The Demutrisation of Bulgaria (IV) – „Filiera cehă“

În după-amiaza zilei de luni, 19 aprilie, un avion Il-86-300 al companiei „Rossiya“ a decolat de pe aeroportul praghez „Václav Havel“, îndreptându-se, conform datelor de pe site-urile specializate în monitorizarea traficului aerian civil, spre o destinaţie neprecizată.

În cursul serii, cursa cu indicativul RA-96017 a aterizat pe aeroportul Vnukovo din Moscova (în preajma căruia s-a prăbuşit, în 1957, aeronava ce-i ducea pe liderii comunişti români – inclusiv Ceauşescu, dar în lipsa lui Gheorghiu-Dej, rămas acasă pe motiv de boală – la manifestările prilejuite de cea de-a 40-a aniversare a revoluţiei bolşevice).

La bord se aflau diplomaţii ruşi expulzaţi din Cehia înăuntrul termenului de 48 de ore oferit de guvernul de la Praga odată cu anunţarea măsurii extreme impuse de publicarea unor informaţii deţinute de serviciile de contraspionaj ale ţării. Canalele TV de ştiri locale au oferit, spre deliciul maliţioşilor comentatori „antisovietici“, imagini de dinaintea îmbarcării acestor pasageri speciali: bagaje voluminoase şi, printre altele, firesc, keg-uri de bere cehească. Imi aduc aminte că, în august 1982, la prima întoarcere dintr-o excursie în Cehoslovacia, când i-am întins cutia cu şapte beri, aduse chiar de la poarta fabricii celebre din Pilsen, unui nepot (aflat să mă aştepte pe peronul Gării de Nord, la coborârea din „Balt Orient Expres“, şi mezin între beneficiarii unei porţii) i-am strigat: «Dacă se sparge vreo sticlă, te sparg!». Iată, fără a fi fost cazul unei «persona non grata» ce nu mai poate spera la vreun post în Cehia, atracţia pentru gustoasa bere locală, deopotrivă un aliment şi o răcoritoare, a fost la fel de omenească.

The Demutrisation of Bulgaria (III) – „Diaspora“

Cam în acelaşi timp, nu puţine bagaje şi în avionul ce-i aducea de la Moscova la Praga pe cei 20 de diplomaţi cehi (şi pe membrii familiilor lor) expulzaţi de guvernul rus în contramăsură la cei 18 ruşi cărora li s-a cerut să părăsească teritoriul Cehiei. Târziu în noapte, ministrul de Externe de la Praga, îndată după summit-ul video al şefilor diplomaţiilor statelor-membre UE (cărora li s-a alăturat şi omologul lor de la Kiev, Dmytro Kuleba) i-a întâmpinat pe cei reveniţi de la Moscova. După ce le-a mulţumit pentru munca depusă, deplângând experienţa grea prin care trec, deşi nu au făcut nimic rău deosebit, ministrul interimar Jan Hamáček a precizat, spre mirarea unora, că diplomaţilor expulzaţi li se va oferi chiar şi cazare, adică acelora care «nu au, pur şi simplu, unde să se întoarcă acasă».

Dacă, la Bruxelles, Josep Borrell, înaltul reprezentant pentru Afacerile Externe al Uniunii Europene, a exprimat «întregul sprijin şi solidaritatea cu Republica Cehă» în faţa măsurilor extrem de dure adoptate de diplomaţia rusă (în urma cărora, ambasada Cehiei de la Moscova a rămas fără personal în compartimentele politic şi economic), în capitala Rusiei lucrurile sunt văzute din altă perspectivă. Conform purtătoarei de cuvânt a Ministerului Afacerilor Externe, Maria Zaharova, n-ar fi vorba decât de «o înscenare, întreaga poveste fiind murdară, dezgustătoare şi un fals». Oficialii ruşi au condamnat inclusiv decizia Pragăi de a nu oferi toate detaliile investigaţiei efectuate.

Diplomaţia SUA, prin mesajul Twitter al lui Ned Price, purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, şi-a afirmat şi ea sprijinul pentru poziţia fermă a Cehiei, adăugând că trebuie contracarate «acţiunile Rusiei ce vizează să compromită integritatea teritorială, securitatea energetică sau infrastructura esenţială a aliaţilor şi a partenerilor noştri» – aluzie la Ucraina.

Ce s-a petrecut, de fapt, între planificata cerere adresată Moscovei pentru eventuala impulsionare a campaniei de vaccinare anti-COVID a populaţiei şi conferinţa de presă a premierului Babiš, ce a declanşat actuala criză în relaţiile dintre cele două state? Ca mai peste tot unde Sputnik V a devenit o opţiune, şi în Cehia s-au încins spiritele. Presa locală a pus pe seama dezbaterii interne din cadrul coaliţiei de guvernare (ANO – partidul premierului – alături de social-democraţi, având sprijinul parlamentar al comuniştilor) remanierea iniţiată în urmă cu două săptămâni. Atunci, ministrul Sănătăţii, criticat anterior de preşedintele ţării pentru remarcile anti-Sputnik, a fost înlocuit de un profesor universitar din capitală (a patra persoană aflată în fruntea resortului de la declanşarea pandemiei), în timp ce titularul Internelor a preluat conducerea interimară a Externelor. O parte a opiniei publice, obişnuită cu vaccinurile sovietice din perioada de dinainte de ’89, se resemnase, deja, cu importul vaccinului rusesc, a cărui eficacitate raportată oficial e dintre cele mai bune.

Conform ultimelor date disponibile, la 21 aprilie, numărul vaccinărilor efectuate în Cehia a depăşit 2,5 milioane, cu circa o treime dintre persoanele injectate primind, deja, ambele doze. Ritmul mediu al lunii aprilie e de 54.560 de persoane pe zi, cu promisiunea că va ajunge spre o cadenţă de 100.000 în iunie (la o populaţie estimată de aproape 11 milioane). Abia de la sfârşitul acestei săptămâni, cei cu vârste de peste 60 de ani se pot programa pe listele online. Vaccinul J&J a devenit disponibil recent, iar ambasadorul ţării la Copenhaga a primit instrucţiuni să solicite autorităţilor daneze o parte a stocului de vaccinuri AZ rămase în urma deciziei luate în Danemarca referitoare la sistarea utilizării lor. Toată agitaţia creată în jurul imunizării prin vaccinare este de la sine înţeleasă, mai ales că rata mortalităţii bolii a fost, pentru un timp îndelungat, cea mai ridicată din Europa.

Acest fundal de angoasă este amplificat şi de realitatea că, fără să fi avut parte de o iarnă deosebit de grea, primăvara se încăpăţânează să nu se instaleze statornic. La munte, sunt staţiuni în care zăpada e de un metru şi jumătate, numai că lumea se gândeşte, mai degrabă, la vacanţele estivale din Croaţia. Bomba detonată sâmbătă de premierul Babiš, avându-l alături pe ministrul interimar de Externe, când s-a anunţat expulzarea celor 18 ruşi, a avur reverberaţii la nivel continental şi euro-atlantic. UE şi NATO, în ansamblu, plus o serie de state membre, s-au pronunţat fără echivoc în apărarea poziţiei adoptate de executivul de la Praga, care s-a văzut pus în situaţia de a accepta rapoartele ce indică faptul că agenţi ai serviciului secret al Federaţiei Ruse pentru operaţiuni de spionaj militar au fost implicaţi în exploziile ce au avut loc în toamna anului 2014, la un depozit de muniţii din Moravia.

The Demutrisation of Bulgaria (II)

Atunci, pe 16 octombrie, pe raza comunei Vlachovice (aflată la marginea acelei zone etnografice din estul Cehiei căreia i se zice Valašsko, după numele de „valaši“ atribuit locuitorilor ei de stirpe valahă), a fost pulverizată o întreagă secţiune, spre groaza sătenilor din apropiere. Incidentul, pe care investigaţiile iniţiale ale poliţiei l-au încadrat în spectrul unei defecţiuni tehnice, dar fără a exclude şi erorile umane, s-a soldat cu decesul a doi dintre angajaţii firmei particulare Imex Group ce lucrau acolo. Singurele informaţii suspecte disponibile din dosar constau în două copii ale paşapoartelor a doi cetăţeni din fostul spaţiu sovietic – unul din Tadjikistan (Ruslan Halumovici Tabarov) şi celălalt din Rep.Moldova (Nicolai Popa, născut în 1979, din Chişinău). Aceştia solicitaseră să fie programaţi pentru a vizita depozitul cu câteva zile înaintea exploziei, fără a se fi prezentat la poarta de acces autorizat în incintă după aceea.

Sâmbătă, premierul Babiš, după ce l-a informat pe preşedintele Zeman de dovezile primite cu o zi înainte, primind şi acordul acestuia pentru noul curs al acţiunilor sale, a declarat următoarele: «Pe baza unor probe clare obţinute de investigatorii serviciilor noastre de securitate, trebuie să declar că există suspiciuni rezonabile privind implicarea unor ofiţeri ai GRU [Serviciul miltar de informaţii al Federaţiei Ruse] – unitatea 29155 – în explozie.». Oarecum surprinzător, Andrej Babiš s-a abţinut să numească deflagraţiile de la Vrbĕtice drept un act de terorism din partea Rusiei, adăugând: «Facem tot ce putem pentru a calma situaţia,dar suntem un stat suveran şi e, pur şi simplu, de neacceptat ca agenţi străini să desfăşoare astfel de activităţi pe teritoriul nostru. Aceşti agenţi au atacat bunurile unui comerciant bulgar de muniţii, care, probabil, le furniza unor state care erau angajate în ostilităţi contra Rusiei. S-a susţinut că ar fi trebuit să fie aruncate în aer în timpul transportului. E inacceptabil, au făcut o mizerie.». In acelaşi timp, unii membri ai cabinetului ar fi fost înclinaţi să adopte o formulare fără echivoc, aşa cum a făcut-o fostul ambasador al Cehiei la Moscova, Petr Kolář: «Pentru mine este vorba, totuşi, de un act de terorism de stat, pentru că a fost executat de membri ai GRU, ai serviciilor militare de spionaj.» .

Nu de puţine ori, auzim, de când cu pandemia, că unora sau altora le-au „explodat afacerile“, prin evoluţiile pieţei serviciilor, îndeosebi ale celor legate de tranzacţiile online. Comerţul cu arme şi muniţii înfloreşte efectiv ori de câte ori apar situaţii conflictuale pe glob, dar atunci, în 2014, la jumătate de an de la anexarea Crimeei, când Rusia îşi considera interesele sub presiune atât în estul Ucrainei, cât şi pe fronturile din Siria, s-a întâmplat ca unui bulgar să-i explodeze, la propriu, nu la figurat, afacerea.

Există oameni fermecaţi de terenurile de golf din Bulgaria, unde sunt cel puţin şapte de standard excepţional, comparabil cu cel de la mama lui acasă, la St. Andrews, în Scoţia (spre deosebire de cel mult unul, la Alba Iulia, în România). Având în vedere costurile nu tocmai modeste pentru construirea unui ansamblu de golf, care implică dezvoltări ample dincolo de cele 18 găuri şi zecile de hectare de gazon strict necesare sportului în sine, e vorba de mulţi bani investiţi. Cum amenajarea unei găuri, cu terenul adiacent, înseamnă, practic, să îngropi, în medie, în Europa (spre deosebire de America, unde poţi face asta şi sub jumătate de preţ), cam 200.000 de Euro în pământ, l-am întrebat pe un amic, unul dintre jucătorii clasificaţi ai României, fascinat de expansiunea domeniilor de la Balcic, unde sunt trei dintre cele şapte terenuri de high-class ale Bulgariei, care ar fi inscripţia pe care ar vroi să o monteze pe frumoasa construcţie de piatră şi flori, având în fundal şi magnifica privelişte a golfului, aflată la intrarea celui mai atrăgător complex de golf din zonă, dacă el ar fi fost proprietarul.

După câteva clipe de reflecţie, prietenul mi-a răspuns că mesajul ar fi următorul: «Mi-aş fi dorit să fi investit aceşti bani în altă afacere!», dovedind că şi în spatele unor aparenţe de mare succes, poate chiar bazate pe o rentabilitate acceptabilă, orice negoţ trebuie să implice şi o doză de pasiune. Aşa şi cu Emilian Ghebrev, cetăţeanul bulgar care şi-ar fi dorit, fără îndoială, altceva în ultimele zile: ca numele său să nu fie atât de mediatizat. Poate că omul este un personaj pitoresc, evlavios sau îşi va fi iubit sincer soacra, dar găsind o nişă de business în enormele cantităţi de muniţii şi de armament rămase, din timpul defunctei alianţe a Tratatului de la Varşovia (1955-1991), prin depozitele fostelor state membre, inclusiv în Bulgaria, a exploatat-o cu pasiunea banului bine plasat. Ţara sa, aflându-se, în acele vremuri, chiar pe flancul sudic şi în contact direct cu NATO, prin graniţa comună cu Grecia şi, respectiv, Turcia europeană, avusese parte de livrări sovietice şi furnizări pe plan intern care făceau ca aceste stocuri să fie consistente.

Problemele legate de compatibilitatea cu tipurile de armament sovietic aflate în dotarea unor state succesoare ale URSS, ori acolo unde comerţul specific fusese atât de activ promovat de jocul geostrategic al Kremlinului, au făcut ca aceste muniţii, în absenţa măsurilor coordonate global pentru distrugerea lor, să-şi găsească o piaţă relativ restrânsă. In urma evenimentelor de la Kiev din iarna 2013/14, care au culminat cu alungarea preşedintelui pro-rus şi cu pierderea Crimeei, cea mai la îndemână destinaţie pentru o picătură din arsenalul la care putea avea acces omul de casă al unor guvernanţi de la Sofia, Emilian Ghebrev, era Ucraina. In această aşa-zisă „Bulgarian Connection”, în care nu puţine depozite din ţara sa săreau periodic în aer, tranzitul era asigurat prin Vrbĕtice. Şi aici, firesc, a intervenit GRU, iar partea cehă a ajuns în situaţia de a susţine, după şase ani şi jumătate de anchetă, prin vocea ministrului său de Interne şi de Externe, că «Republica Cehă nu a făcut nimic, devenind victima operaţiunilor Rusiei».

The Demutrisation of Bulgaria (I)

Fiind deschisă o acţiune în justiţie împotriva a doi cetăţeni ruşi a căror implicare în explozii este susţinută de procuratura cehă, datele furnizate mass-media sunt strict limitate, dar se pare că, în afara celor doi, alţi patru au făcut parte din comando-ul care a executat operaţiunea. Şeful grupului ar fi venit de la Budapesta pentru supervizarea plantării dispozitivelor explozive, în timp ce cei doi executanţi direcţi au zburat înapoi, din Austria spre Rusia, chiar în ziua primei deflagraţii – 16 octombrie, atunci când 50 de tone de muniţii au fost aruncate în aer. Aceasta a fost urmată de o a doua, la 3 decembrie 2014, când alt sector al depozitului, cu 100 de tone, a fost distrus.

In urma declaraţiilor făcute sâmbătă de premierul Babiš în cadrul conferinţei de presă extraordinare, poliţia cehă i-a numit pe cei doi ruşi daţi în urmărire. Imediat, s-a făcut legătura între aceştia şi cei doi agenţi GRU denunţaţi, acum un an, de către jurnaliştii investigatori de la Bellingcat, drept cei care au executat otrăvirea, în 2018, la Salisbury, în Anglia, a fostului lor coleg de breaslă, Serghei Skripal, şi a fiicei acestuia. Ar fi unele şi aceleaşi persoane, implicate, de altfel, şi în tentativa, din aprilie 2015, (nereuşită, de asemenea, cu un paralizant al sistemului nervos) de eliminare a dealer-ului bulgar de armament şi muniţii – Emilian Ghebrev. In cazul său, ancheta, iniţiată abia după incidentul din Marea Britanie, a fost sistată în august 2020.

De ce aceste revelaţii sunt făcute atât de târziu? Ţinând cont de distrugerile din arealul depozitului, investigaţiile pirotehnice s-au încheiat abia în octombrie trecut, iar reconstituirea figurilor pe baza puţinelor documente fotografice aflate la dispoziţie a fost o operaţiune extrem de delicată. Mai mult, se speculează că unul dintre făptaşi, beneficiind de paşaport diplomatic, a reuşit să se îmbarce luni în „avionul expulzaţilor“. Nu în ultimul rând, actuala escaladare în relaţiile dintre Rusia şi Cehia, care se încordaseră încă de anul trecut, prin „războiul statuilor“, chiar în contextul comemorării eliberării din 1945, are şi conotaţii politice interne, întrucât în acest an, atât în Cehia, cât şi în Rusia, au loc alegeri legislative. Mai mult, pe plan economico-financiar, se speculează şi pe tema eliminării firmei ruse „Rosatom“ din cercul limitat al potenţialilor ofertanţi pentru construcţia unor noi capacităţi nuclearo-electrice la centrala cehă de la Dukovany.

In ziua în care se aştepta convocarea ambasadorului rus la sediul Ministerului de Externe de la Praga, interimatul lui Hamáček în fruntea diplomaţiei cehe a încetat, prin numirea unui nou ministru, în persoana lui Jakub Kulhánek, venit din resortul Internelor şi care a recunoscut că «nu sunt timpuri uşoare». Dincolo de solidaritatea Occidentului, manifestată şi în cadrul reuniunii Consiliului Atlanticului de Nord, relaţia cu Rusia, care a fost cândva una privilegiată, rămâne deschisă unor evoluţii dintre cele mai complexe. O necunoscută persistă şi în privinţa lui „Nicolai Popa“ din Chişinău. O fi obţinut el, oare, şi cetăţenia română, în virtutea legislaţiei care i-ar fi permis să solicite acest lucru? Şi, dacă da, cu cine o fi votat el, căci, nu-i aşa, „şi votul lui contează“?

Gabriel S.Jivănescu 21 aprilie 2021

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.