Târgul tuturor posibilităţilor

Cu miriada sa de expoziţii pariziene, „Luna Fotografiei” a oferit prilejul descoperirii unor adevărate pepite în cel puţin 80 de manifestări.

Galvanizată de cei aproximativ 50.000 de vizitatori, care au trecut pe sub bolţile de la Petit Palais anul trecut, cea de a 16-a ediţie a manifestării „Paris Photo” şi-a dovedit din nou calitatea, reflectând diversitatea fotografiei printr-o selecţie de 128 de galerii din 22 de ţări. Participarea galeriilor „Karsten Greve”, din Köln, „Gagosian”, „Pace/MacGill” din New York arată dimensiunea de târg internaţional de referinţă a „Paris Photo”.

Colecţionarii genului s-au orientat către valori sigure, cum ar fi americanii Philip-Lorca diCorcia, la Galeria „Davis Zwirner”, Helen Levitt la „Laurence Miller” sau franţuzoaica Valerie Belin la „Jérôme de Noirmont”.

„Baudouin Lebon”, după expoziţiile fotografului din New Mexico Joel-Peter Witkin, din primăvara trecută, a dedicat din nou standul său acestui artist.

Au fost etalate, de asemenea, noi tiraje de brazilianul Vik Muniz, inspirate de tablourile lui Fantin-Latour, Caravaggio sau Cézanne, la preţuri în jur de 35.000 de euro. S-au putut achiziţiona cărţi de Martin Parr cu 235 de euro sau de Atsushi Okada pentru câteva zeci de euro. Editarea cărţilor de fotografie a fost pusă în valoare de 23 de standuri specializate, de expoziţia „Livre ouvert”, de publicaţiile semnate de Bernd&Hilla Becher şi de Premiul „Aperture” al Fundaţiei „Photobook”.

Organizatorii s-au decis anul trecut să renunţe la focalizarea asupra unei ţări, în favoarea scoaterii în evidenţă a unui nou parcurs, sub titlul „Vu par…” (Văzut de…). Pentru această primă ediţie în noua formulă a fost ales cineastul David Lynch, care a acceptat să dezvăluie propria sa viziune estetică asupra fotografiei. Salonul a prezentat, de asemenea, achiziţiile recente a trei muzee: „Los Angeles County Museum of Art”, „Huis Marseille” din Amsterdam şi „Fotomuseum Winterthur” din Elveţia.

Aici Parisul!

David Lynch, Femeie gândind

O panoramă uluitoare a avangardelor din 1920 până în 1950, sub genericul „Voici Paris”, este numai o mostră a unei achiziţii recente a Centrului Beaubourg, colecţia de 6.700 de clişee, semnate de 120 de artişti, a colecţionarului şi istoricului fotografiei Christian Bouqueret, achiziţie finanţată de „Grupul Yves Rocher”. Colecţia întregeşte operele de acest gen din perioada modernă, muzeul posedând cele mai frumoase ansmbluri semnate de Brassai şi de Man Ray.

Cu 480 de imagini de Germaine Krull, 1.200 de clişee de Jean Moral, 784 de Andre Steiner, 400 de Daniel Masclet, 166 de Francois Kollar, 30 de Emmanuel Sougez, Muzeul poate recrea imaginea „perioadei în care Parisul iubea toate forţele vii ale creaţiei internaţionale şi în care avangardele abordau fotografia pentru a inventa o viziune modernă”, cum explică Quentin Bajac, responsabilul departamentului de fotografie de la Beaubourg.

Dora Maar, Assia nud

O fotografie se intitulează „Balul manechinelor”. Ea prezintă manechine de vitrină cărora nu li se văd decât picioarele. Compoziţia este grafică, de o senzualitate difuză ce emană din griurile catifelate ale tirajului. Imaginea este semnată MoïWer, singurul geniu necunoscut de la Bauhaus care există în muzeele franţuzeşti. Fotografia face parte dintre bijuteriile care au intrat anul acesta în colecţiile Muzeului Naţional de Artă Modernă.

Expoziţia „Voici Paris” prezintă până în 14 ianurie o selecţie de 260 de imagini, dovedind efervescenţa acestei arte şi nu numai. Fie că se apleacă asupra domeniului social, al fotografiei publicitare, de modă sau de presă, al experimentărilor suprarealiste sau asupra cercetărilor „Noii Viziuni”, curentul anilor 1920, selecţia este o rară oportunitate de a descoperi un concentrat de imagini care au reînnoit gramatica fotografiei şi au transformt modul de a vedea şi spiritul.

Marea pagodă din Macao, dagherotip din 1844 de Jules Alphonse Eugene Itier

Sunt expuse simboluri ale acestei arte, cum ar fi „Cantata lui Narcis” de Laure Albin Guyot, „Un câine andaluz” de Luis Bunuel din 1929, „Malurile Senei” de Henri Cartier-Bresson din 1936… Unele imagini sunt chiar probe unice în lume, ca „Assia nud” de Dora Maar din 1934 sau „Muştele” de Jacques-André Boiffard (1929).

Alte imagini sunt semnate de artişti încă puţin cunoscuţi în istoria fotografiei: Marianne Breslauer, care a fost unul dintre asistenţii lui Man Ray, sau Jean Moral, primul fotograf de modă francez care a lucrat pentru „Harper’s Bazaar”.

MoiWer, fotograful de la Bauhaus

Graţie acestei colecţii, clasată „operă de interes patrimonial major”, de comisia Tezaurelor Naţionale, muzeul are asigurată o cercetare şi posibilitatea de a organiza expoziţii mulţi ani de acum încolo.

De altfel, o sală consacrată cu o lună în urmă operei lui Daniel Masclet a deschis parcursul colecţiilor. „Chrisitan Bouqueret a descoperit numeroşi fotografi şi opere uitate. A avut o atitudine de istoric al fotografiei mai curând decât una de colecţionar. Nouă ne revine acum obligaţia de a-i continua opera”, explica Quentin Bajac.

O panoramă surprinzătoare

Sarah N.

Contrar a ceea ce s-ar putea crede, marile spaţii nu însemnă neapărat şi mari formate. În seria „Chartig the Canyon” de Mark Klett şi Byron Wolfe, prezentată în cadrul temei „Small is Beautiful”, nu dimensiunea imaginilor contează. Cei doi artişti au redus şi au remixat fotografii istorice, clişee de cărţi poştale şi de fotografii digitale ale Marelui Canion. Ei mizează astfel pe memoria locului şi pe statul lui de simbol în istoria fotografiei americane.

Tânăra fotografă olandeză Charlotte Dumas este interesată de raportul om-animal. După ce a realizat adevărate portrete de câini care au asistat salvatorii, ea s-a lansat în 2012 într-o nouă serie cu cai. Nu contează că aceştia sunt caii din cimitirul Arlington din Virginia, cel mai important cimitir militar din Statele Unite, călăriţi în timpul ceremoniilor oficiale sau al înmormântării soldaţilor morţi în luptă. Este greu să nu vezi în aceste imagini de format mare ale animalelor odihnindu-se o aluzie la celebrele tablouri cu aceeaşi temă ale lui Gericault.

Vik Muniz

Muzeul Francez al Fotografiei posedă 37 de dagherotipuri de Jules Itier (1802-1877). Din motive de conservare, ele sunt expuse extrem de rar. O expoziţie la Centrul Cutural al Chinei de la Paris a prilejuit descoperirea unor fotografii din Canton şi Macao, realizate de acest inspector general al vămilor în anii 1840, chiar dacă uşor estompate de timp. Ceea ce le conferă însă mai mult farmec şi magie.

Cerurile nopţii, la Rio, New York, Shanghai, Tokyo sau Paris sunt obturate de luminile oraşelor sau de poluare. Pentru a regăsi luminozitatea lor iniţială, francezul Thierry Cohen a călătorit în locuri virgine, ca deşerturile Atakama, Mojave, Sahara occidentală, situate la aceeaşi latitudine ca oraşele amintite, şi a fotografiat bolta înstelată. Rezultatul este cosmic.

Sarah N. a expus la sfârşitul anului 2010, la Fundaţia „Brownstone” din Paris, stranii autoportrete care mărturisesc mai puţin narcisismul, cât nevoia de a înscrie corpul adolescentin în spaţiu. La piscină sau în pat, în faţa oglinzii sau într-un butic, Sarah N. dispreţuieşte legile gravitaţiei. Expoziţia este deschisă până în 13 ianuarie la Casa Europeană a Fotografiei.

Vik Muniz, Sarah Bernhardt

Un cap pe jumătate cufundat în apă, corpuri ascunse de frunziş, mâini abia izbucnind din umbră creează imaginile semnate de Amaury da Cunha. Ca şi cum autorul s-ar teme să surpridă în întregime realul, ca şi cum ar fi nevoie de aceste alăturări de fragmente pentru a construi o poveste a senzaţiilor spusă cu mare pudoare. Între manifestare şi retragere, între întunecarea orizontului şi luminarea nopţii, artistul produce o operă extrem de personală, traversată de intimitate.

Doi peşti faţă în faţă, potârnichi atârnate de o sfoară, un cal ţinut de dîrlogi, o carpetă din piele de urs sunt subiectele fotografiilor lui Jean-Baptiste Senegas. Farmecul se datoarează senzualităţii şi catifelării imaginii.

Suprarealistă, uşor provocatoare sau dimpotrivă un pic lunatică, noua generaţie de fotografi de modă suedezi resping limitele genului, creând imagini care frapează şi deconcertează. Printre cei cinci fotografi prezentaţi până la 27 ianuarie la „Institutul Suedez” din Paris, unii cu o valoare deja confirmată, imaginile atemporale şi senzuale ale Juliei Hetta şi variaţiile pe tema peisajelor nordice ale Martinei Hoogland Ivanow atrag atenţia în mod special.

Haiku fotografic

Thierry Cohen, New York după căderea nopţii

Din Anglia anului 1984 în New York-ul de astăzi, Paul Graham n-a încetat niciodată să dorească „să sesizeze fluxul vieţii”. Inspirat de Cehov, Perec şi Gus Van Sant, este considerat un maestru al haiku-ului în fotografie. La câteva luni după ce „Whitechapel Gallery” din Londra şi „Muzeul Folkwang” din Essen i-au consacrat câte o retrospectivă, Galeria „Le Bal” din Paris prezintă două serii de fotografii ale artistului: „Beyond Caring”, un reportaj realizat în 1984-1985 în birourile serviciilor sociale britanice din timpul lui Margaret Tatcher, şi „The Present”, un proiect din 2010-2011, cu fotografii ale străzii realizate la interval de câteva secunde. Acest proiect încheie o trilogie americană, începută în 1998 cu seria „American Night”, continuată în 2004-2006 cu „A Shimmer of Posibility”, şi dovedeşte radicalitatea unui artist care încearcă să inventeze o nouă sintaxă fotografică, dejucând codurile fotografiei de artă, ca şi pe acelea ale fotografiei documentare.

Paul Graham, Prezentul

Artistul sintetizează el însuşi diferenţa dintre cele două serii într-un interviu acordat jurnalistei Natasha Wolinski: „În primele mele imagini văd un artist mai tânăr, mai sigur de el în modul de a înţelege lumea, mai furios împotriva ei. Realizând acest reportaj în culori într-o epocă în care fotografia numită «angajată»trebuia să fie în alb-negru, luptam deja împotriva codurilor prestablite. În seria recentă, «The Present», observ un fotograf care nu mai simte nevoia să arate întotdeauna cu degetul răul şi degradarea, un artist de vârstă matură care îşi spune: «este adevărat, nu merge totul bine, dar există totuşi şi momente bune»”.

Ceea ce nu înseamnă că imaginile actuale sunt lipsite de duritate, dar artistul este interesat să surpindă fluxul vieţii, sentimentul permanent al speranţei că ceva urmează să se întâmple, momentele care vin şi trec. În fotografie, un moment devine o entitate, el constituie un răspuns, iar o suită de momente creează o poveste.

În fotografiile lui Pal Graham, diferenţele nu se observă de la prima privire. Abia la o analiză atentă poate fi descoperită prezenţa unui personaj care dispare, de exemplu, în scena următoare…

Paul Graham, Femeie din New Orleans

„Suntem condiţionaţi să căutăm în imagini ceva interesant, surprinzător sau violent. Mai ales în fotografia străzii. Ne aşteptăm să vedem o ceartă, un nas care sângerează, un accident de maşină… Am încercat să evit toate acestea, să străpung ceaţa vieţii cotidiene şi să trezesc privirile şi conştiinţa privitorului. Eu lucrez cu viaţa aşa cum apare ea. Ştiam numai că voiam să fotografiez strada şi să captez momentele ei fugare care scapă altfel atenţiei noastre. De exemplu, când mă priviţi, eu sunt clar şi restul este flou. Dar dacă dintr-o dată se petrece ceva în spatele meu, ochiul îşi schimbă direcţia şi eu sunt cel care devine flou. Doream să traduc prin intermediul fotografiei această schimbare pe care ochii noştri o fac continuu”.

Pentru a realiza haiku-urile vizuale din „A Shimmer of Possibility”, Graham s-a ispirat din structura lapidară a nuvelelor lui Cehov, unde prin scurte poveşti se întrevăd valoarea personajelor, speranţele, visurile, eşecurile lor. În timp ce pentru „The Present” a fost influenţat de filmul „Elephant” al lui Gus Van Sant, cu lungile plimbări ale camerei prin culoarele liceului, surprinzând pe rând personaje care, de fapt, aparţin aceluiaşi moment, dar şi de romanul „La Vie mode d’amploi” de Georges Perec, care face înconjurul tuturor apartamentelor dintr-un imobil, povestind istoria fiecărui personaj, episoadele contopindu-se de fapt într-un tot.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Victoria Anghelescu 1046 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.