”Decenii la rând, Franța și Germania au fost numite ”tandemul”, sau ”cuplul”, sau ”motorul” care conduce Europa. Au încercat să lucreze împreună pentru a uni continentul. Însă, pentru a continua cu metaforele, Franța vrea să conducă un Euro-Porsche cumpărat în leasing împreună, în timp ce germanii insistă să economisească din banii pentru benzină. Acum, un lung șir de crize – din Belarus până în Nagorno Karabah – arată că Franța și Germania nu au aceeași foaie de parcurs”, scrie pentru Project Syndicate Josef Joffe, membru al Hoover Institution de la Stanford University și membru al consiliului editorial al Die Zeit.
”Nu e surprinzător. Așa cum spunea fostul ministru de Externe al Germaniei Sigmar Gabriel, Franța și Germania ”văd lumea diferit” și de aceea au ”interese diferite”. Adevărul e că divergențele franco-germane sunt la fel de vechi ca și UE.
Această diferență este frustrantă pentru actualii lideri – președintele Emmanuel Macron și cancelara Angela Merkel – așa cum a fost și pentru predecesorii lor, Charles de Gaulle și Konrad Adenauer, din momentul în care și-au dat mâna peste Rhin, acum 60 de ani. Urmau să transforme două țări inamice în țări prietene. Însă statele nu se căsătoresc. Ele se supun intereselor, nu unul altuia.
Când două puteri se apropie atât de mult, întrebarea este cine conduce și cine este la remorcă? Hiperactivul Macron vrea cu siguranță să conducă Europa (și, să spunem adevărul, toți predecesorii săi de Elysee au vrut asta). De partea cealaltă, Merkel insisită pe prioritățile Germaniei.
Actualele divergențe pleacă și de la diferențele de caracter. Temperamental, Macron este opusul lui Merkel. Macron vrea lumina rampei, iar Merkel, cunoscută acasă drept Mutti, preferă să citească același discurs despre continuitate și prudență.
Asta se reflectă și în politica externă. Din 2017, când a câștigat prezidențialele, Macron a flirtat cu președintele SUA Donald Trump, cu Vladimir Putin și cu președintele chinez Xi Jinping, iar apoi s-a întors deziluzionat de la fiecare dintre cei trei. Pur și simplu, Franța nu joacă în liga lor. Spre deosebire, Merkel a păstrat o distanță față de Trump, Putin și Xi.
Macron a mai spus și că NATO este în ”moarte cerebrală”, reluând afirmația lui Trump cum că NATO este ”demodat”. Însă cancelara Germaniei ar fi ultima care să stingă lumina la sediul NATO de la Bruxelles. Până la urma, NATO a garantat securitatera Germaniei vreme de 70 de ani, iar asta cu mari reduceri de preț pentru Germania.
Cele mai recente dezacorduri între Franța și Germania vizează Mediterana de Eest, unde Grecia și Turcia – ambele state NATO – au amenințat că se vor război pentru explorarea gazelor în zone economice contestate. Macron s-a plasat repede de partea Greciei, trimițând nave de război și avioane, promițând și arme. Luna trecută, Macron a găzduit un summit în Corsica la care au participat liderii altor șase state mediteraneene, pentru a constitui o contragreutate la Turcia. Germania nu a fost acolo.
Merkel mormăie în schimb platitudini despre ”relația multifațetată” cu Turcia, care trebuie „atent echilibrată”. Intersele germane sunmt limpezi: președintele turc Recep Tayyip Erdogan păzește frontiera turco-siriană în fața unui val necontrolat de refugiați din Orientul Mijlociu care s-ar îndrepta spre Germania, dacă li se dă ocazia. Dacă-l provoci pe Erdogan, atunci va deschide robinetul refugiaților.
Apoi avem actuala luptă dintre Armenia și Azerbaidjan pentru Nagorno-Karabah. Macron, Putin și Trump le-au cerut celor două tabere să negocieze imediat, în timp ce Erdogan a luat partea azerilor musulmani împotriva armenilor creștini. Germania este mai puțin ”alarmată”, pentru că Merkel nu-și permite să și-l îndepărteze pe Erdogan.
După ce o parte mare din Beirut a fost distrusă de explozia din august, Macron a transmis rapid Libanului că va organiza o conferință internațională a donatorilor, fără a se coordona cu Merkel. Franța, care a controlat Levantul după Primul Război Mondial, vrea să-și mențină un cap de pod pentru a-și păstra influența regională; Germania nu are interese strategice aici și, instictiv, nu vrea să se implice în ceva ce ar putea escalada. Interse diferite, scheme de acțiune diferite.
Germania abordează la fel și Libia, în al cărei război civil s-au implicat Rusia, Egipt, Arabia Saudită, Turcia și Franța. Tot ce poate face mai bine Germania în Orientul Mijlociu este să organizeze alte convorbiri de pace la Berlin, așa cum e tradiția germană.
Asta este doar o listă scurtă a diferențelor de abordare în politica externă germană și franceză din ultimele luni. Ea confirmă un model: Franței îi place să se implice iar Germaniei să stea deoparte. Angela Merkel a spus recent că a venit „ora Europei” într-o ”lume agresivă”. Dar, dacă Franța și Germania nu se pot coordona, cum o pot face restul celor 25 de state membre UE?
Motivul este unul structural. Nu poți reduce 27 de state la unul singur, nici măcar în ce privește relația cu Rusia sau Belarus, unde președintele Aleksandr Lukașenko este hotărât să distrugă mișcarea pro-democrație. Când cei 27 au încercat să impună sancțiuni Belarului, micuțul Cipru a arătat că va vota doar dacă restul UE cade de acord să penalizeze Turcia pentru explorarea ilegală a zăcămintelor în estul Mediteranei.
Este o poziție ce putea fi anticipată. Ciprul este o colonie economică a Rusiei, iar Lukașenko este clientul lui Putin. După săptămâni de discuții, Ciprul a cedat. UE va sancționa 40 de oficiali belaruși, dar este o pedeapsă care nu-l va face pe Lukașenko să-și pregătească bagajele și să plece.
UE este a doua putere economică a lumii, înaintea Chinei. Pe hârtie, are la fel de mulți militari ca și SUA. Însă nu aceste aspecte sunt esențiale pentru a deveni un actor strategic la nivel interațional. Dacă ar fi așa, atunci Elveția ar trebui să fie o mare putere.
Desigur, toți liderii europeni vor vorbi despre destinul comun al Europei. Însă, în cazul UE, ”unitate” este deseori opusul capacității de a acționa ca un tot. Un bloc de 27 de state care nu pot acționa decât în unanimitate în chestiuni considerate esențiale nu va fi niciodată un actor strategic, pentru că se va ghida mereu după cel mai mic numitor comun, cel acceptat de toți.
Chiar dacă Franța și Germania ar merge în aceeași cadență, ceilalti nu le vor unul după altul, pentru că se tem de dominația franco-germană. Până când nu vor fuziona în Statele Unite ale Europei, țările membre nu vor face trecerea la votul majoritar în chestiunile strategice.”
N-ai cum bre,.. E o nerozie ideea asta cu statele unite ale europei,.Europa nu e america,. Are o istorie de peste 2000 de ani in care statele naționale au jucat un mare rol..America cu o istorie de 300 de ani sau o romanie cu istorie de 100 de ani pot crede in astfel de tâmpenii,.mai ales fiind influențți de ceva mită șoroșistă, care te face să uiți orice..și nația și religia,..
Imperiul Roman,unificatorul Europei Continentale a supravietuit prin Merovigieni,prin Sfantul Imperiu Roman de natiune Germana,pana in anii primului razboi mondial,ultima succesoare a Sf Imperiu Roman distrus de Napoleon,fiind Imperiul Austro-Ungar! Extinderea Imperiului Tarist via Imperiul Bolsevic a fost oprita in 1991 si Imperiul Otoman a fost distrus in 1917!
Grizzlica baschirul habar nu are de Istoria propriei tari,ce sa mai vorbim de UE!Nici pana in ziua de azi prostul asta nu a analizat radacina Grupului de la Visegrad si de ce alte tari ,recte Romania nu au fost primite…
Lucru amestecat este un mare si mirositor alrrahat.
Uniunea e buna sa aibe franta si germania piata de desfacere si resursele solului si subsolului.
Mai Bine cu Vaccin , 10 Fabrici de Vaccin a cate 100 de Mii de Doze de Vaccin pentru Fiecare Fabrica de Vaccin . Un Miliard de Doze de Vaccin , ar ajunge pentru Intreaga Uniune Europeana .
Interesant articol ! Eu unul ,(da’ cine sunt eu ?), cred ca faptul ca UE este plina de divergente , este normal intr-o democratie reala, important este ca aceasta Uniune exista ! O Europa dezbinata, mai mult decat este acum , cui ar folosi ? Nu este normal sa ne sprijinim unii pe altii ? Suntem natiuni diferite , cu diferite grade de dezvoltare si cu culturi diferite , dar daca suntem uniti , putem sa trecem peste astea ! Desigur , imi veti spune ca este o utopie , cu toate astea , eu tot cred , ca ,toatusi, mergem pe drumul cel bun ! O Europa dezbinata ne-ar face sa ne uitam cu teama unii la altii ! N-au ajuns doua razboaie mondiale pe „batranul continent ” ? „Unirea face puterea ! „
Se pare ca absenta analitica din ultimele zile nu i-au prea priit Dlui Marchievici daca a ajuns sa fantazeze pe marginea unei pretinse concurente personale a doi cominternisti, Macaron si ENGIE, care ar alterna impunsaturile cu efuziunile amoroase pentru propasirea tarilor in fruntea carora au fost legendati de Comintern. Germania si Franta de azi sunt simple umbre ale unui trecut glorios de sfarsit de secol XX! In acea perioada Cominternul actiona cu prudenta, agentii luandu-si
masuri extraordinare de camuflaj, spre deosebire de cele doua specimene lamentabile actuale, asa-zisele pistoane ale „motorului Colhozului Bolsevic european”, care actioneaza cu nerusinarea tipic marxist/bolsevica, dar pe fatza intrucat controleaza toate sectiile Colhozului si recent au instalat pe post de knut bolsevic pe cea mai sinistra faptura cu aspect
exterior nedefinit, Infractoarea Internationala KoeveSSy…
Ce n-au reușit ăia în ’45, cred ei, Merkel și Macron, că vor reuși. Europa reală nu UE, mult prea diversă și diferită să fie omogenizată după voința bruxelleză. S-au văzut limitele UE, în pandemie, fiecare pentru el, mai ales cea mai bogată țară Germania. O utopie, UE.
„Statele Unite ale Europei sau nimic” o Ideie care a mai fost vehiculată în anii din urmă. O Ideie, deatfel năstrujnică. O Structură suprastatală, care ar cuprinde laolaltă, împreună statele europene Republicile și Monarhiile (și nu sunt puține). Acest „Suprastat” ar avea un Președinte ales, care ar avea în subordine actualii Monarhii. Actuala UE nu este o structură viabilă. Mă întreb și întreb: Ce șanse de reușită, ce viitor ar avea o astfel de structură statală?
Drumul spre Statele Unite în UE, drum care duce către nicăieri. Să ne sctutească de altă aberație UE. Asta cu UE e pentru votacii USR+ minoritate. Nimeni sănatos la ca care n-a consumat subatanțe interzise nu mai crede în UE.
REPPPEEEETTTTTTTTT: UE SE VA DESTRAMA! PUNCT.
Apreciez importanța analizei exhaustive de valoare inestimabilă executată cu precizie chirurgicală de către DOMNUL Charlie care fezandează ideologic componența cominternistă europeană a UE ca alternativă amoroasă în vederea propășirii pe noi culmi a cuplului TOXIC Macroa-Merkoa.
În arealul românesc, măsurile de camuflaj aferente stilului operativ-opresiv marxist-bolșevic autohton au creat un colhoz ideologic imens în care au acționat neprihănit și abuziv pentru impunerea sinistrului knut sovietic format din sinistrul Silviu Brucan și politrukul Ion Ilici Iliescu, Dumnezeu să-i hodinească!
Așa au luat naștere sinistre făpturi cu identitate nedefinită extrase din conservele marxist-cominterniste deschise intempestiv la AȘA ZISA REVOLUȚIE, când oportuniști nerușinați au dat în populație cu praf ilariant expirat rezultând conducători hidoși imprudențI cu fețe degrabă zâmbitoare care, în ciuda măsurilor de camuflaj au fost deconspirațI ca unelte ale trădării intrinseci a dogmatismului patriotic cominternist de stat.
APRECIEZ determinarea isterică și patriotismul european al domnului CHARLIE de a demantela concubinajului nazismului funcțional opresiv german și incestul manifest marxist-cominternist al imperialismului doctrinar francez în contrapondere cu țările europei oprimate în care doctrinele sunt în stadiu incipient de reformare doctrinară.
APRECIEZ că trebuie constituit urgent un colectiv neprihănit de sprijin al DOMNULUI CHARLIE, în vederea îndeplinirii fără putință de negare a unei răscolitoare a unei ISTORII ADEVĂRATE a influenței marxist-cominterniste deviațoniste în România, o ISTORIE diferită de cea a MUTANȚILOR COMICI propovăduitori ai NOII ORDINI Mondiale.
Ave CEZAR, Ave Charlie!
Trecutul Germaniei nu ii permite sa fie liderul politic al Europei. O UE federala ar fi vehiculul ideal pentru atingerea acestui interes.
Felul cum vorbeste acest propagandist de ziarist german arata clar ca pentru Germania relatia sa cu Turcia este superioara suveranitatii Greciei, Ciprului sau supravietuirii armenilor din Karabagul de Sus. Turcia este varful de lance al dorintei Germaniei de a inlocui influenta franco-britanica din Orientul Mijlociu, si chiar ceea ruseasca din Asia Centrala…
Apropo de supravietuirea armenilor, mai sus-mentionata. Georgia autorizeaza Turcia sa foloseasca atat spatiul sau aerian cat si cel terestru pentru a aproviziona cu armament Azerbaidjanul. Aeroportul din Batumi a fost dat in concesiune unor companii turcesti. Cand armenii din sudul Georgiei au cerut sa li se autorizeze sa duca in Karabag niste biete pneuri pentru intarirea transeelor georgienii s-au opus…Georgia nu mai are „protector” Rusia. A inlocuit-o cu Turcia…
Prin spatiul aerian al georgiei Turcia si Israelul livreaza non stop armament turcilor azeri dupa cum se poate constata pe flightradar:
https://countercurrents.org/2020/10/republic-of-georgias-concessions-to-the-azerbaijani-war-effort-against-armenians/