și a etichetelor de avertizare. Societățile au semnat un angajament prin care au decis eliminarea băuturilor care conțin mai mult de 12% zahăr, până în 2020. Cele 7 firme sunt: Coca Cola, Pepsi, Nestle, Pokka, Yeo HiAP, F&, N Foods, Malaezia Dairy Industries.
În Marea Britanie, producătorii de băuturi răcoritoare vor plăti din această lună taxa pe zahăr, care va avea două praguri: sucurile care conțin 5 gr de zahăr/100 ml și la produsele care au 8 gr/100 ml. Scopul acestei decizii este reducerea obezității infantile, întrucât 1/3 din copiii britanici cu vârste între 2 și 15 ani sunt supraponderali, iar costurile serviciilor medicale sunt semnificativ mai ridicate, comparativ cu noua taxă.
În state precum Franța, Belgia, Ungaria, Mexic, taxa pe zahăr se aplică deja. Acestora li se alătură și țările scandinave.
Introducerea acestei taxe a fost discutată și în România de către Colegiul Pacienților, ONG-ul propunând aplicarea ei asupra mai multor produse: dulciuri, băuturi carbogazoase, energizante și cele pentru sportivi. Deocamdată însă suntem departe de a lua măsuri concrete în acest sens.
În România se vând astăzi circa 500.000 de tone de zahăr anual, necesar asigurat, în proporție de 1/5, de cele patru fabrici de zahăr neautohtone, restul provenind din import. Înainte de 1989 existau 33 de fabrici.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.