Veselie, polemici şi senzualitate

Festivalul, care a durat timp de cinci zile, reprezintă o miză atât pentru cântăreţii debutanţi, cât şi pentru artiştii consacraţi ai Italiei.

Perché San Remo è San Remo…

Pe scena de la Teatrul „Ariston” din oraşul florilor, San Remo, au evoluat la secţiunea „Big”, în seara duetelor, 14 oaspeţi internaţionali: Nina Zilli a cântat „Never Never Never”, cu Skye de la „Morcheeba”, Samuele Bersani a prezentat „My Sweet Romagna” împreună cu Goran Bregovic, Dolcenera, „My Life Is Mine”, cu Professor Green, Pierdavide Carone şi Lucio Dalla, „Anema e Core”, cu danezul Mads Langer, Irene Fornaciari, „Who Have Nothing”, cu Brian May şi Kerry Ellis; Emma, „If Paradise Is Half As Nice”, cu Gary Go, Matia Bazar, „Speak Softly Love”, cu Al Jarreau; Noemi, „To Feel In Love”, cu Sarah Jane Morris, Francesco Renga, „El Mundo”, cu spaniolul Sergio Dalma, Arisa, „Que Serà”, cu José Feliciano, Chiara Civello, „You Don’t Have To Say You Love Me”, cu Shaggy, Gigi D’Alessio şi Loredana Berté, „Flame”, cu Macy Gray, Eugenio Finardi, „Surrender”, cu Noa, Marlene Kuntz, „The World Became The World”.

O brunetă, o blondă şi o roşcată – Arisa, Emma şi Noemi

Marea învingătoare a Festivalului Cântecului Italian de la San Remo, din acest an, tânăra Emma, cu piesa „Non è l’Inferno” de Kekko Silvestre. Anul trecut, la puţin timp după ce învinsese cancerul, ea a câştigat locul al doilea. O sală întreagă a ovaţionat-o pentru vocea ei impunătoare şi profundă, cât şi pentru faptul că a avut curajul să-şi depăşească spaimele, care răzbat şi din cuvintele acestei melodii ce vorbeşte despre criza actuală, despre şomajul în rândul tinerilor, dar şi despre frumuseţea vieţii dată de trăirile interioare.

Irene Fornaciari plânge după succesul obţinut

„Muzica nu se câştigă şi nu se pierde. Se trăieşte. Eu pot să spun: am învins viaţa”, mărturisea Emma, adăugând: „Cea pe care am simţit-o alături în fiecare clipă, care mi-a fost ca un înger strălucitor ca aurul, este Gianna Nannini. Dacă ai foc în tine, acesta trebuie să se aprindă şi pentru alţii. Azi, îmi face plăcere când mă opresc oamenii pe stradă şi-mi spun: «Eşti frumoasă pentru că eşti adevărată, la fel ca şi noi. Ai darul să atingi inimile»”. Pentru Emma, muzica este o nevoie vitală.

O voce tânără impresionanată, Dolcenera

Pe podiumul învingătorilor au urcat trei artiste: blonda Emma, bruneta Arisa şi roşcata Noemi, aşa încât, la această ediţie, rock-ul a fost reprezentat de femei. Arisa, care a ocupat locul al doilea, deşi pare o femeie vulnerabilă, este în realitate una puternică, care ştie ce vrea. Ea a cântat melodia „La Notte”, care a atins inimile fanilor. Emoţionant duetul ei cu cântăreţul spaniol Jose Feliciano. Noemi, fata cu părul roşu, situată pe locul al treilea, cu melodia „Sono sole parole”, are o voce bogată, plină de sensibilitate.

Celebra Patti Smith, invitata festivalului

O voce caldă, proaspătă, Alessandro Casillo, tânărul de 15 ani, un talent pe web care a învins la debutanţi cu „E vero che ci sei”.
„Premiul Criticii” ce poartă numele celebrei cântăreţe Mia Martini a fost atribuit lui Samuele Bersani, „Premiul Presei” i-a revenit Arisei.

Loredana Berte, Gigi d’Alessio şi DJ Fargetta au oferit versiunea lor la Respirare, care a înfierbântat sala

Vii aplauze pentru Loredana Berte şi Gigi d’Alessio în piesa „Almeno tu per l’universo”, dar şi pentru ritmata melodie „Respirare”, plină de energie, cântată cu DJ „Fargetta”, însoţiţi de un grup numeros de tineri balerini, într-o versiune dancefloor, la care toată lumea din sală s-a ridicat şi a dansat odată cu ei.

Alessandro Casillo, învingător la categoria Tineri

Un personaj carismatic al festivalului a fost Eugenio Finardi, de 40 de ani pe scenă, reuşind să emoţioneze audienţa cu „E tu lo chiami Dio”, în care vorbeşte despre spiritualitate. „Nu se poate vorbi de Dumnezeu fără să cunoşti omul, durerea, dragostea, acel «al di la dell’…» (de dincolo de viaţă)”.

Brian May, istoricul chitarist de la The Queen, ce a venit s-o acompanieze pe Fornacciari

O altă prezenţă scenică încântătoare, Dolcenera, cu „Ci vediamo a casa”, în care casa este pentru ea un refugiu, locul dragostei, la fel ca şi pentru noi toţi. Plină de adrenalină şi de vitalitate, Irene Fornacciari, o încrucişare de emoţii, de fragilitate în „Il grade mistero”. Evoluţia ei alături de Brian May, fondatorul formaţiei „Queen”, pe melodia lui Ennio Morricone, a fost primită cu ovaţii de către public. O voce puternică şi elegantă, Francesco Renga, cu „La tua bellezza”, în duet cu spaniolul Sergio Dalma.

Emma în duet cu Alessandra Amoroso

Rafinată şi seducătoare, Nina Zilli, asemănătoare şi ca prezenţă scenică şi ca voce cu Amy Winehouse, a propus „Per sempre”, ce cântă dragostea. Ea a fost votată pentru a merge la „Eurovision”, la Baku, reprezentând Italia la ediţia din 2012. Magie şi emoţie a răspândit grupul istoric „Matia Bazar”, cu melodia „Sei tu”.

Gianni Morandi şi Adriano Celentano

Interpretată cu multă pasiune de către Pierdavide Carrone – Lucio Dalla, elevul şi profesorul, melodia „Nani” a trezit melancolie. Frumoasă şi vocea Chiarrei Civello în cântecul „Al posto dell mondo”, trecând de la jazz la pop cu o mare uşurinţă. Impunătoare vocea lui Samuele Bersani, împreună cu Paolo Rossi, în „Un pallone”.

O bătălie cosmică între demoni şi îngeri

Arisa, câştigătoarea locului al doilea

Dintre invitaţi s-a remarcat cântăreaţa israeliană Noa, mică, filiformă, dar cu o voce amplă, care declara: „Dragostea este sursa cântecelor mele”. Vocea sa cristalină a amestecat jazz-ul, rock-ul american şi sugestiile meridionale. Pe scena de la Teatrul „Ariston”, perla Noa a cântat şi a dansat în picioarele goale, acompaniată de instrumente de percuţie şi tamburine, vorbind o italiană impecabilă. Iar cu melodiile „If I give you everything”, „Torna sorriento”, într-o variantă modernă, creaţia sicilianului Roberto Murolo, „Torna, torna” şi culminând cu „Love”, şi „Shalom”, vocea sa uimitoare a fermecat publicul. Glasul lui Noa se regăseşte şi în coloana sonoră a peliculei lui Roberto Benigni „La vita e bella”.

Noemi, premiată cu locul al treilea

Sacerdota „maudite” a rock-ului (nume aflat alături de marile personalităţi ale genului, de la Jim Morrison la Lou Reed, de la Janis Joplin la Bob Dylan), americanca Patti Smith, şi acum încărcată de energie, a evoluat, cu vocea sa febrilă, dureroasă, răsunătoare, într-un rock progresiv italian, „Impresii de septembrie”, într-un aranjament creat de dirijorul, pianistul şi compozitorul Vittorio Cosma. „Totdeauna mi-am dorit să comunic ceva în cântecele mele. Chiar şi atunci când aveam libertate simţeam că am o mare responsabilitate pentru fiecare vers. Şi astăzi sunt fericită că am reuşit să schimb ceva în această lume. Visam să devin o cântăreaţă de operă, plângeam când o ascultam pe Maria Callas. Dar m-am schimbat atunci când am ascultat show-ul Rolling Stones-ilor”. Performanţele sale sunt ca o bătălie cosmică între demoni şi îngeri. Cu un simplu gest al mâinii, şi azi ca şi ieri, este capabilă să creeze mai multă intensitate decât alţi artişti rock într-un concert întreg.

Elisabetta Canalis, Gianni Morandi şi Belen Rodriguez

Aplauze şi pentru violonistul german David Garrett, cât şi pentru Simona Atzori, balerina de 38 de ani, milaneză, fără braţe, care spunea „dansul este forma de artă care se învecinează cu dragostea”.
Invitaţii străini au cântat pentru strângerea de fonduri pentru sinistraţii din Genova şi Spezia, unde apele învolburate au măturat totul în această toamnă.

Diavolul de Celentano

Prezentatoarea cehă Ivana Mrazova, purtând o creaţie Valentino

Fiecare ediţie a Festivalului de la San Remo îmi aduce aminte de câte un cântec ce şi-a luat zborul din acest festival, ce a devenit între timp un şlagăr: Claudio Villa cu „Buongiorno tristezza”, Domenico Modugno cu „Nel blu dipinto di blu” sau alături de Claudio Villa în „Addio…Addio”, ori cu Gigliola Cinquetti în „Dio come ti amo”, de aceasta din urmă cu „Non ho l’età”, de Iva Zanicchi cu „Non pensare a me” şi „Zingara”, „Ciao cara come stai?”, de Sergio Endrigo cu „Canzone per te”, de Peppino di Capri cu „Non lo faccio più”, Toto Cutugno cu „Solo noi”, Riccardo Fogli cu „Storie di tutti i giorni”, Al Bano şi Romina Power cu „Ci sarà”, Adriano Celentano şi Claudia Mori cu „Chi non lavora non fa l’amore”, Eros Ramazzotti cu „Una terra promessa”, Massimo Ranieri cu „Erba di casa mia”, „Perdere l’amore”, Ricchi e Poveri cu „Se mi innamoro”, Morandi şi Ruggeri Tozzi cu „Si può dare di più”, Anna Oxa şi Fausto Leali cu „Ti lascerò”, Pooh cu „Uomini soli”, Riccardo Cocciante cu „Se stiamo insieme”, Luca Barbarossa cu „Portami a ballare”, Giorgia Morandi cu „Come saprei”, Anna Tatangelo cu „Doppiamente Fragili”, Alexia cu „Per dire di no”, Roberto Vecchioni cu „Chiamami ancora amore”…

Ivana Mrazova, una dintre prezentatoarele Festivalului, într-o rochie extrem de transparentă

Gianni Morandi a ştiut să ţină în mână destul de bine, cu şarm, cu vocea sa inconfundabilă, frâiele festivalului, ca prezentator, alături de un actor mai puţin cunoscut până acum, care a dovedit că poate fi un mare om de scenă, Rocco Papaleo, lansând în aplauzele publicului „Dansul focii”.
Federica Pellegrini a adus un omagiu excelenţei italiene.

Nina Zilli în duet cu Skye

Splendidă, la această ediţie scenografia imaginată de Gaetano Castelli, scena devenind o navă spaţială, dar şi coregrafia semnată de Daniel Ezralow. Excelentă, ca întotdeauna, orchestra. S-a simţit, totuşi, şi faptul că suntem într-o criză economică. Au lipsit imensele buchete de flori care încadrau odinioară scena, doar este oraşul florilor.

Tânărul Pierdavide Carone interpretând melodia Nani

Din păcate, la această ediţie am trăit senzaţia că a fost mai puţină muzică şi mai mult s-a vorbit. La minusuri, aş nota şi un praf de vulgaritate. Neinspirată, alegerea frumoasei, dar netalentatei Ivana Mrazova, care în afara ţinutelor frumoase şi a înălţimii remarcabile nu a reuşit să comunice nimic, mai ales că nu cunoştea decât într-o mică măsură limba italiană.
Greu de înţeles de ce a fost eliminată din concurs melodia marelui compozitor Lucio Dalla.

Noa şi Eugenio Finardi

Controversat show-ul lui Celentano, după unii un adevărat „clou” al festivalului, după alţii, un eşec, o bufonadă. Intervenţia lui a fost aplaudată, dar şi contestată cu fluierături şi cu strigăte: „Gata, predicatorule”. Celentano are în spate o istorie infinită a muzicii. El şi Domenico Modugno au contribuit la a face cunoscută muzica italiană în lume şi asta nu trebuie să uităm. Celentano a împlinit în 6 ianuarie 74 de ani şi 50 de ani de carieră, în care a căutat un drum propriu, impunându-se prin vocea sa inconfundabilă.

Cântăreţele au dominat scena de la San Remo

Aclamat de public, Celentano a intrat cântând „Thirteen Women”. „Diavolul de Celentano”, titra presa italiană vorbind despre discursul său politic care a durat 45 de minute. Alţii l-au numit „Celentano, predicatorul”. Chiar dacă a evidenţiat decadenţa lumii de azi, el a demonstrat că adevărul uneori face rău. Biserica s-a preocupat mai mult de mondenitate, de grija de a fi văzută decât de cuvântul lui Christos. „Bravura” lui Adriano, cum spunea Paolo Conte, a fost aceea de a face înţelese, dincolo de muzică, şi raţionamentele sale politice şi de viaţă.

Goran Bregovic

Tsunami-ul Celentano a bulversat întreg festivalul, atacând politica şi democraţia, o parte a presei, oameni politici, jurnalişti, ziarele catolice şi preoţii. Uneori, totul a degenerat într-un delir democratic, alteori a folosit cuvinte neortodoxe. „A vorbi despre Dumnezeu nu înseamnă numai a scrie, ci a pune împreună o echipă de desenatori pentru a ilustra istoria profeţilor, apostolilor şi o alta de specialişti care să facă o paralelă cu politica de azi. Viaţa lui Christos nu poate fi redusă la o predică ţinută în biserică duminica, ci trebuie trăită ca o prezenţă cotidiană care te ajută să reflectezi. Asta trebuie să facă Biserica. Preoţii să te facă să interiorizezi figura lui Christos. Muzica îţi permite de a deschide porţi noi”.

Elisabetta Canalis, Gianni Morandi şi Belen Rodriguez, aplauze pentru prezentatori

El a vorbit despre viaţă, despre moarte, despre Paradis. Predica lui Celentano a sfârşit în muzică, aşa cum a şi început. Apoi, împreună cu Morandi a cântat frumoasa melodie „Ti penso e cambia il mondo”. Prin acest discurs mulţi au considerat că de această dată festivalul a devenit unul al haosului şi al polemicilor. Cu siguranţă, la San Remo s-a încheiat un ciclu…

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.