Câştigătorul premiului Nobel pentru chimie pe 2014, germanul de origine română, Stefan W. Hell, spune într-un interviu pentru RFI că educaţia sa timpurie din România a contat foarte mult, dar că în Germania a găsit toate condiţiile pentru a realiza cercetări la cel mai înalt nivel. Savantul povesteşte că atunci când a aflat că a câştigat Nobelul, a crezut că e vorba de o farsă.
„Este desigur o recunoaştere extraordinară a muncii noastre care a durat mulţi mulţi ani şi care e răsplătită acum. Este fără îndoială cel mai prestigios premiu de ştiinţă de pe planetă. E un lucru aproape incredibil şi sunt foarte fericit că s-a întâmplat”, spune cercetătorul.
Rep.: Când credeţi că ar putea ajunge şi cercetarea din România la nivelul celei din Occident?
S.H.: Din start, trebuie spus că educaţia de bază este foarte bună. Deci totul trebuie să înceapă din şcoală. Când am mers la şcoală în România, în anii ’70, am avut şansa să dau peste profesori foarte buni, care într-un fel mi-au insuflat interesul şi pasiunea pentru ştiinţă, m-au făcut curios, iar eu am luat treaba asta în serios, cred că asta e foarte important. Acesta este primul pas. Al doilea pas este desigur să ai o educaţie foarte bună la universitate, genul de educaţie care să ajute oamenii să fie la cel mai înalt nivel. În fine, oamenii de ştiinţă trebuie să aibă condiţii să facă descoperiri fundamentale. Se înţelege că în ţări vestice, precum Germania, Marea Britanie sau Statele Unite sunt condiţii mult mai bune în institutele de cercetare. Nu văd însă de ce nu ar fi posibil să fie puse pe picioare şi în România câteva institute de cercetare care să funcţioneze la nivelul cel mai înalt. Sunt mulţi oameni inteligenţi şi talentaţi în România, care pot face descoperiri fundamentale.
Rep.: Vă consideraţi din punct de vedere ştiinţific un produs al şcolii germane sau româneşti? Sau amândouă?
S.H.: Cred că amândouă sunt importante. E clar că educaţia mea timpurie a jucat un rol, fără nici un dubiu. Faptul că am avut profesori buni, chiar şi în şcoala primară m-a ajutat. Situaţia a continuat în liceul Nikolaus Lenau din Timişoara, unde apropo, am avut un profesor fantastic de fizică, iar când m-am mutat la un liceu din Germania, eram destul de avansat, eram chiar înaintea multora dintre colegii mei de clasă din Germania. Dar sigur, în Germania, am primit educaţia universitară. Acolo sunt institute de cercetare de clasă mondială, cum este institutul Max Planck şi aici poţi face cam tot ce-ţi propui, poţi deveni un cercetător de vârf, iar acest premiu Nobel nu face decât să sublinieze acest lucru.
Interviul integral pe rfi.ro
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.