Vietnamul, un nou tigru al Asiei

Un articol de Dr. Pavel Suian

Datorită fenomenalei sale dezvoltări economice petrecute în ultimii 35 de ani, exact în perioada în care România a mers îndărăt în multe domenii, Vietnamul a devenit noul tigru al Asiei, aducând o nouă dovadă că secolul al XXI este secolul Asiei de Est și a Pacificului.

Țară cu un regim comunist, Vietnamul s-a adaptat noilor realități economice și politice ale lumii globale în care trăim, s-a modernizat și se modernizează zi de zi, își perfecționează sistemul politic și metodele de guvernarea pentru servi cât mai bine interesele poporului său.

Marile reușite politice, economice, sociale, culturale și științifice ale dezvoltării Vietnamului au fost datorate și au început odată cu cruciala reformă economică numită Doi Moi (adică Renașterea, Renovarea) care a avut loc în anul 1986.
La baza acestei reforme, care în esența ei a fost mai mult decât una doar economică, a stat dorința liderilor Vietnamului de a adapta sistemul politic de conducere a țării la nevoile dezvoltării rapide a țării, dezvoltare necesară pentru eliminarea sărăciei și subdezvoltării ca urmare a fostei dominații coloniale și a lungii perioade de război duse la început contra Franței fosta putere colonială și apoi contra SUA care s-a implicat militar în ajutarea regimului din Vietnamul de Sud.

Liderii politici vietnamezi următorii generației care a realizat Reforma de Renaștere au continuat cu și mai multă vigoare, dăruire și înțelepciune perfecționarea metodelor de conducere a societății, de modernizare a țării, de dezvoltare multilaterală reușind deja să obțină pentru tara lor numele de nou tigru al Asiei ca răsplată cinstită a rezultatelor economice a Vietnamului.

Vietnamul, acest nou tigru al Asiei este unul dintre vechii prieteni ai României, îndepărtat geografic, dar apropiat sufletește de care, fapt extrem de lăudabil al acestui guvern, încercăm să ne re-apropiem pentru a ridica pe trepte noi de expansiune și de înflorire a vechii noastre prietenii.

La invitația Primului ministru al României, domnul Marcel Ciolacu, Primul ministru al Vietnamului, domnul Pham Minh Chinh va efectua o vizită oficială în România în perioada 20-22 ianuarie curent.

Domnul Prim ministru Pham Minh Chinh a făcut studiile la Universitatea Tehnică din București și apoi a lucrat 4 ani la Ambasada Vietnamului din București, motive pentru care vorbește românește ca și noi.

Nu putem să nu ne exprimăm bucuria și mândria că un fost student al României a fost ales Prim ministru al Vietnamului și acum revine în România în această înaltă funcție.

Din când în când, mai ales atunci când suntem deprimați și când suntem confruntați cu mari probleme, Dumnezeu ne trimite semne de încurajare și apar prieteni pe care poate că unii dintre noi aproape că îi uitasem.

Câteva date despre Viet Nam, așa cum pronunță vietnamezii numele țării lor. separat în 2 cuvinte, pe care noi le pronunțăm și scriem legate), s-ar traduce prin Țara din Sud a Dragonului.

Vietnamul se află situat de-a lungul coastei estice a Peninsulei Indochina având ca vecini pe China, Marea Chinei de Sud, Cambodgia și Laosul.

Granița teritorială cu cei 3 vecini ai Vietnamului are următoarea lungime: cu Laos 2.130 km, cu China 1.281 km și cu Cambodgia 1.228 km.

Vietnamul are forma unui S, de la Nord la Sud, cu o lungime în linie dreaptă de 1640 de km iar de la Est la Vest în punctul cel mai îngust al acestei forme de S, teritoriul Vietnamului nu are mai mult de 50 de km.Granița Vietnamului cu Marea Chinei de Sud este de aproape 3.000 de km.

Vietnamul are o suprafață de doar 331.212 km pătrați, deci suprafața este cu puțin mai mare ca România dar are 100 milioane de locuitori.

Hanoiul, capitala Vietnamului are aproximativ 8,5 milioane de locuitori iar Ho Chi Minh-ul, al doilea oraș vietnamez, fostul Saigon, are proximativ 8,9 milioane locuitori.

Produsul intern brut al Vietnamului (PPP) a crescut de la 798 miliarde dolari PPP în anul 2020 la 1.299 miliarde de dolari PPP în anul 2023 iar produsul intern brut pe cap de locuitor a crescut de la 7.483 de dolari PPP în 2020 la 13.074 în anul 2023.
În anul 2022 Vietnamul avea o capacitate instalată de producție de energie electrică de 77.800 MW în anul 2022.

Istoria Vietnamului este veche și cu valori naționale bine conturate. Istoria Vietnamului are multe asemănări cu istoria României.
Lungi perioade de timp, atât Vietnamul cât și România s-au luptat cu vecini mai puternici pentru independența și suveranitatea lor națională.

Ambele popoare iubesc independența și libertatea și azi se străduiesc să se dezvolte economic și pe alte planuri cu viteze cât mai mari.

Dinamismul de dezvoltare a Vietnamului este azi mai mare decât al României și dacă nu demult vietnamezii puteau să învețe câte ceva de la noi, azi și noi am putea învăța de la vietnamezi să fim mai harnici, să ne iubim mai mult țara și să fim mai patrioți prin fapte, nu prin vorbe.

În ultimii 35-40 de ani, economia Vietnamului a început să se dezvolte tot mai rapid și în acești ani, au fost înregistrate creșteri constante de 6-7 și chiar 8% realizându-se dezvoltări spectaculoase. Chiar și în anii Pandemiei de Covid 19, (anii 2020 și 2021) economia Vietnamului a avut creșteri, dar mai mici decât cele din anii anteriori. Anul 2022 s-a încheiat cu o creștere economică de 6% iar anul 2023 -a încheiat cu o creștere economică de 5,05%.

Mari prefaceri pozitive și perfecționări au avut loc și în conducerea statului vietnamez, în ideologia Partidului Comunist, în mentalitatea poporului și a societății vietnameze.

Azi societatea vietnameză este condusă de un partid comunist care are o economie bazată pe regulile economiei de piață, pe concurență, pe un sistem democratic care are ca scop dezvoltarea accelerată și bunăstarea întregului popor.

Ultimul Congres Național al Partidului Comunist din Vietnam (PCV) care a avut loc în anul 2021 a decis noi măsuri pozitive de perfecționare, de modernizare, de eficientizare a conducerii statului și de dezvoltare rapidă a economiei și societății vietnameze.
Ultimul Congres al PCV a adoptat și o importantă rezoluție destinată politicii externe și diplomației Vietnamului spre continuarea cursului deja existent și pentru creșterea importanței factorului diplomatic ca instrument al politicii de dezvoltare, progres și securitate al țării, pentru sporirea prestigiul Vietnamului pe plan internațional și pentru aprofundarea integrării Vietnamului în relațiile internaționale.

Trebuie să afirmăm de la bun început că sistemul comunist din Vietnamul de azi nu are aproape nimic în comun cu ceea ce a fost comunismul în România.

Și diplomația Vietnamului se afirmă tot mai serios pe întregul mapamond.

În prezent, Vietnamul este membru în 70 de organizații și forumuri multilaterale. Cu fiecare nouă organizație internațională în care a devenit membru, poziția și prestigiul internațional al Vietnamului au crescut.

Scopurile și doctrina pe termen lung ale politicii sale externe vietnameze sunt: independența și suveranitatea statului, păstrarea identității naționale, apărarea și prin mijloace diplomatice a unității și solidarității poporului, bazarea pe forțele proprii, diversificarea relațiilor de colaborare și cooperare cu cât mai multe țări ale lumii, dezvoltarea și fructificare multilateralismului, promovarea tot mai serioasă a integrării țării în relațiile internaționale pe toate domeniile și bazarea pe dreptul internațional.

Vietnamul de azi nu mai are dușmani în această lume decât prieteni, calitate și stare de fapt atât de rare încât sunt greu a fi crezute.

Este suficient să exemplificăm această afirmație prin faptul că cele două singure superputeri ale lumii, SUA și China fac de ceva ani o curte nebună Vietnamului pentru a-l atrage în sfera lor de influență, dar Vietnamul se păstrează la distanță egală și are relații excelente cu ambii competitori. Dacă la asta mai adăuigăm relațiile excelente cu Rusia, Japonia, Coreea de Sud și de Nord, cu țările Europei și cu restul lumii, demonstrația acestei poziții unice este făcută.

Cum ar putea românii să nu admire o astfel de politică externă care are obiective pe care cu ani în urmă le avea și diplomația românească, care folosește metode inteligente practicate în trecut și de diplomația română, care urcă mereu pe treptele excelenței succeselor diplomatice, care devine tot mai folositoare promovării intereselor naționale ale Vietnamului.
Succese mari au fost realizate în ultimii ani în sporirea bogăției poporului, în modernizarea vieții și în creșterea nivelului de cultură, instruire și în ridicarea calității sănătății publice.

O contribuție importantă la dezvoltarea economică a Vietnamului s-a datorat marilor investiții străine directe venite în țară în ultimii ani.

În anul 2022, ca să dăm un exemplu, un număr de 106 țări și teritorii au investit în Vietnam. Pe locul 1 s-a aflat Singapore cu un total de 10,7 miliarde de dolari. A urmat Coreea de Sud cu 5 miliarde de dolari, Japonia cu 3,9 miliarde de dolari. Apoi au urmat China, Hong Kong, Taiwanul, SUA etc.

Vietnamul a optat deja de ceva vreme pentru dezvoltarea rapidă a unor sub-ramuri ale industriei electronice. Investind mereu în acest sector, Vietnamul a ajuns să realizeze în anul 2022, doar cu mărfurile produse de acest sector industrial, 24% din Produsul intern brut. Această ramură industrială este dominată de marii giganți Samsung și Panasonic.

Pentru a-și putea continua dezvoltarea sa economică spectaculoasă Guvernul vietnamez face mari eforturi pentru ca Vietnamul să fie între primele țări ale lumii care intră în Cea de a patra revoluție industrială, aceea a Inteligenței Artificiale. Înscriindu-se în tendința din țările dezvoltate, guvernul Vietnamului dorește să folosească avantajul Inteligenței Artificiale (IA) ca forță motrică a dezvoltării viitoare a Vietnamului.

Pentru a putea folosi inteligența artificială, guvernul vietnamez a luat o serie de decizii care au vizat sporirea gradului de educație generală, înființarea de institute de cercetare și de tehnologie pentru Inteligența Artificială (IA), încurajarea folosirii în noile tehnologii a IA, modernizarea afacerilor prin folosirea IA, noi investiții în cercetarea tehnologică etc.

Și agricultura s-a dezvoltat fenomenal. Începând cu anul 2016 și până acum, producția de orez a Vietnamului, ca să dăm doar un exemplu a fost în jur de 43 milioane de tone, devenind din țară importatoare de orez, mare exportatoare de orez.
Cu o coastă oceanică de 3.260 de km, cu o suprafață oceanică exclusivă (ape teritoriale și zonă economică exclusivă care cuprinde peste 4.000 de insule), Vietnamul este o țară cu un imens potențial marin pentru pescuitul oceanic. La acest factor și avantaj maritim se adaugă multe râuri și lacuri cu apă dulce. Cele două zone de ape oferă Vietnamului excelente avantaje pentru pescuit marin și în ape dulci, precum și pentru dezvoltarea aquaculturii.

La fel cum a procedat și în alte sectoare ale economiei, guvernul Vietnamului a acordat o atenție tot mai mare pescuitului, aquaculturii și prelucrării peștilor și a altor surse alimentare marine sau acvatice numite colocvial și fructe de mare.
Dacă ne referim doar la numărul vapoarelor de pescuit oceanic, la mărimea lor la dotarea lor tehnică trebuie să spunem că din anul 2017 și până azi s-a produs o adevărată prefacere, modernizare, specializare în diferite metode și tehnici de pescuit. Pentru aceste modernizări și prefaceri au fost făcute mari investiții de bani, inteligență și de muncă.

Vietnamul a devenit azi una dintre cele mai importante exportatoare de creveți și alte fructe marine din lume.
Chiar și în timpul comunismului România a importat creveți din Vietnam. Îmi aduc aminte cu plăcere că primii creveți pe care i-am mâncat au fost creveți din Vietnam.

În anul 2023, exportul vietnamez de creveți a atins cifra de 3.6 miliarde dolari.

Exportul Vietnamului în anul 2023 a fost de 354,67 miliarde dolari iar importul din același an a fost de 326 miliarde de dolari, rezultând pe total o balanță comercială pozitivă de 28,67 miliarde de dolari.

Spectaculozitatea dezvoltării economice a Vietnamului și a relațiilor dintre Vietnam și SUA este cel mai bine demonstrată de o singură cifră economică: creșterea exporturilor vietnameze către SUA de la 220 milioane de dolari în anul 1994 la 58.8 miliarde de dolari în anul 2018 și la 97 miliarde de dolari în anul 2023.

În același an 2023, totalul exporturilor României a fost de 94 de miliarde de dolari iar exportul României în SUA a fost de doar 3,8 miliarde de dolari.

România care are relații diplomatice cu SUA din anul 1880, adică de 143 de ani, azi SUA este partenerul nostru strategic, iar Vietnamul are relații diplomatice cu SUA doar din 1995, deci de doar 28 de ani.

Repetăm cu durere cifra de 97 miliarde de dolari exporturi vietnameze în SUA cifră mai mare decât întregul export al României din acel an.

România care în anii 1965-1968 a făcut eforturi diplomatice serioase pe lângă SUA să convingă această superputere mondială să facă pace cu Vietnamul, eforturi încununate de succes, România care azi a acceptat să aibă baze americane pe teritoriul ei, România care cumpără tot armamentul ei din SUA, nu este capabilă să vândă în SUA mărfuri mai mult de 5 miliarde de dolari.

România a recunoscut R. D. Vietnam ca stat independent și a stabilit relații diplomatice cu R.D. Vietnam la 3 februarie 1950. În acest an vom aniversa 74 de ani de relații diplomatice dintre România și Vietnam.

Imediat după ce România a stabilit relații diplomatice cu R.D. Vietnam, România a început să trimită unele ajutoare către această țară care se lupta eroic contra fostei puteri coloniale pentru eliberarea completă a teritoriului și unificarea întregii țări. Ajutoarele au fost trimise de la guvern dar și de la multe persoane individuale și de organizații neguvernamentale precum Crucea Roșie.

În anii 1950, când au fost trimise primele ajutoare economice și umanitare din România către Vietnam, România era și ea încă în perioada sa de refacere după cel de al doilea război mondial, era încă săracă și nu avea posibilități prea mari de a oferi ajutoare Vietnamului. De aceea, unele dintre primele ajutoare au fost colectate din donații benevole făcute de români, de cei care au vibrat la suferința semenilor lor din Vietnam, deși se aflau la multe mii de km distanță și nu se cunoșteau între ei.

După mine, dar și după marele și înțeleptul Președinte Ho Chi Minh acele ajutoare oferite din inimă, din sinceritate și din solidaritate umană deși nu foarte mari, au avut semnificații importante atât pentru români cât și pentru vietnamezi.

Țin minte că în anul 1953 și noi elevii de la școala din satul meu natal am strâns bani și îmbrăcăminte pentru a ajuta elevii din Vietnam.

Îmi mai amintesc foarte bine cum ziarele din România publicau în acei ani multe articole despre Vietnam și războiul de acolo.
Pe această bază de simpatie sinceră, de admirație, de ajutor dat chiar dacă și noi românii eram săraci s-au clădit relațiile de prietenie atât de trainice dintre România și R. D. Vietnam.

Fiind ocupați de armata sovietică, românii, în sufletul lor, nu se simțeau complet liberi și independenți, erau și ei dornici de independență și suveranitate totală și de aceea admirația românilor pentru vietnamezii care luptau contra Franței era foarte sinceră și mult mai mare decât se poate imagina azi.

Despre sovietici ni se spunea că ne-au eliberat de nemți, că sunt frații noștri, dar în realitate ei ne ocupau cu armata lor și ne dădeau ordine, ne obligau să facem ce doreau ei, chiar ne exploatau, ne furau grâul, aurul, petrolul, uraniul, alimentele, sub pretextul că trebuie să le plătim despăgubiri de război.

Un moment fundamental în dezvoltarea relațiilor dintre România și Vietnam l-a reprezentat vizita în România a Președintelui Ho Chi Minh între 17-21 august 1957.

Țin minte că atunci eu eram în vacanța de vară și mă pregăteam pentru examenul de admitere la facultate. Televizoarele nu ajunseseră încă în satul meu și de aceea în fiecare zi citeam ziarele care aveau pe prima pagină imagini cu Ho Chi Minh și cu Gheorghe Gheorghiu Dej. Am citit cu mare interes acele articole și eram curios să văd ce zice Ho Chi Minh la întâlnirile lui cu liderii români și cu poporul, cu muncitorii.

În una dintre cuvântările sale la o întâlnire cu muncitorii români, Ho Chi Minh a declarat că: ” în baza relației frățești dintre cele două țări socialiste, România a acordat asistență și ajutor Vietnamului într-o perioadă în care poporul vietnamez s-a luptat să apere integritatea teritorială a țării.”

După acea vizită a Președintelui Ho Chi Minh în România au urmat în decursul anilor ce au urmat alte multe vizite ale liderilor vietnamezi, sau ale altor demnitari vietnamezi în România, precum și vizite ale liderilor români în Vietnam și pentru semnarea de acorduri de cooperare și de ajutor.

În principal, România a oferit Vietnamului ajutor politic, umanitar, economic dar și ceva ajutor militar.

De mare importanță fost și medierea de pace a României între Vietnam și SUA pentru începerea tratativelor de pace de la Paris și încheierea războiului dintre Vietnam și SUA și unificarea întregului Vietnam.

Un alt important ajutor oferit de România Vietnamului a fost acela al școlarizării unui mare număr de studenți vietnamezi în România. Conform unei informații dintr-un material recent al Ministerului de Externe din România, aproximativ 4.000 de cetățeni vietnamezi au absolvit studii universitare şi post-universitare în România atât în perioada comunistă dar și după anul 1989.
Între acești studenți se regăsește și actualul Prim Ministru al Vietnamului care va vizita oficial România în ianuarie 2024 așa cum am arătat la începutul acestui articol.

Azi relațiile dintre România și Vietnam sunt bune, continuă să se dezvolte prietenia dintre cele două țări și popoare.

Dar față de puternica bază de prietenie și față de potențialul celor două țări atât comerțul dintre cele două țări cât și cooperarea în multe alte domenii este mult prea redusă. De aceea de la această vizită a Primului ministru vietnamez în România noi așteptăm mari acorduri și un impuls semnificativ al cooperării reciproce pe multiple planuri.

Am fost tentat să mă opresc aici cu scrierea acestui articol despre Vietnamul de azi dar apoi am decis să adaug ca explicație a acestei fenomenale dezvoltări economice unele dintre ideile la care am ajuns în cartea mea despre Vietnam pubicată în anul 2023.
Caracteristica principală a vietnamezilor este dorința lor de libertate și de independență, inteligența nativă, o mare hărnicie și un dinamism și voință de progres mult mai mari decât a altor popoare din Asia de Sud Est.

Ca țară, Vietnamul multimilenar a avut de mii de ani această dorință de a fi liber și independent, de a fi stăpân pe destinele sale, de a fi o țară demnă și civilizată.

Poporul vietnamez a cunoscut și el războaie civile și lupte pentru succesiunea la tronurile regilor și împăraților săi, cum au cunoscut toate marile și vechile popoare și țări ale lumii.

Dinamismul poporului, hărnicia, vitalitatea și voința de dezvoltare și progres, gradul mai mare de cultură, ambiția vietnamezilor au determinat în secolele trecute o continuă expansiune teritorială până la apariția Franței coloniale.

Penetrarea Occidentului în Vietnam a început în 1516 cu primii aventurieri portughezi urmați în anul 1527 de primii misionari dominicani. În anul 1535 portughezii au înființat un port numit Faifo (actualul Hoi An, la sud de Da Nang) pentru a face comerț cu această țară din Asia de Sud Est. Ulterior au sosit și misionari francezi, între care amintim pe Alexandre de Rhodes, cel care a făcut transcrierea limbii vietnameze cu litere latine și care mai târziu a fost adoptată de vietnamezi ca sistem oficial de scriere a limbii vietnameze (Quoc-ngu) în dorința de a se separa de influența chineză.

A urmat colonizarea franceză a Vietnamului începută în 1962 și extinsă pe întregul teritoriu după războiul franco-chinez din anii 1884-1885 și încheiată cu marea înfrângere a armatei franceze la Dien Bien Phu în anul 1954.

Privită retrospectiv, colonizarea franceză a Vietnamului a fost aproape inevitabilă. Toată peninsula Indochina a fost colonizată cu excepția Thailandei. Faptul că Vietnamul a fost colonizat de francezi și nu de britanici a fost mai mult o întâmplare, o coincidență datorată mai multor factori.

Acum Vietnamul duce un alt război, războiul economic, cultural și tehnic contra sărăciei materiale și a subdezvoltării, pentru ridicarea țării la nivelul celor mai dezvoltate și bogate țări ale lumii.

Sunt sigur că Vietnamul v-a câștiga și acest greu și mai lung război dus contra subdezvoltării și a sărăciei materiale, pentru intrarea sa în rândul popoarelor și statelor dezvoltate, bogate și accesul său la masa decidenților acestei lumi.

Mă bazez în pariul meu pe victoria Vietnamului în acel ultim război pe care îl duce, pe patriotismul, naționalismul, inteligența nativă, hărnicia, ambiția, voința, perseverența, dragostea de libertate, demnitatea națională și fenomenalele reușite economice din ultimii ani.

Ceea ce îi deosebește pe vietnamezi de alte popoare din Indochina este că vietnamezii au continuat toată istoria lor să se lupte pentru independență și libertate. După ce aproximativ 2.000 de ani vietnamezii au luptat contra chinezilor, vietnamezii s-au luptat apoi și contra francezilor și apoi și contra americanilor și în final, în anul 1975 au reușit să reunifice întreaga țară și să devină pe deplin independenți și suverani.

În timpul perioadei coloniale, revoltele armate ale vietnamezilor au fost mai mari sau mai mici, dar ele au avut loc peste tot în teritoriile vietnameze din cele trei zone ale Vietnamului francez: Tonkin, Annam și Cochinchina.

De la Phan Boi Chau la Saigon, fiecare revoltă s-a făcut cu posibilitățile ei, cu felul ei diferit de acțiune, cu metodele diferite găsite de capii acestor revolte.

Rezistența vietnamezilor contra ocupației franceze a îmbrăcat atât forme legale cât și ilegale, atât forme în care au participat oamenii de cultură, prin articole, broșuri, cărți, programe de acțiune, de reformă, de legi etc. dar și forme în care au participat vietnamezii cu arma în mână ducând lupte armate contra soldaților francezi.

Revoltele armate au fost toate reprimate atât datorită slabei organizări, cât și datorită marii diferențe de dotare tehnică și pregătire militară dintre armata franceză colonială și grupurile de răsculați vietnamezi.

Doar după cel de al doilea război mondial vietnamezii au reușit să obțină mult dorita lor independență, dar după ce au mai luptat 9 ani contra Franței și aproape 20 de ani contra SUA.

Factorii care au contribuit la dobândirea independenței totale a Vietnamului au fost următorii: înfrângerea rapidă a Franței de către Germania urmată de guvernul neputincios de la Vichy, ocuparea de către Japonia a Indochinei și propaganda inteligentă a Japoniei pentru a stimula dorința vietnamezilor de independență, toate acțiunile Japoniei de încurajare a luptei vietnamezilor contra francezilor și de declarare a independenței Vietnamului imediat ce s-a terminat războiul și înainte ca armata franceză să revină în Vietnam, contactele stabilite de Ho Chi Minh cu serviciile secrete americane în ultimii ani ai războiului când americanii i-au ajutat pe comuniștii vietnamezi să lupte contra japonezilor, guvernele slabe ale Franței din perioada postbelică, instaurarea comunismului în China, ajutorul primit de la China și URSS, războiul rece cu toate consecințele lui, ideologice, economice și politice, vântul mondial care a pornit contra tuturor coloniilor, adică procesul mondial de decolonizare sprijinit masiv de SUA, de URSS și de China, dar mai ales lupta armată a vietnamezilor contra Franței și apoi a SUA cu acceptarea plătii prețului suprem de milioane de morți și răniți, ani mulți de sărăcie economică, de foame și de lipsuri materiale, dar cu rămânerea neclintită a voinței și crezului în victoria finală.

După obținerea victoriei finale și unificarea țării Vietnamul a mai trebuit să ducă și acest ultim război, economic, cultural și științific a trebuit ca Vietnamul să învingă multe dificultăți și obstacole interne și în această luptă conducătorii lui care au urmat după Ho Chi Minh au făcut și greșeli.

Dar vietnamezii nu au descurajat, au corectat greșelile făcute, au avut curajul în anul 1986 prin Reforma Doi Moi să elimine acele dogme ideologice comuniste greșite, adapteze ideologia marxistă la realitățile vietnameze și cerințele lumii de azi, după principiile și învățăturile marelui părinte Ho Chi Minh, să adopte reforme progresiste care au luat ce este bun și din economia de piață capitalistă și au trecut la o nouă etapă istorică, etapa dezvoltării accelerate economice, culturale, politice și sociale, etapa comunismului cu economie de piață.

Dar dintre toți acești factori care caracterizează acest mare popor, cel mai important factor a fost dorința puternică a vietnamezilor de a fi independenți, demnitatea națională, ambiția, puterea psihică și voința extraordinar de mare de a lupta militar, iar azi și economic, cultural și științific până la victorie, indiferent cât de mare, de dureros și de costisitor va fi prețul pe care va trebui plătit pentru obținerea victoriei finale, militare în trecut și economice în prezent.

Ho Chi Minh, părintele Vietnamului, a declarat că “sursa puterii vietnamezului este patriotismul lui pasionat, tradiția luptei lui contra agresorilor, conștiința lui politică, organizarea care funcționează ca un scut, “ca un scut de oțel“, pe care adversarii nu-l pot rupe.“

Ce mult mi-ași dori ca și românii să se trezească și să-și redobândească și ei aceeași sursă a puterii lor, adică patriotismul, conștiința lui politică, dorința de independență, mândria națională. tradiția luptei contra agresorilor de orice fel așa cum au și vietnamezii aceste valori.

Astăzi Vietnamul se află pe un drum bun, are una dintre cele mai prospere economii, are un ritm de dezvoltare fulminant, aproape fără egal în lume și lucru cel mai important are o conducere politică formată din lideri înțelepți, patrioți, legați de popor și gata să se sacrifice pentru binele poporului.

Vietnamul dovedește azi importanța factorului patriotism, a factorului național, a factorului mândrie națională, a ambiției, a voinței și perseverenței pe care trebuie să-l numim naționalism modern și progresist, factor care continuă să facă minuni în țările unde el există și este folosit, continuă să facă posibilă realizarea viselor de progres național acolo unde popoarele și conducătorii lor folosesc corect sentimentele patriotice și naționalismul rațional. Patriotismul face posibilă realizarea imposibilului.

Vietnamul a devenit prin propria voință, luptă, sacrificii, realizări, exemplu pentru multe alte națiuni și popoare. Sper ca exemplul Vietnamului să fie unul binefăcător și pentru poporul român.

Dorința mea este ca și noi românii să învățăm din experiența Vietnamului.

Dorința mea este ca și alte națiuni sau popoare să învețe din experiența Vietnamului

Dorința mea este ca prietenia și apropierea sufletească, politică și diplomatică, cooperarea economică care s-a dezvoltat în trecut între România și Vietnam, între cele două popoare să renască, să ne regăsim azi din nou prieteni sinceri și adevărați, chiar frați.
Dacă în perioada grea pentru Vietnam România a ajutat Vietnamul, cred că a sosit momentul ca și Vietnamul să ajute România. Cred că ajutorul de care românii au azi nevoie este să fim ajutați să ne recăpătăm încrederea în forțele noastre proprii. Doar atât ne trebuie nouă românilor azi. Și nimic nu poate face mai mari minuni decât exemplele vii, adevărate ale altor indivizi sau ale altor popoare.

Dacă vom începe a coopera economic și pe cât mai multe ale planuri cu vietnamezii și noi românii ne vom molipsi de la vietnamezi cu ce au ei și ne lipsește nouă acum.

În acest moment văd în vietnamezi, alături de chinezi și israelieni, un alt popor de la care românii ar putea lua exemplul de care au nevoie pentru a se vindeca de pesimismul, de dezamăgirea, de continuul declin moral, cultural și economic prin care trec de mulți ani.

Și acest articol, ca și cartea despre Vietnam, este și o laudă, un omagiu adus de un prieten al Vietnamului minunatului popor vietnamez și un exemplu pe care îl ofer propriului meu popor ca medicament de vindecare și de încurajare.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.