În plină criză epidemiologică mondială, președintele Iohannis se află pe spirala propriei nătângeli politice. În timp ce țările europene au declarat sau se află în procedura declarării stării de urgență, România, prin aparatul de stat, nu are încă o mobilizare adecvată.
Declarea stării de urgență reprezintă un element de prevenție și de gestionare optimă a dinamicii epidemiei. Faptul că unii demnitari se consideră deasupra legii, refuzând procedurile de protecție, face din declararea stării de urgență o disciplinare absolută fără excepții. Pe de altă parte, declararea stării de urgență va trebui să reglementeze comanda punctuală, specială, în instituții în situațiile în care unii decidenți pot deveni ei înșiși victima epidemiei.
Starea de urgență se impune cu atât mai mult cu cât mediul instituțional românesc este marcat de o anarhie cronicizată pe fondul deresponsabilizarii permanente. Amenzile aplicate celor care nu se supun regulilor deja instituite au nevoie de un plan extins care să cuprindă în totalitate sistemul.
Starea de urgență implică proceduri rapide de achiziții publice în condiții limită, mobilizări identifice stării de război. Fanfaronada politicienilor români se regăsește și în această tergiversare a unor măsuri excepționale, altele decât cele vânturate de te miri cine la televizor. Măsurile punctuale, precise, sunt iminente, iar clasa politică se autoizolează în spatele clădirilor publice uitând că nu acolo este domiciliul lor. Declararea stării de urgență pare a nu conveni celor care se văd a avea un concurent redutabil în temutul virus.
Situația actuală este una fără precedent și obligă la măsuri excepționale. Faptul că un politician și-a permis să nu se conformeze procedurilor defilând printr-un culoar de agenți sanitari neprotejați arată idioțenia pe care societatea rste obligată să o suporte suplimentar în momente în care absolut nimeni nu poate face figură separată. Securitatea generală este un concept care nu poate fi lăsat la nivelul abuzului și inconștienței.
În plină criză epidemică politicienii ar fi trebuit deja să pună pe masa președintelui spre validare decretul stării de urgență, cu articolele care să î susțină eficiența și aplicabilitatea imediată. Președintentele Iohannis ar fi trebuit să cheme responsabilii sănătății, justiției, seviciilor secrete, mediului economic la discuții pe acest subiect.
Starea de urgență pare a nu conveni și din simplul motiv că, modul de funcționare a puterii în România, a produs grave mutații psihice handicapante în rândul aleșilor, cu grave consecințe.
Declara domnule starea de urgenta cat mai are rost…Important e ce vede omul cu mintea nu ce priveste cu ochii.
Daca CCR este deasupra legii, atunci si alti actori politici pot sa se considere deasupra legii. Daca CCR nu poate fi sanctionat de nimeni, membrii lui nefiind alesi de de cetateni, deci nereprezentativi la nivel national, de ce sa poata fi sanctinati alti actori politici? Face fiecare ce vrea muschiul lui, ca asa e legea in tara noastra. Vorba lui Mircea Badea, traim in Romania si asta ne mananca viata!
@emil: Nu te grabi, starea de urgenta presupune si bagarea fara restrictii a mainii pana la cot in visterie iar justificarea notelor de plata amanata pana dupa ce trece necazul. Ori pedelistii astia basisti din PNL au experienta vasta la inginerii financiare. Si foame la fel de mare.
” Tergiversare inadmisibilă „. Nici vorba, ne facem ca lucram / cu noi ” viitoru’ trece ! „