Îl bănuiesc pe Viorel Hrebenciuc de o cacealma destul de ieftină. După ce a citit comentariul nostru din Cotidianul a ieşit luni pe înserat la o denunţare a SPP-ului. Şi a anunţat ieri că depune în Parlament o lege de restructurare a SPP-ului şi a STS-ului.
Cum să treacă un asemenea subiect pe lângă el? Ieri a fost marţi. Aţi văzut proiectele de lege depuse aşa cum am văzut eu albinele din Burma pe statuile de la Universitate. De ce n-a zis Viorel Hrebenciuc nimic despre poliţia politică până acum? Nu ştiu partidele din Parlamentul României că întreaga clădire a Casei Poporului este un sector al SPP? De la intrare, control corporal, securitatea persoanelor, totul este sub controlul SPP. Concluzia logică că SPP-ul a înregistrat lucrările comisiei este una logică. Altfel suntem în situaţia de a crede că este vorba de nişte mutălăi care nu pot păzi nici o capră.
Reacţia modestă a politicienilor şi cea a partidelor politice mă pun pe gânduri. Ce-a zis Viorel Hrebenciuc e mai degrabă un balon de săpun scos pentru a nu crede că am rămas în acelaşi peisaj leşinat. În ciuda acestei tăceri a păziţilor şi urmăriţilor, problema rămâne deschisă. Într-o perioadă de criză avem de-a face cu o organizaţie-mamut, structurată după tipicul sovietic, cu case de odihnă la munte şi la mare, cu club (Dante) în Bucureşti, cu restaurant în Casa Poporului, cu 33 de medici şi zeci de ospătari, bucătari, croitori, pantofari, frizeri etc. Avem de-a face cu singurul serviciu de pază şi escortă care funcţionează după acest model sovietic. Plus Bulgaria, care a preluat legea şi modelul de la români. În restul ţărilor europene, el este parte din ministerele de interne sau din serviciul naţional de informaţii. În România, SPP-ul s-a dezvoltat din iniţiativa lui Dumitru Iliescu (fost afacerist şi şef al instituţiei pe vremea lui Ion Iliescu). Şi a strâns în rândurile sale destui ofiţeri din Direcţia a IV-a a Securităţii Statului, cea care opera în armată (perioada de lucru în informaţiile militare poate fi socotită una şi acelaşi lucru cu stagiul în Direcţia a IV-a). La fel şi în cazul celor de la STS care invocă experienţa lor în domeniul militar. E vorba despre oameni de Contrainformaţii militare, de o direcţie din care, după toate probabilităţile, a ieşit şi Traian Băsescu.
Importantă la SPP este unitatea 0163, cea care îi include pe urmăritorii mascaţi, pe cei cu bărbi, plete, picioare de lemn care supraveghează, cu sau fără mandate, persoane politice şi adversarii, inclusiv jurnaliştii. În Comunicatul de luni al SPP se invoca absenţa tehnicii de înregistrare. Ce fel de urmăriri şi filaje face SPP-ul dacă nu înregistrează nimic? Răspunsul ar suna ca un banc prost! Prin unitatea 0163, SPP-ul execută aproape orice serviciu. Pe vremuri, oamenii săi erau specialişti inclusiv în distribuit afişe în campania electorală. Toţi aveau mâinile pline de lipici! Acum filează şi urmăresc în stil de poliţie politică. O fac inclusiv cu cei pe care îi păzesc!
După părerea unora, SPP-ul lucrează şi cu câţiva ziarişti care contribuie la lansarea unor ştiri. Centrul de documentare operativă de la Cotroceni pare a fi locul în care se clocesc asemenea lucruri.
SPP-ul este o poveste lungă, comică, eroică şi cu secvenţe periculoase pentru democraţie.
De-aia sunt obligat să repet sintagma de la prima apariţie: „Atenţie, ochii pe SPP!“.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.