Prezent la târgul de monștri (sic!) de la Davos, ajuns, în lipsa protagoniștilor globali (numai sărmanul cancelar Scholz a făcut excepție), exclusiv o platformă pentru lansarea baloanelor de încercare, Henry Kissinger a apreciat că, în stadiul în care s-a ajuns cu războiul din Ucraina, intrarea Ucrainei în NATO nu prea mai are sens să fie refuzată, Rusia trebuind să se obișnuiască cu această idee. Ceea ce i-a făcut pe unii să creadă că venerabilul om politic și politolog și-a schimbat vechile opinii, convertindu-se de la realism la neoconservatorism și trecând de partea șoimilor războiului. Nimic mai neadevărat.
UNICA SOLUȚIE IMPUSĂ DE REALITATE: PACEA NEGOCIATĂ
Înainte de orice, să reamintim un principiu de manual: când nici una din puterile beligerante nu poate nici pierde, nici câștiga războiul, singura soluție pentru terminarea acestuia sunt negocierile.
Desigur, complexul militar-industrial, dar nu numai, are enorm de câștigat din războaie și de aceea nu victoria îl interesează, ci prelungirea acestora. Cu cât războiul nu se poate termina prin capitularea uneia din părți, cu atât mai bine.
De asemenea, prelungirea războiului include o promisiune de îmbogățire pentru toate acele companii care vor veni să repare daunele produse din cauza confruntărilor armate. Cu cât mai mari daunele, cu atât mai mare profitul.
Nu trebuie uitat, însă, că, așa cum spune un proverb american, „prânz gratuit nu există”. Cineva trebuie să plătească și armele și reparațiile. Or, singurii care au bani sunt oamenii, plătitorii de impozite. Din buzunarul lor se cumpără armele, medicamentele, alimentele, lucrările de reabilitare a capacităților industriale și de refacere a infrastructurii civile. Acestora nu li se poate cere să strângă la infinit cureaua, căci s-ar putea fie să moară de inaniție, tocmai când se vor fi obișnuit să nu mai mănânce (precum celebrul măgar al lui Buridan), fie să dea în melancolie și să pună mâna pe par. Cu alte cuvinte, chiar dacă profitabile pentru unii, per total războaiele secătuiesc comunitățile statale și de aceea trebuie să li se dea pauză, din când în când.
Mai ales atunci când războaie prea lungi, cu victorii incerte, cu înfrângeri nedefinitive și cu noroc schimbător, încurcă drumurile către formula unei păci consensuale, se apelează la trei metode pentru ieșirea din impas: i. deschiderea unor canale confidențiale de negocieri, adesea cu contribuția și participarea unor terți în calitate de mediatori sau facilitatori care oferă bune oficii; ii. pregătirea mediatică a opiniei publice pentru a accepta anumite formule de compromis fără a le atașa conotația negativă a înfrângerii uneia din părți, știut fiind faptul că asemenea soluții nu mulțumesc pe nimeni și lasă un gust amar tuturor, ci, întrucât toți pot trăi cu ele, interpretându-le ca pe victoria tuturor – „pacea bravilor”; iii. lansarea, ca baloane de încercare, a unor posibile propuneri care să fie așezate pe masa viitoarelor negocieri, de regulă prin gura unor personalități independente cu credibilitate intelectuală mare și în cadrul unor evenimente fără legătură directă cu războiul. Nu văd de ce am crede că și în cazul războiului ruso-american din Ucraina nu se procedează la fel.
Să ne întoarcem acum la declarațiile fostului Secretar de Stat american, Henry Kissinger, făcute recent la reuniunea de la Davos.
COMPROMISURILE TERITORIALE ȘI BAZA LOR JURIDICĂ
Kissinger nu a retractat ideea că este nevoie de o soluție negociată care poate implica și modificări teritoriale și nici pe aceea că încercarea de dezintegrare a Rusiei ca putere nucleară poate atrage un dezastru geostrategic global.
Negocierea este despre a da și a lua. Într-o negociere nimeni nu poate lua tot ceea ce își dorește și nu poate obține ceva fără să dea ceva în schimb. Întrebarea este cine ce să ia în schimbul a ce, ținând seama de situația de pe teren? Dacă nici una dintre principalele părți implicate în conflict nu are nimic de dat, nu există bază pentru negocieri. Dacă nici una din părți nu găsește nimic la care să renunțe, succesul negocierilor este improbabil.
Prelungirea războiului schimbă situația de pe frontul de luptă și asta poate facilita sau complica negocierile. Când sorții sunt indeciși, negocierile sunt dificile. Pe acest fond apare și fenomenul cunoscut prin formula „prea puțin, prea târziu”. Dacă părțile fac concesii prea mici, pacea nu poate fi obținută. Dacă realizând că este nevoie de concesii mai mari, acceptă, în cele din urmă să le facă, acestea ar putea veni prea târziu. Concesii suficiente ieri sunt prea mici azi; cele de azi sosesc prea târziu. De aici se naște o barieră psihologică sintetizată în întrebarea: „de ce să accept azi o soluție mai dezavantajoasă decât cea pe care nu am acceptat-o ieri?” Astfel se intră în cercuri vicioase care escaladează crizele.
Să reamintim că inițial, Kissinger a afirmat public că Ucraina trebuie să se pregătească pentru o pace cu cedări teritoriale. În același timp a lăsat să se înțeleagă că asemenea sacrificii vor fi mai mici dacă afacerea se va încheia mai repede.
Ulterior, a afirmat că Ucraina nu trebuie să cedeze teritorii și lumea a apreciat că el și-ar fi schimbat poziția.
Nu și-o schimbase, dar ca bun negociator (care nu își arată toate cărțile și oferă mai puțin înainte de a da mai mult, cerând mai mult înainte de a accepta mai puțin) și portavoce neoficială a Washingtonului, a limitat cedarea la teritoriile asupra cărora Ucraina deja nu mai exercita controlul suveran la data începerii războiului: Crimeea, precum și porțiuni semnificative din regiunile Donețk și Luhansk. Așadar, se propunea ca Rusia să păstreze teritoriile asupra cărora, anterior datei de 22 februarie 2022 (data declanșării „operațiunii militare speciale), cum necum, prin metode calificabile pentru publicul larg, la limită, ca pașnice, ajunsese a-și exercita controlul. Pentru a da mai mult nu exista temei de drept. În plus, se oferea statutul de neutralitate al Ucrainei. Era acesta un compromis rezonabil? Fapt este că, în special la intervenția Marii Britanii, Ucraina a respins ideea.
Timpul a trecut și două evidențe s-au impus: Rusia a pierdut războiul mediatic și Occidentul colectiv a pierdut războiul economic. În ceea ce privește războiul militar, brava armată ucraineană, dotată cu armament occidental până la lăsarea membrilor NATO cu arsenalele goale, contraatacă cu succes în toate punctele cardinale, ceea ce înseamnă că este încercuită de armata rusă, aceasta retrăgându-se în panică spre interiorul teritoriului ucrainean (sic!). Iată de ce, Henry Kissinger a venit cu o nouă propunere (cu puțin înaintea lui susținută și de mine): dacă negocierile nu pot duce la un partaj teritorial convenit, să se apeleze la principiul autodeterminării, astfel încât comunitatea rusă, trăitoare pe pământuri istorice rusești transferate Ucrainei arbitrar de URSS, dar, zic eu, și celelalte comunități etno-culturale aflate într-o situație similară, să decidă dacă vor să continue a trăi ca regiuni ale statului ucrainean, mai mult sau mai puțin autonome, sau vor să revină la „patria mamă”. Modalitatea pentru a afla opțiunea celor în cauză nu putea fi alta decât referendumul, desfășurat sub supravegherea unor observatori neutri și independenți (eventual mandatați de OSCE, atât SUA cât și Rusia fiind membre ale acestei organizații). Interesele geopolitice pot fi, astfel, satisfăcute, în timp ce principiile de drept sunt salvate.
Deocamdată această sugestie nu a fost retrasă și pare singura care să stea în picioare atât din punct de vedere practic, cât și din punct de vedere al dreptului internațional. Acceptarea ei ar duce, nimeni nu se îndoiește, la reducerea sau restructurarea teritorială a actualei Ucraine post-sovietice, așa cum și Ungaria imperială a fost redusă după Primul Război Mondial, prin aplicarea și respectarea principiului naționalității.
UCRAINA: DE LA MEMBRU DE FACTO AL NATO LA MEMBRU EXCLUSIV DE JURE
Dacă s-ar întâmpla așa, impresia generală ar fi aceea că Rusia a obținut (aproape) tot ce a vrut și, deci, a câștigat războiul. Desigur, consultarea populară ar putea fi exclusă pe anumite teritorii, cum ar fi cel al regiunii Odessa, considerate a priori, prin convenția părților, ca indubitabil ucrainene, dar asta nu ar putea schimba percepția înfrângerii Occidentului colectiv.
Acolo unde s-a ajuns cu situația de fapt, și Rusia trebuie să accepte ceva, căci așa cum Rusia nu își poate permite să piardă războiul, nici SUA nu poate. Kissinger sugerează ce ar putea și ar trebui să accepte Moscova, probabil, în schimbul câștigurilor teritoriale: libertatea Ucrainei de a-și alege alianțele (ceea ce SUA nu a recunoscut, de pildă, Cubei, și în general întregii emisfere vestice, potrivit doctrinei Monroe), implicând intrarea ei în NATO, adică trecerea Ucrainei de sub protectoratul Rusiei sub protectoratul SUA.
Este doar o ofertă în negocieri. Kissinger nu „ a pledat” pentru primirea de îndată a Ucrainei în NATO, ci a spus doar, în stilul clasic al negocierilor internaționale cu „ambiguitățile lor constructive”, că „Rusia ar trebui să se obișnuiască cu ideea că Ucraina va fi membră a NATO”. Întrebarea este dacă avem de a face cu oferta lui sau cea a administrației SUA, lansată prin gura lui? După cum alte întrebări ar urma să clarifice care este teritoriul și care este statutul cu care Ucraina ar intra în NATO?
Fiind obiect de negociere, părțile ar putea stabili și anumite caracteristici ale regimului Ucrainei ca membru NATO. Ucraina este deja de facto membru al NATO, fără a fi membru de jure. Dacă se poate așa, nu s-ar putea și invers? Prin negociere situația s-ar putea răsturna. Ucraina să devină și să rămână doar membru de jure. S-ar ajunge atunci nu la neutralitate de jure, ci la neutralitate de facto. Este o soluție posibilă, iar politica (și diplomația) este arta posibilului. Eu am anticipat-o sugerând posibilitatea încheierii unui „armistițiu pe linia de întâlnire între armata rusă și cea americană”.
NATO este SUA. Și SUA / NATO poate foarte bine conveni cu Rusia, eventual sub egida OSCE, astfel cum s-a petrecut și în timpul Războiului Rece, ca pe un anumit teritoriu de-a lungul liniei de contact direct dintre ele („în flanc”) să își limiteze prezența militară în așa fel încât nici una să nu o poată ataca pe cealaltă masiv, decisiv și prin surprindere. Nu ar fi nici o problemă realizarea unui acord în acești termeni sau în termeni apropiați. Securitatea este indivizibilă și este de bun simț ca state aflate în raporturi de rivalitate (spre a mă exprima elegant) să se mențină, din punct de vedere militar, la o distanță rezonabilă convenită una de cealaltă, pentru a consolida sentimentul de siguranță al tuturor și astfel pacea lumii.
Pentru a lua exemplul României, Ungariei sau Bulgariei, deja membre NATO, nu se vede de ce apărarea lor în cadrul alianței, în afara pactului de solidaritate în cazul atacului declanșat de un terț (casus foederis), nu ar putea fi realizată prin dotarea și consolidarea armatelor lor naționale (măcar la nivelul celei ucrainene), cu excluderea prezenței permanente a trupelor altor state membre, precum și a armelor de distrugere în masă pe teritoriul lor sau în apropierea frontierelor lor cu state terțe, pe timp de pace? Aceasta putând fi doar una dintre măsurile pentru întărirea încrederii și a securității tuturor părților interesate.
Cu ce ar deranja dacă armamentul strategic al Rusiei ar fi amplasat pe imensul său teritoriu acolo de unde nu ar putea lovi (cel puțin nu prin surprindere) România (și celelalte state de la marginea estică a NATO), și dacă pe teritoriul României nu ar exista armament strategic al NATO? De ce un asemenea raționament nu s-ar putea aplica și în cazul Ucrainei și ar fi consacrat prin tratatul de pace?
Ce ne face să credem că un specialist de talia lui Henry Kissinger, cu experiența sa și adeziunea la doctrina realismului în relațiile internaționale, nu a avut în minte asemenea detalii esențiale (sic!) atunci când a vorbit la Davos? Eu sunt convins că le-a avut. Știind că în detalii se ascunde diavolul, ele cu siguranță trebuie date în grija negociatorilor.
ACTUALA UCRAINĂ ESTE INCOMPATIBILĂ CU CALITATEA DE MEMBRU AL NATO
Fără o înțelegere cu Rusia, Ucraina (mai ales cu teritoriul cu care s-a desprins din URSS) nu are cum intra în NATO. Iar asta nu pentru că o poate opri Rusia, ci pentru că nu o pot dori actualii membri. Paradoxal, Rusia s-ar putea împăca mai repede cu ideea intrării actualei Ucraini în NATO decât actualii membri ai NATO.
Ucraina este prea mare, prea înarmată (fără a fi ajuns și la interoperabilitate), prea slabă economic, prea nedemocratică și prea în conflict cu vecinii. Democrația (împreună cu „statul de drept” și respectul drepturilor omului), raporturile normale cu vecinii, interoperabilitatea militară și capacitatea economiei naționale de a susține cheltuielile unei armate la standarde transatlantice au fost și rămân criteriile admiterii candidaților în NATO.
Să lăsăm ipocrizia! Germania, prima putere economică europeană, cu o capacitate militară redusă de la ultima ei aventură marțială din secolul trecut și cu ambiția refacerii puterii sale armate de odinioară spre a ieși cu totul de sub bocancul american, nu a avut, nu are și nu va avea interesul de a fi în aceeași alianță nu doar cu o Ucraină cu mult mai dotată sub aspect militar, dar și total îndatorată Americii și controlată de aceasta. Franța, care reclamă pentru sine rolul de lider militar al UE și insistă pentru realizarea autonomiei strategice a Europei în raporturile cu SUA, nu are cum accepta rivalitatea ucraineană (concurența Turciei îi este deja suficientă), care ar aduce cu sine și creșterea influenței americane, și așa hipertrofiate, în politica de securitate și apărare a statelor vest-europene.
Pe de altă parte, a primi acum Ucraina în NATO înseamnă intrarea NATO direct și nemijlocit în război total cu Rusia. Ceea ce NATO nu vrea și nici nu poate decide întrucât nu se poate realiza unanimitatea cerută de o asemenea decizie. Sunt cel puțin trei țări care ar arunca în aer consensul: Ungaria, Turcia și Croația. Și în culise așteaptă și altele; probabil chiar și Germania.
NATO a primit până acum state care au dovedit că sunt furnizoare de securitate și pot spori, prin aportul lor financiar și economic, puterea alianței. Ar fi pentru prima dată când alianța s-ar angaja să susțină economia distrusă de război, dar și afectată de vechile structuri oligarhice corupte, a unui membru. Cu ce bani? Din ce buget? Din contribuția cui?
Oricât de bine ar fi înarmată Ucraina azi, puterea ei militară trebuie întreținută prin finanțare continuă. Economia ucraineană, mai ales după pierderile suferite în război, nu are resurse spre a o face. Ideea că Rusia va suporta reparațiile sau că activele rusești depozitate cu bună credință în Occident vor putea fi confiscate spre a fi transferate Ucrainei, este o utopie infracțională. A prăda pe deponenții ruși așa cum Rusia bolșevică a confiscat tezaurul încredințat de România Rusiei țariste în 1916, înseamnă să dai o lovitură mortală încrederii pe care se bazează în lumea contemporană raporturile economice internaționale și libertatea comerțului; iar primul lovit va fi chiar Occidentul colectiv care se va fi dedat la asemenea operațiuni de pradă.
Tema valorilor moral-politice (democrația, supremația legii, drepturile omului) nu poate fi nici ea ignorată. Conform teoriei neoconservatoare americane, de natura regimului politic al unui stat depinde și comportamentul acestuia în relațiile externe. Or, Ucraina a avut mereu grave lipsuri în această privință. Războiul, care nu le poate scuza, le-a agravat. Primirea Ucrainei, în asemenea condiții, prezintă imense riscuri, chiar dacă referitor la violarea valorilor în discuție, nici lumea euro-atlantică nu este în afara reproșurilor.
Rezultă că o pace (negociată) cu Rusia care să includă intrarea Ucrainei în NATO nu este imposibilă, dar nu cu această Ucraină și nu în acest NATO. Rusia „trebuie să se obișnuiască” cu o asemenea ipoteză, dar fără ca asta să implice păstrarea actualei formule teritoriale ucrainene, a actualului regim politic ucrainean și a actualului mod de organizare internă și operare externă a NATO.
INTRAREA OFICIALĂ A SUA ÎN RĂZBOI NU PENTRU A-L C ȘTIGA, CI PENTRU A-L OPRI
O asemenea pace nu pare a fi, însă, suficientă pentru a masca eșecul aventurii ucrainene a SUA și totodată a răspunde așteptărilor americane cu privire la arhitectura de securitate în Europa de est. Iată de ce, nu se poate exclude gestul spectaculos al intrării directe și formale a armatei americane, secondate de câțiva dintre cei mai fideli aliați regionali (precum Polonia și România, cu păstrarea în rezervă prudentă a Marii Britanii și statelor baltice), în Ucraina, dar nu pentru a se lupta cu efectiv cu Rusia, ci pentru a pune capăt luptelor.
Astfel, Casa Albă ar putea spune că, fără a fi periclitat viața vreunui american, a impus Rusiei un armistițiu și astfel a oprit măcelul. După aceea negocierile de pace vor putea dura și un secol, până când soluțiile de acum știute vor putea fi vândute comod și profitabil popoarelor, pe măsură ce inadmisibilul va fi devenit inevitabil.
Intrând în război, America își va fi câștigat, chiar și fără a trage un foc, un loc la conferința de pace, precum și legitimarea ocupării militare a părții vestice a Ucrainei (desigur, ca să o protejeze), „stopând” avansul rus pe linia Niprului. Dacă Rusia va fi ocupat teritorii la est de Nipru împotriva voinței Kievului, SUA va fi făcut același lucru la vest de Nipru dând curs „rugăminții” Kievului (sic!).
În secolul al XIX-lea, marile puteri își căutau securitatea ocupând prin forța armelor teritoriile altora, pe care apoi le anexau asumându-și responsabilitatea administrării lor. Aceasta este concepția care apare a ghida azi politica Moscovei.
În secolul al XX-lea, dominația marilor puteri se asigura nu prin ocupație, ci prin „asociere”, puterea dominantă neasumându-și răspunderea administrării celor dominați, iar cei din urmă, dominații, plătind prețul lanțului cu care sunt legați, evident pentru siguranța lor (sic!). Aceasta este concepția cu care se mândrește politica Washingtonului, potrivit doctrinei „imperiului necesar și prietenos”.
Cât despre Ucraina, ea va intra în secolul al XXI-lea reculând. Din „coaliția doritorilor” să o salveze fiecare va putea lua în custodie teritoriile sale istorice, iar Rusia și SUA se vor așeza față în față, cam tot așa cum în anii 1950 s-au așezat împărțind în două peninsula Coreea. Este doar o ipoteză, dar nu una implauzibilă.
Diferența stă în aceea că la jumătatea secolului trecut Rusia era sovietică și revoluționară, iar SUA democratică și legitimistă, în timp ce azi Rusia este post sovietică și legitimistă, iar SUA neo-marxistă și revoluționară (fie vorba și de o „revoluție ghepardiană”); după cum pe atunci SUA și Rusia erau superputerile consacrate a căror umbră se întindea asupra lumii bipolare, în timp ce azi sunt două superputeri decadente asupra cărora se întinde umbra superputerilor globale emergente (în special asiatice) într-o lume care se anunță și se vrea multipolară.
Susținând sau sugerând, de la tribuna Davosului sau de la alte tribune, soluții precum cele descrise mai sus, cu nuanțări și adaptări la evoluția contextului, este Henry Kissinger inconsecvent? Eu unul nu văd nici o modificare esențială de poziție.
Aducând în discuție consecvența, trebuie să distingem între consecvența rațiunii și consecvența concluziei. Cea dintâi face ca, evaluând realitatea în schimbare prin aplicarea acelorași raționamente, o concluzie anterioară să se modifice în așa fel încât soluția preconizată să rămână mereu justă, fezabilă și durabilă. Cea din urmă face ca o concluzie odată trasă să se mențină chiar și atunci când, în condițiile schimbării situației de fapt, nu mai are nici o legătură cu realitatea, devenind chiar contraproductivă.
Aceasta din urmă este consecvența boului. Nu Kissinger sau Mearsheimer sau Chomsky sau Sachs sau … eu și românii, ale căror opinii converg în mare măsură cu cele ale iluștrilor americani menționați, ne încadrăm în definiția ei. Este recomandabil ca aceia care o admiră și o practică să își amintească faptul că, în cele din urmă, drumul boului este drumul abatorului. Sunt mulți ucraineni (dar și mulți „cetățeni europeni”) inocenți care deja o simt pe pielea lor.
Severin il aduce la rampa pe Kissinger care dpdv medical este un senil, el avind 100 de ani. Kissinger ba spune ca Ucraina sa cedeze TERITORII Rusiei, iar a doua zi uita, si spune ca sa nu cedeze! Imi place ce spune tibi1:”Dar ce ne asteaptam de la un om care considera ca primirea de mita a fost ceva legitim…daca toti suntem hoti nimeni nu e hot..” Severinul condamnat, acum doctor, are o slabiciune fatza de Rusia, avind in vedere ca este nepotul Anei Pauker, si propune intens cedarea de teritorii ucrainene, Rusiei. Cind Romania a CEDAT teritoriile romanesti Ucrainei, Doctorul Severin a fost impins de ELITELE securiste tradatoare romanesti sa consfintzeasca si sa semneze infamul tratat, pretinzind ca nu vom fi primitzi in NATO daca avem LITIGII teritoriale. ELITELE securiste Romane mint cind spun ca nu am fi fost primitzi in NATO daca nu semnam, INTRUCIT ELITELE SECURISTE ROMANE S-AU DUS 9 ANI LA HAGA LA TRIBUNALUL INTERNATZIONAL CA SA REVENDICE INSULA SERPILOR DE LA UCRAINA, DUPA CE INTRASERA IN NATO. Pe ELITELE securiste din Romania nu i-a interesat teritoriile romanesti din Ucraina cu romanii de acolo, ci i-a interesat rezervele de hidrocarburi din raza de 200 de mile marine din jurul Insulei Serpilor, asa cum stipulwaza acordurile internatzionale. Japonia e in NATO si nu a SEMNAT niciodata un tratat de pace cu Rusia, pentru ca ciolovecii au inhatzat/furat Insulele Kurile la sfirsit celui ce al 2-lea RAZBOI mondial asa cum au facut cu tzarile baltics. Deasemenea Turcia, membra NATO, a invadat Ciprul inhatzind partes de Nord si omorindu-i pe grecii bastinasi de acolo intr-un genocid criminal si bagindu-I pe turcii lor in casele grecilor omoritzi.
Mai terminatzi cu prostiile shi minciunile pe care le stie toata lumea ca false. Stalin a fost Gruzin shi a persecutat Rushii aliat cu nazishtii U-Krainieni care ei nu Rushii au ucis atunci cum ucid shi azi Romani, Rushi, Polonezi, Maghiari, Bielorushi, Evrei, Germani shi alte minoritatzi. U-Krainienii nu Rushii au vrut shi inca vor sa ocupe Basarabia shi sa extermine Romanii inclusiv pe cei din Bucureshti shi Cluj. U-Krainienii nu Rushii numesc Romanii „Moldoveni” pentru a-i extermina mai ushor. Rushii stiu foarte bine inca de la Dimitrie Cantemir ca Moldovenii sunt Romani shi Romania Mare poate fi aliata Rusiei cum a fost conform tratatului de la Luck care garanta granitza Romano-Rusa pe fluviul Nistru.
Chiar URSS in 1990 prin Gorbaciov si duma lor de stat au decis sa declare pactul Ribbentrop Molotov ilegal si nul dpdv juridic! Ei, ELITELE securiste Romane l-au ratificat insa! Pe SECURISTII ROMANI nu i-a interesat decit Insula Serpilor pentru ca in virtutea legilor internationale pe o raza de 200 de mile marine in jurul acestei insule, proprietarii pot exploata zacamintele de hidrocarburi sau alte resurse cantonate acolo! Inca ceva: Japonia nu a SEMNAT niciodata pacea cu Rusia datirita faptului ca Japonia isi cere inapoi Insulele Kurile inhatzate ilegal de cioloveci dupa cel de al 2-lea RAZBOI mondial. Japonia wste membra NATO. Deasemeni, Turcia, membra NATO, a invadat partea nordica a Ciprului, omorind grecii de acolo intr-un genocid clar si si-au instalat turcii lor in casele eliberata acolo prin uciderea grecilor bastinasi. TURCIA este membra NATO si nimeni nu recunoaste Republica Cipru de Nord, instituita de criminali turci sub obladuirea Marii Britanii.
Paktul Hitler-Stalin a consemnat in anexa secreta RAPTURILE TERITORIALE ale celui de-al TREILEA REICH si URSS, fapt care dovedeste indubitabil ca cele DOUA IMPERII ALE DIAVOLULUI ROSU le NEGOCIASERA!!! Cele cateva reactii reciproce de „condamnare” AU SERVIT CAMUFLARII ANEXEI SECRETE, dar fanaticii sovietici ai ceausismului nu respecta nici macar LOGICA, daca ignora EVIDENTELE!! Tot e bine ca a facut un pas inapoi in ce priveste „responsabilitatea” REGELUI Carol II intr-un moment cand Europa era la cheremul lui Stalin si a CREATIEI lui Lenin si Trotzky, HITLER!!! Repet Europa a fost data de Stalin pe mana ILEGALULUI BOLSEVIC Hitler!!! Exact TICALOSII COMINTERNISTI care au acceptat ULTIMATUMUL l-au DETRONAT pe REGELE CarolII pt a-l LEGENDA in fruntea
Romaniei pe ILEGALUL COMINTERNIST Antonescu!!! Hitler a sfatuit prin gealatii sai guvernul si Camarila cominterniste sa respecte ultimatumul, fapt care demasca si astfel DUPLICITATEA „condamnarii” anexiunilor dupa ce au fost comise, fiind parte din ANEXA!!!
(IV) De ce nu publicati postarea mea ?
În ședința Consiliului de Miniștri din 28 iunie 1940, la ora 16.00, noul ministru al afacerilor externe, Constantin Argetoianu, le-a relatat colegilor săi „evenimentele care au făcut obiectul deliberărilor Consiliului de Coroană din 27 iunie”, comunicându-le hotărârea guvernului român de a accepta prevederile ultimatumului. Constantin Argetoianu adăuga că „Această acceptare obligă guvernul român să evacueze teritoriul Basarabiei și cel din nordul Bucovinei în termen de 4 zile, cu începere de la 28 iunie, ora 12”. La ora când avea loc această comunicare, trupele sovietice trecuseră deja frontiera României, orașele Cernăuți, Chișinău și Cetatea Albă fiind ocupate în după-amiaza aceleiași zile.
(V)
Despre Bucovina cea ISTORICA … ca DREPT LEGITIM STRAVECHI al ROMANILOR din ROMANIA …
Termenul bucovina ca nume comun, în sensul de pădure de fagi, apare prima dată într-un document emis de domnul Moldovei, Roman I Mușat, la 30 martie 1392, prin care dăruiește lui Ionaș Vitezul trei sate, aflate pe apa Siretului, „în sus până la bucovina cea mare, pe unde se arată drumul de la Dobrinăuți…” Este de menționat un document timpuriu, tratatul încheiat între împăratul Sigismund și regele Poloniei Vladislav Iagello în care se consemnează: „Quod sylvae majores Bukovina dictae incipiendo ab Montibus seu ab Alpibus Regis Hungariae, inter candem Terram Moldaviae, et Terram Sepenycensem situtae, penes Sereth protendendes se ad aliam sylvam minorem Bukovina dictam, usque ad fluvium Pruth, debent per medium dividi seu dimidari.” Numirea are în vedere două păduri: Bucovina mare și Bucovina mică, care se întindeau în Țara de Sus a Moldovei.
Orașul Cernăuți este atestat documentar la 8 octombrie 1408 într-un privilegiu acordat de Alexandru cel Bun, domnitor al Moldovei (1400–1432), negustorilor din Lwow.
(III)
La 26 iunie 1940, la ora 22:00, Comisarul poporului pentru afaceri externe al URSS, Viaceslav Molotov, i-a prezentat ministrului plenipotențiar al României la Moscova, Gheorghe Davidescu, un ultimatum prin care i se cerea României „retrocedarea” Basarabiei până pe 28 iunie și „transferul” părții de nord a Bucovinei către Uniunea Sovietică. Gheorghe Davidescu a telegrafiat în 27 iunie de la Moscova către guvernul român: „Domnul Molotov m-a invitat astă-seară,la orele 22, la Kremlin, apoi a dat citire notei cu caracter ultimativ, transmisă prin telegrama anterioară… Guvernul sovietic cere această parte a Bucovinei ca despăgubire pentru dominația română în Basarabia timp de 22 ani.”
Al doilea ultimatum sovietic din 27 iunie a cerut evacuarea administrației și armatei române din Basarabia și nordul Bucovinei în patru zile. A doua zi, guvernul român condus de Gheorghe Tătărescu, după ce primise și sfaturi din partea Germaniei și Italiei, a acceptat să se supună condițiilor sovietice. După cum este consemnat în jurnalul regelui Carol al II-lea, rezultatul votului a fost următorul: 6 voturi pentru respingerea ultimatumului: Ștefan Ciobanu, Silviu Dragomir, Victor Iamandi, Nicolae Iorga, Traian Pop, Ernest Urdăreanu, o abținere: Victor Antonescu (ministrul de externe). Nu este clar dacă regele a participat sau nu la discuții, sau dacă a votat sau nu.
(II)
„In anul 1918 România folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei a desfăcut de la Uniunea Sovietică (Rusia) o parte din teritoriul ei, Basarabia, călcând prin aceasta unitatea seculară a Basarabiei, populată în principal cu ucraineni, cu Republica sovietică ucraineană. […] Guvernul URSS propune Guvernului Regal al României:
1. Să înapoieze cu orice preț Uniunii sovietice Basarabia;
2. Să transmită Uniunii sovietice partea de nord a Bucovinei cu frontierele potrivit cu harta alăturată.” (cf. Ultimatumul sovietic dat României în 26 iunie 1940 ).
Molotov relatează in cartea sa „Molotov remembers. Inside Kremlin Politics”: „Nu cunoșteam bine geografia la data vizitei lui Ribbentrop. Nu știam geografia granițelor dintre Rusia, Germania și Austro-Ungaria. Am cerut să trasăm granițele în așa fel încât orașul Cernăuți să ne aparțină nouă. Germanii mi-au spus: „Dar voi n-ați avut niciodată Cernăuțiul. El a aparținut întotdeauna Austriei. Cum puteți să-l cereți?”, „Ucrainenii îl cer! Sunt ucraineni care trăiesc acolo, ei ne-au ordonat să facem asta.” Dar Cernăuți n-a fost niciodată oraș rusesc, a fost întotdeauna parte a Austriei și apoi a României!” a răspuns ambasadorul german la Moscova, Friederich von der Schulenburg. „Da, dar ucrainenii trebuie să se unească!” …Schulenburg…a oftat și apoi a zis: „Voi raporta guvernului meu”. A raportat și Hitler a aceptat.”
În iunie 1940, ca o urmare a Pactului expansionist germano-sovietic Ribbentrop-Molotov Nordul Bucovinei este ocupat de Uniunea Sovietică. La 23 iunie 1940, Molotov a informat Berlinul despre voința URSS de a pune stăpânire pe Basarabia și pe întreaga Bucovină. Germania a protestat, reamintind că Bucovina n-a fost niciodată nici rusă nici ucraineană, ci austriacă de la 1775 până la 1918…că ucrainenii nu erau majoritari. Molotov s-a repliat, mulțumindu-se cu Nordul Bucovinei, pentru a controla calea ferată Chișinău-Cernăuți-Lvov.
„3. În ceea ce privește sud-estul Europei, partea sovietică subliniază interesul URSS pentru Basarabia. Partea germană își declară dezinteresul politic complet față de aceste regiuni.” (cf. Pactului R-M).
Spuneam ieri la 17:30 urmatoarele: >Jiu vinele din HAITELE reunite ale Secu ceausist-rasputinizate sunt nu numai analfabete functional, ci si im bacile precum AGENTUL SOVIETIC „dan” cu Paktul Hitler-Stalin unde printre alte RAPTURI TERITORIALE ca de exemplu JUNATATE din TRANSILVANIA si JUMATATE din Polonia pentru Hitler, iar pentru Stalin BASARABIA si JUMATATEA CEALALTA a Poloniei, Pakt in care NU A FOST VORBA DE UCRAINA!!! Degeaba le explici AGENTILOR SOVIETICI ai Secu ceausiste de pe forum ca MINORITATILE AU OBLIGATIA INTEGRARII prin insusirea LIMBII OFICIALE, prin cunoasterea TRADITIILOR statului, in particular fiind
liberi sa-si vorbeasca in propria LIMBA si sa-si RESPECTE TRADITIILE!!!Chiar nu realizati prost-traci securistoizi rasputinizati care va dedati „patrioti” de COMPLICITATEA voastra cu AGENTII MOSCOVEI din viata reala? Nu va intra in dovlece ca sunt AGENTI SOVIETICI din TATA-N FIU ce recita cuvant cu cuvant DEJECTIILE lui Rasputin? Cine ameninta URSS-Rasputin in existenta sa ca IMPERIU MULTINATIONAL BOLSEVIC, prost-traci securistoizi cu duzini de pseudonime de front?
Din articolul ăsta, eu înțeleg că în 1877, noi românii n-am contat și că ne-am obținut independența în războiul ruso -turc. Dacă rușii vor considera că nu le-am dat suficient ca răsplată că ne-au eliberat pot veni să se servească . Noi nu ne băgăm căci va fi războiul ruso -european.
„Vorba multa , saracia omului”. Vad ca nu in cazul diplomatilor care cred ca pot face din orice tantar armasar chiar daca iese martoaga. E atat de simplu ,razboiul e continuarea diplomatiei cu alte mijloace, insa cand nu lasi cale de intors din razboi in diplomatie se intampla ce s-a intamplat in al doilea razboi mondial, adica distrugere totala fara pace negociata ci doar impusa. Dar acum apare ceva suplimentar, respectiv atomicele care duc diplomatia la alt nivel. Sunt unii din zona vestica care nu inteleg acest lucru iar daca nu au mijloace de a evita consecintele vor „arde ” cu ceilalti impreuna.Razboiul rece a reusit sa-i tina pe fiecare beligerant in limite tolerabile (din frica) chiar daca se amesteca la celalalt in zona o facea cu o anumita retinere acum dupa implozia URSS s-a schimbat modelul. Pana in zilele noastre cand se pare ca „cel ranit” raspunde. Ce va fi? O tara si un popor distruse, morti de ambele parti cat cuprinde, niste indivizi care se imbogatesc pe suferinta altora si propaganda aberanta pro razboi din ambele parti. Sa sustii ca livrarea de arme e in favoarea pacii e ca si cum s-a sustinut ca blocarea in casa si impunerea unor restrictii de circulatie a ajutat la oprirea pandemiei. E cam la fel insa nici razboiul nu se opreste nici pandemia nu s-a oprit .La pandemie s-a putut „jongla” prin mass-media, la razboiul asta nu se poate, oricat se ascunde adevarul el in timp iese la iveala …daca va mai fi cineva care sa-l asculte.
@ Tibi1: Ironia sortzii e ca fara rusnaci, USA nici nu ar fi existat! Nu si-a trimis tzarul Alexandru al Rusiei, flotele in San Francisco si New York ca sa il ajute pe batrinu’ Abe Lincoln in razboiul civil, cind Frantza, (liberte, egalite, fraternite) se repezise impreuna cu Perfidul Albion si din Nord si din Sud sa-i termine pe yankei in RAZBOIUL civil dintre yankei si sudisti? Ba mai mult, tzarul Alexandru a mugit intre 2 rinduri de votca, ca daca nu se retrag franco-englezii, el ii arunca in batalie pe cioloveci de partea yankeilor…”Facerea de bine, e….” spune un vechi proverb de pe dealurile mioritice…”UNA MIE, UNA TZIE,/ HARASO TOVARASIE!”
Greseala de manual: „când nici una din puterile beligerante nu poate nici pierde, nici câștiga războiul” nu se aplica razboiului de uzura. E de inteles totusi pentru ca romanii nu au mare pricepere in domeniu. La Plevna am murit ca mustele din pricina asta. Rusii au castigat cate un razboi „mondial” la aproape fiecare suta de ani prin razboi de uzura. Frica Vestului e ca odata cu trecerea timpului imparatul va fi tot mai gol. Si-au dat de gol ura fata de poporul rus si legile razboiului cer ca Rusia sa ii demilitarizeze si sa ii denazifice.
@Tibi1: ce tot atita garagatza cu invazia ciolovecilor in Ucraina dupa PRINCIPIUL „de la Nistru pin’ la Don/ Davai ceas, davai palton…? Pai turcii nu au facut acelasi lucru in Cipru cind au proclamat partea de Nord o republica si i-au omorit pe totzi grecii din nord si i-au bagat pe turci in casele decedatzilor? Iar englezii nu au ramas cu baze MILITARE in Cipru, ocupind un teritoriu al COMUNITATZII europene ai caror membri nu mai sint din propria lor dorintza? Acum Erdogan vrea sa fie negociator al pacii…romanii vindutzi de SECURISTII romani Ucrainei nu au cistigat decit inlocuirea stalinismului ciolovecilor cu stalinismul ucrainian…”Artistul” cineast Nikita Mihalkov se plingea cu lacrimi de crocodil ca scorpia din Cernautzi, naturalizata pe malu’ istalalt (Victoria Nuland) a recunoscut ca in Ucraina existau niscaiva laboratoarele de VIRUSI letali care cica „sanchi”! se ocupau cu „cercetarea”…Pai bre Nikitoi Mihalkov de ce nu-i spui lui nen-tu judokan Putin sa trimita un ciolovec la ONU sa bata cu papucu’ ca Nikitushka Hrusciov in masa, ca voi, ciolovecii, vretzi un ACORD international de interzicere a LABORATOARELOR de VIRUSI LETALI IN TOATA LUMEA? Sau voi vretzi sa avetzi NUMAI voi, ciolovecii, laboratoare din astea ca sa ii aruncatzi la nevoie in niscaiva viitoare „operatziuni militare speciale” peste capetele oponentzilor? Bai Nikitushka Mihalkoc, ai auzit de fostul secretar ONU Dag Hammarskjold asasinat in 1961 ca nu voia sa ratifice vaccinurile contaminate cu SIDA produse in Johannesburg?
Până acum, 3 preşedinţi ai SUA au vorbit public despre ceea ce numim Deep State: Eisenhower, în ianuarie 1961, care denunţa crearea complexului militar-industrial american, apoi, 3 luni mai târziu, Kennedy, care avertiza asupra unei conspiraţii majore, formată din servicii secrete şi societăţi secrete, menită a conduce SUA împotriva intereselor şi voinţei cetăţenilor şi, mai recent, Trump, care a denunţat Deep State cu nume şi prenume.
Veţi fi de acord că un preşedinte american are destule informaţii încât atunci când izbucneşte cu astfel de declaraţii să merite luat în seamă!
Eisenhower a scăpat, fiindcă era prea celebru şi merituos ca să-l poată atinge cineva, dar Kennedy a fost împuşcat, iar Trump discreditat cu toată forţa aparatului de manipulare al Americii.
In paralel, veritabili eroi, cum sunt Assange şi Snowden, ne-au demonstrat negru pe alb că aceste conspiraţii există şi fac un rău incomensurabil.
In ciuda tuturor evidenţelor, o masă uluitoare de locuitori ai planetei preferă să creadă în teoria conspiraţiei, care afirmă că toate evenimentele se petrec aleatoriu şi nu există grupări de putere oculte.
Idiotul util este acea persoana care se lasa vrajit de unul ca Radu Tudor si crede ca a descoperit America. Normal ca un razboi ii incurca pt ca nu mai au de unde sa-si procure ciorapi roz cu mickey mouse. Pt ei nu conteaza trecutul ci doar prezentul. Analiza si obiectivismul le sunt total straine. Altfel ar sti si ei de acordul de la Minsk care s-a semnat nu in prezenta lui tacsu’mare si a lu’ masa’mare ci in prezenta Frantei si a Germaniei pe care ucrainienii s-au pisat. Ca ucrainienii s-au lasat pacaliti de americani este alta poveste. Baietii cu ciorapi roz nu au nici un pic de empatie pt conationalii lor din Ucraina carora li se refuza drepturi si sunt prigoniti. Nu au empatie nici pt ei insisi pt ca isi expun goliciunea mintii cu o dezinvoltura greu de imaginat. Nu sunt numai rusofobi sunt si romanofobi. Asta inseamna sa fi idiot util. Exista o filmare pe youtube in care Arestovici care indemna lumea sa-l voteze pe Volodimir vorbeste de razboiul cu Rusia si estimeaza data, expune motivele , ce sa vezi intrarea Ucrainei in NATO. Dar pt idiotii utili a fost o mare surpriza ca Rusia a atacat Ucraina.
…Charlie, tu esti?
Aaaa, te-ai intalnit cu tibi1 si ați plecat imbrațișati la bodegă.
Acu, dupa atâtea cinzeci, ar trebui sa va duceți acasă, să va culcați, nu mai bântuiți tată, prin spațiul virtual.
Si nu uitati sa va inchinați inainte de culcare.
America a ales : razboi – da co-prosperitate – ba -3
Ne aflam exact in momentul ce a precedat momentul Busan Koreea si din nefericire McArthur nu e pe camplu de batalie si capul rece nu e la Washington ci sitatatzia e exact inversa.
Demetzii razboinici sunt la Wahington = ceata vorbacioasa de la Deprtamentul de Stat, Congres & Whasington Consensus media iar capetele reci sunt exclusiv la Pentagon.
Si vorba lui Napoleon decat o armata de lei condusa de niste oi mai bine o armata de oi condusa de niste lei.
Iar aici eu nu vorbesc de apetentza razboinica ca conducatorilor militari ci de stiintza ori de instinctul de a “strike to kill” and not “shout just for the pleasure of hearing yourself” (de a rage doar pentru ca sa te auda turma). De instinctul carnivorului de a atraca decisiv exclusiv atunci cand toata conditziile pentru a ucide fara a fi ucis sunt indeplinite si nu de a doar “rage ca si leul in turbare”
De acee singurul scenariu probabil e more of the same.
Mai multe arme de tipul si in cantitatea care nu schimba nimic trimise Ucrainei pentru singurul scop de a “boala lunga moarte sigura” care va fi atins prin actuala exterminare a armatei ucrainiei si actuala depopulare accelerata a regiunilor urbane a Ucrainei.
America a ales : razboi – da co-prosperitate – ba -2
Plus daca s-ar putea o aviatzie complementarizat de Patrioturi la nivelul a 500-1000 unitatzi (atat aviatzie cat si antiaeriana )
care sa reprezinta un multiplicator al fortei terestre ceea ce r permite armatei americane sa operze in singurul environment pentru care e pregstita (acela in care ea detzine air dominance) .
Asta ar insemna full commitment al armatei americane in Europa si de acolo in Ucraina.
Asta ar schimba cursul actual al exterminarii al armatei ucrainiene si transformarea Ucrainei intr-o regiune care nu mai poate suporta viatza urbana de pana acuma.
Demilitarizarea si deurbanizarea actuala , manu-militari ce se petrece in Ucraina reprezinta o versiune inutil de dura a demilitarizarii si de-nazificarii solicitate de Putin.
Daca acest set de cerintze pot fi atinse intr-o maniera negociata de un guvern de ocupatzie de orientare anti-NATO si anti polonezo-lituaniana ramane de vazut singurul lucru cert e ca USA nu ar accepta o asemnea obtziune / un asemnea guvern si in lipsa ei/ in lipsa acestui guvern, versiunea miltara de a atinge exaca aceleasi obiective raman inca la indemna lui Putin si in absentza unui american military comitment de ordinul de marime a ceea ce am listat mai sus cat de curand Ucraina va colapsa.
Pesonal nu cred ca USA si mai precis domnul Robinette are stomacul necesar de a explica propriei populatzii trimiterea undeva la jumatate den milion de soldatzi americani gata sa moara in Ucraina pentru ceva de este zilnic ridiculizat la Fox News.
Si in absenta acestei masive livrari de arme cu oameni capabili sa le opreze asa cum trebuie pe campul de batalie, orice alta strategie dincolo de capitularea neconditzionata a Ucrainei nu va face nimic altceva decat sa cresca nota de plata a actualei dementze din Ucraina care a devenit deja piatra de hotar a noului razboi rece 2.0.
America a ales : razboi – da co-prosperitate – ba
“ în cele din urmă, drumul boului este drumul abatorului. Sunt mulți ucraineni (dar și mulți „cetățeni europeni”) inocenți care deja o simt pe pielea lor.”
ce-ar mai fi de adaugat ?
in prezent se pregateste “defenestrarea” lui Biden. si asa nu de catre republicani ci de catre deep state care pare-se ca vor sa arunce in carca lui si a clicii lui Nulandiste rezultatul aventurii de > 100 miliarde de dolar pana acuma din Ucraina.
Dincolo de gasca Nulandiosta din deprtamentul de stat or de prietenii lor Appelbaum-anisti din media si think-tank-urile isterice nimeni nu doreste cu adevrat se trimita in Ucraina fortze militare care ar conduce la schimbarea cursului operatziunii militare in curs.
In prezent armata ucraineana a suferit pierderi pierderi daca e sa consideram numai mortzii care sunt pana acuma in vecinatatea a 150.000 mortzi si in acest ritm in curand the 700.000 strong army cu care Ucraina a inceput razboiul vor deveni o amintire si o armata noua de recrutzi si de “teritoriali “ considerand actula depopulara accelerata a Ucrainei se va lasa asteptatat .
Cat de curand Ucraina va avea nevoi nu doar de tancuri , transportoare blindate si artilerie der suport ci si de soldatzii care sa le opereze.
Ucraina are nevoie de blindate si aviatzie americana si nu asa 50 -100 de Bradley-uri ci undeva in jurul civrei de 2000 IFV, 1000 tancuri, 1000 artilerie grea cu detectoare de conter battery fire cel putzin la nivelul Penicilinum- rusesc si undeva in jurul a 500-1000 de Gheparduri care sa opresca attrition-ul artileriei ucrainiene de pana acuma de pe urma loitering munition-ului rusesc.
Hitler a existat; Napoleon, mai cu pene mai cu caruta a existat; RDG in simbioza cu Rusia a existat; RFG in amalgam cu America n-a existat. Germania, din punct de vedere al determinarii, e in imposibilitate sa sparga tancuri Leopard pe vreun front, sa-si sacrifice soldati pentru patrunderea victorioasa a vreunei divizii de Abramsuri in Rusia. Invers, americanii n-o fac pentru a nu-i da tandemului Hitler-Napoleon intaietate la prada pe mortii lor rednecks. Unicul loc pe unde ar putea debarca in plenitudinea si independenta fortelor proprii este prin Alaska in Ciukotka. Ramane ca rataciti ca Geoana, prefacuti bolnav, sa aiba motiv sa se botoxeze pentru comparatie cu Putin aflat in translație cu figuri centrale ale patriei sale sa ne umple de greața in legislatiile viitoare.
Criminalul nazist nebun Zelensky shi-a expus clar planurile: Armata Rusa trebue alungata de pe toate teritoriile din U-Kraina acum ocupate de Rushi shi locuite de Rushi. Daca asta se va intampla nu va veni pacea ci negocierile pentru pace la care criminalul nazist nebun Zelensky va accepta in sfarshit sa participe. In cadrul acelor negocieri Rushii ar trebui sa accepte „pashnic” sa il predea pe Putin shi toata conducerea Rusiei pentru a fi ucishi apoi sa divizeze Rusia in multe provincii care majoritatea vor fi apoi anexate de U-Kraina. Rada nazista de la Kiev a votat deja anexarea Ceceniei shi Kazahstanului la U-Kraina shi cum ambele teritorii nu sunt contigue cu U-Kraina actuala foarte probabil multe alte teritorii acum Ruseshti vor fi anexate de U-Kraina victorioasa dar nici asta nu va aduce pacea caci armata U-Krainian victorioasa ajunsa la Amur il va trece shi ataca shi extermina Chinezii, Indienii, Africanii shi Latinii inclusiv tot poporul Roman. Stiind toate astea spuse clar de criminalul nazist nebun Zelensky oricine poate intzelege ca nu doar pacea dar shi supra-vietzuirea popoarelor Roman, Chinez, Indian etc. se poate realiza doar prin infrangerea U-Krainei shi dezarmarea shi de-nazificarea U-Krainei care evident trebue sa shi restitue vecinilor teritoriile furate de Stalin shi date U-Krainei dar indiferent de harta o U-Kraina nazista shi agresiva cum este ea azi este inacceptabile shi nu poate aduce decat continuarea razboiului nu pacea.
Observam ca s-a sărit dintr-o luntre rusească ,o lodka, intr-o luntre civilizată, chiar o gondola Si Celălalt a lasat trompeta kremlineză,la aproape 80 de ani,Asta la 70 de ani,ceea ce arată ca intelepciunea nu e apanajul varstei si, fără bani, ce rost au bocetele tarifate, contra dispret total,poate ne spune Turcesco, renumitul manelist „B1 care dă tunu”