Turbulenţe şi în PD-L

Ultimele zile au fost dominate în mass-media de plecările din PSD a două vedete (cam mult) umflate cu pompa: Cristian Diaconescu şi Marian Sârbu. Aceste două „evenimente” au ecranat o serie de „declaraţii” din zona PD-L, care, din punctul meu de vedere meritau şi merită mult mai multă atenţie. Într-o primă fază am asistat – deloc surprinzător – la lansarea conceptului de „băsescianism”. Şi evident, autorul nu putea fi decât unul dintre cei care văd în şeful statului, un idol, recte, Sever Voinescu. „Consider că în partid (PD-L – n.a.) nu există totuşi suficient basescianism, cred că s-ar cere ceva mai mult” – a postulat acesta. Dacă mai adăugăm că doar cu o zi înainte de această afirmaţie, preşedinta Camerei, Roberta Anastase spunea, nici mai mult, nici mai puţin că, “un pic mai mult de Traian Băsescu ar fi necesar la nivelul ideilor şi acţiunii noastre politice”, o primă concluzie – pripită însă – ne-ar conduce la ideea că la nivelul PD-L s-a oficializat cultul personalităţii. (Ţinând cont că PD-L este formaţiunea politică aflată la conducerea României, acest lucru nu sună deloc bine). A mai urmat de declaraţie pe aceiaşi “temă”. Cea a lui Cristian Preda care a spus că , “felul în care până acum PD-L a asumat proiectele definite de şeful statului e mai mult decât deficitar”.

Într-o a doua fază am asistat la două intervenţii ale lui Voinescu şi Preda, care au cam măturat pe jos cu posibilia viitoare “construcţie politică” a aşa-zişilor independenţi din Parlament conduşi de Gabriel Oprea. “Ca să fie foarte clară care este poziţia mea în privinţa asta, în general nu-mi place acest grup al independenţilor”, a declarat Voinescu. la Realitatea FM, iar Cristian Preda a punctat clar: “personal, nu cred că Gabriel Oprea poate să facă, alături de Răzvan Teodorescu, Cristian Diaconescu, Miki Şpagă, un partid credibil. Prin această alăturare, problemele PSD sunt exportate în spaţiul public şi blochează constituirea unei alternative la PSD. Nu sunt credibili. Dacă un asemenea partid e constituit ca o anexă a Guvernului, nu cred că PDL câştigă în credibilitate”.

Acestea sun faptele. Mai precis, vorbele. La prima vedere, nimeni nu prea înţelege nimic. Adică trei dintre “copiii de suflet” ai lui Traian Băsescu, după ce-şi prestează “omagiile” faţă de “Înalta Poartă” (a se citi Palatul Cotroceni) şi îşi critică pe faţă colegii de partid că nu ţin cont de “indicaţiile preţioase”, ale gândirii “tătucului”, vin şi lovesc , tot pe faţă, într-una dintre “ideile” emanate de la acelaşi “tătuc” – mă refer la girarea de către Traian Băsescu a grupului independenţilor, la promovarea în guvern a liderului acestuia, Gabriel Oprea . Cred că foarte mulţi se întreabă, cum este posibil aşa ceva?; ce este cu aceste declaraţii contradictorii?.

Răspunsul este unul simplu. În PD-L este agitaţie mare pe tema succesiunii în partid. (Numai un profan poate crede că la ora actuală PD-L este condus de altcineva decât Traian Băsescu). Şi agitaţia este cu atât mai mare cu cât în tabăra adversailor politici lucrurile sunt clarificate, sau în curs de clarificare. PNL şi PSD vor ataca prezidenţialele din 2012 cu doi politicieni care nu sunt din acelaşi aluat cu greii PD-L, gen Videanu, Berceanu, Blaga sau chiar Boc. Adică personaje (deja) extrem de puternic erodate şi fără priză la electorat. Totuşi acest tablou nu explică într-utotul declaraţiile din ambele faze ale tandemului Preda – Voinescu.

Mergând însă în profunzime, putem desluşi totuşi despre ce este vorba. În primul rând descoperim că în PD-L există un grup care se legitimează insistent – ca să fie totul clar pentru electoratul captiv al şefului statului – cu “numele” lui Traian Băsescu. În acelaşi timp, grupul respectiv acreditează ideea – tot pentru percepţia aceluiaşi electorat – că nume proeminente din PD-L nu mai urmează linia impusă de Cotroceni. Aşa se explică apariţia termenului de “băsescianism”. Ce vrea grupul respectiv, este uşor de ghicit: poziţii înalte în partid şi de ce nu, mai mult. Pe de altă parte, acesta trebuie să-şi ea măsuri de precauţie împotriva concurenţei unor “new entri”. O viitoare “înghiţire” a “PD-L junior” ( grupul “Oprea”), i-ar putea încurca socotelile. (Să ne aducem aminte că după fuziunea dintre PD şi PLD – formaţiune născută cam la fel ca şi “independenţii” lui Oprea – o serie de consacraţi din Modrogan au trebuit să facă un pas înapoi pentru a obţine Flutur, Stolojan, Stoica şi alţii, funcţii de primă mărime în partid). Ori declaraţiile “anti Oprea” reprezintă tocmai o parte din măsurile de precauţie mai sus amintite.

Ce este foarte inteesant este faptul că reacţiile “anti” ale cuplului Preda – Voinescu au apărut doar după ce la Grupul “Oprea” au aderat Diaconescu şi Sârbu. De ce “reformiştii” din PD-L nu au pronunţat numele “Micki Şpagă” sau Culiţă Tărâţă, din secunda doi din care conroversaţii ex PSD-işti au intrat în “anexa” PD-L şi a Guvernului, iarăşi nu este greu de explicat. Nici “Micki” şi nici Culiţă nu reprezentau pericole pentru funcţii în cazul unei viitoare fuziuni. Ultimii doi veniţi, însă da. În ceea ce priveşte faptul că declaraţiile “anti” ale junilor PD-L-işti ar reprezenta şi o scatoalcă trasă lui Traian Băsescu, lucrurile nu stau deloc aşa. Câteodată opiniei publice trebuie să i se mai livreze şi senzaţii tari. Dar indiferent din ce unghiuri privim evenimentele, concluzia este una singură: şi în PD-L sunt turbulenţe.

PS

Să mai lămurim un lucru. Cristian Preda nu a ctiticat degeaba termenul de “băsescianism” utilizat de Voinescu. “Ism”-ul din final aduce mult a Ceauşism şi/sau, mai grav, a Maoism. Adică „sună ca dracu”, vorba unui clasic în viaţă. Replica lui Voinescu a fost una ce ţine de orgoliu. Şi sunt convins că ştie ce a însemnat Maoismul. Dar fiţi sigur, cei doi au interese comune pe termen lung.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.