Am văzut sfârşitul de an într-un oraş din Europa şi la Bucureşti, în oglindă. Diferenţele sunt exact acelea dintre cifrele statisticii care ne situează pe ultimul loc. Noaptea dintre ani europeană conţine regia unui viitor colectiv perceptibil în toate evenimentele publice. Inclusiv în aceste spectacole de lumini din preajma Crăciunului şi Anului Nou. Românii, bucureştenii sunt angrenaţi într-un fel de festivism rupt din calendarele comunismului, inspirând individualism, aroganţa administraţiei. Oferta publică generală se poate citi şi în aceste poleieli feerice parcă amplificând frigul, golul existenţial. Contextele mereu neconforme democraţiei, standardelor fireşti fac presiuni perturbând imaginarul alegoriilor celebrării publice.
Retraşi într-o singurătate domestică în esenţa ei antisocială, după experienţele colective traumatizante, românii dau un sens mult prea limitat evenimentelor. A fi împreună doar în mall-uri a ajuns cam singurul mod de coexistenţă. Solidarizarea publică a fost spulberată pe altarul supravieţuirii cu accente individualiste. În acest moment, anul începe, iarăşi, într-un fel de devălmăşie. O societate extrapolată nu are nicio idee de ceea ce ar putea să îi redea unitatea, componenta axială. Vraja marilor lucruri a dispărut în totalitate sub teroarea unor urgenţe practice, în fapt dereglaje ale istoriilor în derivă. Tot mai sărac, mediul public produce o degringoladă în perspectiva asupra timpului. În numele fiecăruia vorbeşte altcineva. În locul fiecăruia decide altcineva. În locul fiecăruia visează altcineva. O lume a subtitutului îşi aranjează guvernarea atroce. Aşa suntem guvernaţi.
Colectivismul comunist n-a fost îndepărtat din viaţa publică. Acest tunel al timpului spre care insistă politicienii să îi încoloneze pe români face dramatice progrese. Începutul unui an ar trebui să ne impulsioneze să fim tot mai liberi, fără a uita că pentru această libertate au stat mii de oameni cu mâinile goale în faţa armelor. La fel de singură se află astăzi întreaga societate, iar pericolele sunt la fel de mari. Ce ţară este aceasta unde dreptul de a fi este considerat ofensă, destabilizare? Timpul se mişcă în măsura în care forţa morală pune oamenii în mişcare. Între un an şi altul se pune accentul prea mult pe o contabilitate mortificantă uitând sclavia care se instaurează tot mai mult în România.
România rămâne în continuare o ţară încă fără de timp, anul nou anunţându-e ca o repetiţie care ne lasă la periferia unui spectacol al asumărilor. Nu este exclusiv vina politicii, a istoriei, a unor persoane. Este o vină colectivă răsfrântă în tot ceea ce se întâmplă. Viaţa cotidiană a luat un curs care pune în pericol cultura şi educaţia, aproape imposibil de blocat. Multe posibile modele au eşuat în noile contexte, nerezistând probei unei anverguri de natură publică majoră. Compromisul pare deja o categorie minoră. Clipa statuează reguli pentru alţii, autorii lor constituindu-se într-o categorie socială ameninţătoare. Politic, România se află cam la nivelul anilor ’50, măcinată de un război fratricid subteran, singurul vehicul ideatic al monstruoasei noastre democraţii. Clişeele naţionaliste, cripto-comuniste, patriotarde au intrat în umbra unor tensiuni chiar mai periculoase decât acestea. O istorie a neîmplinirilor şi fatalităţii devorează România, spre satisfacţia oligarhiei interne şi a imposturii externe, interesată de extinderea pieţelor la un preţ cât mai redus.
Românii au trăit prea multe situaţii paradoxale, un amestec care se găseşte consternant în personalitatea lor. Un fir al timpului ascuns cu migală ne-ar putea reda firescul dacă evenimente banale n-ar mai fi trecute cu vederea producând atâtea şi atâtea dezastre. Fiecare ar trebui să aducă în spaţiul public timp, nu să fure timp, să distrugă timpul. Reuşitele politice, culturale, ştiinţifice recreează timpul pierdut în acest angrenaj al unei existenţe situate degradant tot mai mult sub semnul încolonării.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.