Cu un premiu Ursul de Aur contestat de unii, aplaudat de alții, pelicula regizoarei Adina Pintilie n-a trecut neobservată. O intimitate prezentată altfel, lipsită de false pudori, filmul prezintă o altfel de realitate.
The Hollywood Reporter: „Nu e loc pentru pudici“
„Nu e loc pentru pudici în revelația «Nu mă atinge-mă», unde personajele experimentează plăcerile și durerile trupurilor lor goale și ale modului în care se raportează la ele. Acest prim film al regizoarei românce Adina Pintilie este remarcabil pentru inteligența de care dă dovadă și pentru originalitate. Chiar dacă nu fiecare moment este fascinant de privit, majoritatea scenelor sunt, iar publicul adult ar trebui să găsească un efect terapeutic în franchețea cu care filmul se prezintă.“
„Oricât de fascinantă și originală ar fi abordarea lui Pintilie asupra intimității, ea nu devine niciodată cu caracter voyeuristic, nici măcar atunci când prezintă nuditate frontală. Acolo unde alți regizori ar stărui, ea dezvăluie puțin, fără să judece, și mută camera de filmat. Pelicula este filmată superb, cu scene postmoderniste de bun gust, ale lui George Chiper-Lillemark, și editat frumos de Pintilie.“
Le Monde: „O excursie în intimitate“
„De la terapia de grup ca experienţă, regizoarea îşi conduce personajele în pură ficţiune, iar bărbaţii şi femeile deţin rolul pe care-l au în realitate. Această excursie în intimitate, ghidată de două priviri feminine, cea a actriţei şi cea a regizoarei, uneori prezentă pe ecran, a sedus cel de-al doilea juriu, cel care a atribuit premiul pentru Cel mai bun lungmetraj de debut.“
The Guardian: „Superficial, prostesc, câștigătorul Ursului de Aur, «Touch Me Not», este o catastrofă pentru festival“
„Victoria pentru eseul documentar al Adinei Pintilie subliniază statutul Festivalului de la Berlin care promovează plictiseala și lipsa de valoare.
Brexit. Trump. Și acum anunțul juriului Festivalului de Film de la Berlin. Într-adevăr, trăim într-o epocă a catastrofelor. Spre uimirea multora, Ursul de Aur din acest an a mers la «Touch Me Not», filmul regizoarei Adina Pintilie.
Un eseu documentar cvasifictiv despre sexualitate, care m-a scufundat într-un val de depresie din cauza mediocrității sale, de cât de lipsit de rușine și de umor este, de abordarea fatală și superficială a temei sale invazive, cu umpluturi dure și clișee despre BDSM, sexualitate alternativă, fetișism și exhibiționism.
Și totuși filmul are și admiratori. Am avut o conversație cu un distins programator italian al festivalului, care a considerat că este cel mai bun film de aici. Eu, personal, cred că ascensiunea acestei calamități «Touch Me Not», în detrimentul unor filme mai bune, este o experiență pentru Berlin.
«Touch Me Not» este aparent despre călătoriile emoționale ale diferitelor personaje, dezvoltate prin improvizații și scene dramatic reconstruite cu oameni reali. Laura Benson o interpretează pe Laura, o femeie cu probleme de frică și voyeurism, legate de tatăl ei, deși aceste cauze nu sunt explorate în niciun fel. Christian, jucat de Christian Bayerlein, o persoană cu atrofie musculară spinală, interesată de idei provocatoare despre imaginea corpului. Tómas Lemarquis este Tudor, care investighează teme personale similare. Laura pare să converseze cu regizoarea, care apare ca atare.“
El Pais consideră discutabilă decizia juriului
„Într-o decizie destul de discutabilă, «Touch Me Not», al româncei Adina Pintilie, a obţinut Ursul de Aur pentru cel mai bun film la cea de-a 68-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin, o ediţie care nu va fi amintită pentru cea mai bună selecţie din competiţie. Juriul, prezidat de regizorul german Tom Tykwer, a preferat să evidenţieze o realizare care se află la graniţa dintre realitate şi ficţiune, în care se aud conversaţii în limba engleză şi în germană şi care se încadrează perfect în secţiunea «pelicula din festival cu caracteristici de experiment».
Pintilie intră în dialog direct cu una dintre protagonistele sale, Laura, o femeie care nu suportă ca cineva să o atingă şi care-şi investighează în sexualitatea sa propriile limite, de la intimitate la atracţie. Spectatorul asistă şi la un curs de yoga într-un spaţiu laborator cu elevi foarte diferiţi.
Totul este filmat cu răceală estetică şi fără afecţiune pentru protagonişti.“
Variety: „Dacă cineva este şocat de «Touch Me Not», nu a înţeles ideea“
„Explorarea nonlineară a intimităţii caută să conteste noţiunile de frumuseţe. (…) Adina face un eseu video despre intimitate şi o foloseşte pe Laura, o femeie de peste 50 de ani, ca un fel de muză.“
Tom Tyker, președintele juriului
„Am văzut filme extrem de diferite, care au spus multe, dar am reuşit să descoperim că ne-ar plăcea să premiem ceea ce poate cinematografia să facă astăzi, dar şi pentru ce va putea face în viitor.“
Publicația germană Focus: „Un laborator psihoterapeutic“
„Despre nuditate și sex, filmul experimental «Touch Me Not» a speriat mulți reprezentanți ai mass-media la Berlinale. Regizoarea româncă Adina Pintilie a observat oameni diferiți în practicile lor sexuale de diferite feluri. Mulți spectatori au părăsit sala, mai ales presa. Cei care au rămas au apreciat filmul cu aplauze. Amestecul de scene de joc și documentare pare a fi un aranjament de laborator psihoterapeutic, unde nu există limite ale rușinii.“
Peter Bradshaw, critic de film: „Surprinderea nepoliticoasă a multora“
„Brexit. Trump. Și acum anunțul premiului Ursul de Aur. Cu adevărat, trăim într-o eră a catastrofelor. Spre surprinderea nepoliticoasă a multora, anul acesta Ursul de Aur a fost acordat filmului «Toch Me Not», al regizoarei românce Adina Pintilie. Acesta este un documentar cvasificțional despre sexualitate, care m-a băgat în valuri de depresie legat de cât de rușinos de îngrozitor este, de mediocritatea lui, de lipsa umorului și viziunea superficială asupra temei intimității.
Și, cu toate acestea, «Nu mă atinge-mă» are cu siguranță admiratori. Am avut o conversație cu un distins critic italian care consideră acest film cel mai bun din cadrul festivalului. Eu, personal, cred că este un lucru specific Berlinului să ridice în slăvi unele filme, în detrimentul altora mai bune“
Asta este evolutia. De la Madame Bovary si Anna Karenina la Adina Pintilie. De la Eminescu la Cartarescu. Peste o suta de ani Flaubert , Tolstoi si Eminescu vor fi la fel de cunoscuti. Despre Pintilie si Cartarescu nu va mai vorbi nimeni.Asa ca nu va faceti probleme.Sunt ( vor fi ) trecatori si nesemnificativi.
Facem astfel de filme pline de mizerie pentru ca Occidentul ne vrea tristi si prosti. Eu astept dramatizari valoroase dupa viata unor oameni de succes care au dus Romania mai sus. Dupa viata unor scriitori de frunte, al caror destin a fost distrus datorita luptelor politice pentru afundarea Romaniei . Poeti nationali, ca Adrian Paunescu ( ar merita o statuie in fata Casei Presei, nu mormanul de beton foarte scump platit), Vadim Tudor. Poate si prozatorul de exceptie Buzura, si el patimitor al sforariilor politice dambovitene. O drama suculenta ar putea iesi si din viata lui Dinu Patriciu, un exponent al maririi si decadentei capitalismului autohton in Romania. Greu de scris, greu de facut cand esti dedicat unor insailari facile si obscene, singura ta reteta de creatie.Asa, cum se intampla acum, o arta cinematografica prin care se canta la o vioara cu o singura coarda sarmana, nu ne serveste nici nou, nici Artei.
Ma gandesc si la cazul Adrian Nastase, vazut din toate perspectivele si interpretarile lui realiste.
„Impartial” are dreptate.Exista o gasca de „abonati” la finantari pentru aceste „creatii artistice” de genul „poneiului cu zvastica”, o gasca foarte bine infiltrata inclusiv in jurii!Fenomenul are loc si in teatru si in literatura de la noi si de aiurea!Evident, fara finantari publice, acesti impostori nu ar avea nicio sansa de a-si lansa dejectiile „creative” catre consumatori.Nu e vina lor, fiindca atat ii duce capul, ci a finantatorilor care ii sprijina!Cred ca vestitul tov. Dulea (parca asa il chema), cenzorul cinematografiei romanesti dinainte de 1989 era mai competent in alege proiectele de finantat fata de ipochimenii de azi…
Pe mine ma deranjaza reclama agresiva facuta acestui film. Suntem blamati pentru ca nu suportam asemenea ” capodopere „. Ei bine, NU! Pornind de la titluri, filmele realizate in ultimii 10-15 ani sunt bizare si nu prezinta decat latura intunecata a societatii romanesti. Nu mai stim sa facem comedii, filme pentru si cu copii, filme istorice. De fapt, nu mai avem actori, nici regizori, capabili de asa ceva.
Da, va recomand articolul si comentariul din The Guardian – Berlin 2018: shallow, silly Golden Bear winner Touch Me Not is a calamity for the festival