Stânga postcomunistă a câştigat ajutată masiv de Klaus Iohannis

Cum era de aşteptat, presa din Austria, unde se află un încâlcit nod al intereselor de afaceri privind România, a privit cu rezerve şi săgeţi critice atât campania electorală, cât şi rezultatul alegerilor parlamentare. Înainte de alegeri, pe baza tendinţelor estimate ale intenţiilor de vot, „Wiener Zeitung” atrăgea atenţia:

„(…) Faptul că postcomuniştii sunt pe cale să preia din nou puterea se datorează în mod ironic subiectului privind corupţia. (…) Din totalul de 746 de candidaţi la alegerile parlamentare, despre un număr de 352 existau informaţii «referitoare la acuzaţii de corupţie, conflict de interese şi atitudinea lor faţă de statul de drept (…) fiind incompatibile după aceste criterii»”, citează „Wiener Zeitung” .

Cotidianul austriac „Die Presse”, care subliniază că în România „spectrul politic este total corupt”, observă cât de puternică armă împotriva corupţiei a devenit Direcţia Naţională Anticorupţie în mandatul preşedintelui României, Klaus Iohannis. Atât de puternică încât, potrivit „Wiener Zeitung”, “(…) PSD nu participă la alegeri cu un lider, deoarece PSD susţine că dacă ar face acest lucru, liderul ar fi arestat de DNA. În lupta împotriva corupţiei, social-democraţii vin cu o ofertă simplă: bani. Cu puţin înainte de alegeri, aceştia au promis creşterea salariilor pentru angajaţii la stat”.

Cotidianul „New York Times” reţine atenţia asupra „stagnării şi resemnării care domnesc înainte de alegerile legislative din România”, deşi demiterea guvernului de stânga în urmă cu un an, în contextul nemulţumirilor provocate de un incendiu mortal dintr-un club de noapte, „a fost văzută de unii ca o oportunitate pentru o schimbare majoră într-o ţară cuprinsă de corupţie şi servicii publice ineficiente”.

Resemnarea epuizantă privind sărăcia cronică şi promisiunile de reforme şi investiţii într-o infrastructură abandonată neîndeplinite ale politicienilor „previzionează că Partidul Social Democrat (PSD), de stânga, care a susţinut atât creşterea salariilor şi pensiilor, cât şi reducerea taxelor, va recâştiga puterea, în pofida scandalurilor de corupţie care îl vizează, preşedintele formaţiunii fiind condamnat pentru fraudă electorală”, notează „New York Times”.

Promisiunile stângii, dacă vor fi îndeplinite, vor avea printre consecinţe şi ”o epuizare a resurselor necesare urgente pentru construirea de spitale moderne, autostrăzi şi şcoli cu încălzire şi canalizare – care, cel mai probabil, îi vor dezamăgi pe alegători. (…) Comisia Europeană se aşteaptă acum ca deficitul bugetar al României să crească de la 0,8% în 2015 la 3,2% în 2017. (…) Acesta ar fi cel mai mare deficit din UE, după cel al Spaniei. (…)”.

Noul Guvern al României, anticipează „Stratfor”, „(…) va întâmpina dificultăţi în menţinerea sub control a nivelului cheltuielilor”. Deşi se află printre statele membre ale UE cu cea mai mare creştere economică, „(…) Comisia Europeană a avertizat Bucureştiul că deficitul său ar putea depăşi nivelul maxim stabilit şi dacă România nu va ţine cont de aceste avertizări, Comisia Europeană s-ar putea folosi de ameninţarea sancţiunilor pentru a pune presiune pe Bucureşti (…)”.

Deşi nu se întrevăd modificări radicale ale politicii externe a României, majoritatea partidelor politice susţin calitatea de membru al Uniunii Europene şi NATO, iar mare parte dintre ele sunt îngrijorate de atitudinea autoritară a Rusiei şi vor să menţină relaţiile puternice cu Statele Unite, totuşi, ţine să reţină atenţia „Stratfor”: „(…) România încă se confruntă cu probleme interne care împiedică Bucureştiul să-şi îndeplinească unele dintre obiectivele de politică externă. (…) Corupţia persistentă a slăbit poziţia României în Uniunea Europeană şi a împiedicat eforturile ţării de a se alătura Spaţiului Schengen. De asemenea, acest fenomen a creat un teritoriu favorabil pentru intensificarea forţelor anti-establishment şi extremiste, care încearcă să schimbe situaţia actuală. (…)”.

Sub acest ultim aspect, „Frankfurter Allgemeine Zeitung” observă, nu fără temei, că şi formaţiunile politice naţionaliste din România, aparent apropiate extremismului de dreapta, sunt în realitate „plasate în spectrul de stânga al politicii interne şi cu orientări proruse”.

Politicieni precum Bogdan Diaconu, Victor Ponta şi Sebastian Ghiţă, proprietarul postului de televiziune „România TV” şi un foarte bun prieten al ex-premierului Ponta, sunt aşezaţi de „Frankfurter Allgemeine Zeitung” alături de Mateusz Piskorski, liderul partidului polonez prorus Zmiana, arestat în Polonia sub suspiciunea de spionaj în favoarea serviciilor de informaţii ruse, de preşedinţii proruşi ai Bulgariei şi Republicii Moldova, de activiştii maşinaţiunilor subversive ale Moscovei din Serbia, Muntenegru şi Albania.

„Deşi neîncrederea românilor faţă de Moscova este mare, iar până acum, Parteneriatul transatlantic unea partidele indiferent de tabără politică a acestora, este pe cale să ia naştere acum şi în România o reţea de admiratori ai lui Putin. Ponta, odinioară un preferat al social-democraţilor europeni, are aici un rol important. El nu este de acord ca România să-şi onoreze obligaţia de membru NATO şi să mărească bugetul apărării la 2% din PIB. Nu mai este nevoie de acest lucru, deoarece «Rusia nu mai este duşmanul nostru», iar Turcia, «cel mai apropiat aliat al nostru la Marea Neagră», are deja relaţii privilegiate cu Moscova”, citează „Frankfurter Allgemeine Zeitung” din declaraţiile lui Ponta, care „consideră că viitorul României este alături de Erdogan şi Putin (…)”.

Nota bene: „Stânga postcomunistă” din România a câştigat recentele alegeri parlamentare la cel mai mare scor din istoria PSD numai ca urmare a sprijinului neprecupeţit acordat de preşedintele Klaus Iohannis, care, prin oamenii săi din conducerea Partidului Naţional Liberal, a decredibilizat şi mai mult dreapta naţional-liberală, deja compromisă de alianţa cu democrat-liberalii, parcă anume abandonaţi de ex-preşedintele Trăian Băsescu. Apoi, preşedintele Klaus Iohannis a comis o cascadă de greşeli cu „Guvernul Meu”, toate la un loc orientând masiv electoratul spre partidul cu metehnele cele mai bine cunoscute, de la care nu prea mai are la ce surprize catastrofale să se aştepte…

Cum prea bine spunea Alexandru Paleologu, dacă în 1989 exista un singur partid, Partidul Comunist, ulterior au apărut o puzderie, care de care cu nume mai exotice. În fond, pluripartidismului fusese convenit, de Gorbaciov şi Bush la Malta, să se realizeze prin sciziune.

Dacă rezultatul alegerilor din România se înscrie pe linia noii ofensive a Moscovei pentru „corecta aplicare” a înţelegerilor de la Malta, prin care s-a actualizat Declaraţia de la Malta asupra Europei Eliberate (4-11 februarie 1945), prestaţia pro PSD a preşedintelui Klaus Iohannis stă sub semnul unei viitoare reconcilieri dintre Washington şi Moscova sau al „erorilor politice” care l-au aruncat în siajul panslavismului, ca doctrină geopolitică a celei de-a treia Rome?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.