La două luni de zile după ce 88% din electoratul român a fost nevoit să înghită cu noduri, ca pe un hap, mătrăguna aranjamentelor făcute pe sub tarabă de precupeţi euro-atlantici, un personaj cu rang diplomatic, Mark Gitenstein, ambasadorul SUA în România, continuă încă, cu orice prilej să fredoneze aria calomnioasă a existenţei loviturii de stat în dispreţul temeiurilor juridice constituţionale ale Referendumului incriminat. Mai mult, domnia sa îşi face un titlu de glorie nominalizându-se ca pe unul din vajnicii combatanţi care au ajutat, probabil din foişorul ambasadei, la anihilarea şi înfrângerea ei! Recidiva cu care mistifică şi manipulează evenimentul, post-factum, ignoră cu rea credinţă adevărul deja dovedit, ieşit la lumină chiar şi pentru cei mai încrâncenaţi adepţi de conjunctură ai aberantei teorii.
Tot atât de adevărat este că lovitura de stat din România verii lui 2012 n-au văzut-o decât domnul ambasador îmrepună cu câţiva “futurologi” cotrocenişti fără viitor şi alţi câţiva “observatori” europeni cu telescoape aburite, opace. Cu toţii au o viziune propagandist-cosmogonică asupra “fenomenului”. Adică, lovitura de stat au văzut-o ei bine cu ochii minţii, era dar pe când nu se zărea pur şi simplu, iar astăzi, tocmai când o “văd” şi o revăd cu tot dinadinsul, culmea, nu e, a dispărut ca o hologramă luciferică!
Insistenţa şi lejeritatea cu care domnul ambasador continuă să rostogolească în spaţiul public neadevăruri flagrante şi să pună astfel sare pe o rană deschisă poate nu ar fi atât de supărătoare dacă domnia sa şi-ar exprima doar un punct de vedere personal. Numai că domnia sa este reprezentantul unei mari puteri a cărei voce şi atitudine contează foarte mult în raportul relaţiilor dintre statele lumii. Are domnia sa dezlegare să acrediteze o asemenea variantă ca parte a poziţiei oficiale a Administraţiei de la Washington? Are domnia sa dezlegare să resusciteze, fără temei, un eveniment deja clasat la capitolul “intoxicare” politico-mediatică. Cum ştim că domnul ambasador şi-a făcut pe toată durata mandatului, o practică constantă din depăşirea atribuţiilor şi încălcarea limitelor de competenţă, e lesne de înţeles că Excelenţa Sa “bate câmpii” doar cu elan personal.
Omul acesta lovit de fandaxie, care pare că n-a citit în viaţa sa decât “Manualul lobistului tupeist”, nicidecum vreodată “Tehnica loviturii de stat” a lui Curzio Malaparte, nu face nici cel mai mic efort intelectual să scotocească prin istoria modernă şi contemporană a lumii pentru a vedea cum arată adevăratele lovituri de stat (Grecia, 1067 Chile, septembrie 1973, puzderia juntelor militare din America de Sud a anilor ‘60, ’70 ai secolului trecut ori Liberia, 1980) pentru a face diferenţa ca de la cer la pământ cu un act politico-juridic constituţional.
Se pare, însă, că pe domnul ambasador nu-l interesează defel ce imagine lasă în urma sa deşi ar trebui să îi pese. Asta deoarece, e drept, numai printr-un joc al hazardului sorţii se află pe o lungă şi ilustră listă de ambasadori ai Americii acreditaţi în Europa, care l-ar obliga la onestitate, decenţă şi integritate morală, inventatorul paratrăsnetului, Benjamin Franklin, fiind unul dintre ei. Dar, pentru domnul ambasador, s-a văzut cu claritate, nimic n-a contat! A venit, ne-a muştruluit de pe poziţii mereu partizane cu preşedintele, azi, nelegitim, ne-a îndemnat să băgăm la cap preceptele democraţiei cu ridicolul negustorului care vrea să vândă castraveţi grădinarului, fără ca el să le respecte, şi-a aplecat urechea la şoapta veninoasă a unui Iago în fustă, a dat, ori de câte ori i-a dictat interesul, cu bâta în baltă şi pleacă în curând, neîmpăcat că n-a apucat să vadă prima foreză în acţiune, în căutarea gazului de şist, marca Exxon.
Măcar acum, în al 12-lea ceas, la final de mandat, oare nu este nimeni în ţara aceasta, nicio voce autorizată, de la nivelul MAE, dacă de undeva mai sus nu se poate, care să-i bată cu toată condescendenţa obrazul pentru cât rău a făcut României, în fond, ţara care i-a găzduit misiunea, prin alegaţiile sale? Să o facă domnule ministru al Afacerilor Externe, Titus Corlăţean, degrabă, cu toată politeţea şi deferenţa, dar ferm, pentru a mai salva ceva din onoarea şi demnitatea naţională, prea ades terfelite, călcate în picioare de politicieni grobieni de aiurea. Şi dacă nu şi nu, dacă se va dovedi că personajul ori n-a avut niciodată obraz, ori şi l-a pierdut pe timpul misiunii, variantă foarte plauzibilă, atunci este cazul să-l ajutăm în cel mai omenos, benefic şi generos mod cu putinţă, pur şi simplu cu o intervenţie estetică maxilo-facială! Da, s-a înţeles cât se poate de bine, cu o astfel de operaţie! Avem, slavă Domnului, chirurgi plasticieni excelenţi care, în răgazul celor două luni cât i-au mai rămas din mandat, ar putea să-i recompună, să-i reconstruiască Excelenţei Sale, o faţă şi un obraz nou-nouţe, de viitor!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.