Virus, avertizări şi nădejde

În cei peste 30 de ani care s-au scurs de la evenimentele din decembrie 1989, România a ratat continuu in orice domeniu, românii nu mai au nici măcar speranţă, naivitatea aceea care dinamizează comunităţiile în perioada alegerilor…

Am căpătat convingerea că noi, oamenii, ne îngreunăm viaţa unii altora, pentru că fiecare considerăm că alteritatea, celălalt, nu face lucrurile pe care le aşteaptăm sau nu spune cuvintele care ni s-ar cuveni să le auzim. Această stare de lucruri nu este un factor al dinamizării sociale sau vreo ieşire din plictis. Evident, mai tot ce este împrejur este relativ, moralitatea, decenţa etc., lipsit de consistenţa pe care ne-am dori-o ca fiinţe accentuat plăpânde dar şi preponderent naive. Această stare de fapt devine şi mai gravă, cu corespondenţă în disconfortul nostru, atunci când o constatăm la cei care ne reprezintă, politicienii, indivizii cu funcţii obţinute prin numiri partizane sau prin alegeri. Dacă şi cel care mă reprezintă îmi face rău, cel puţin îmi rămâne, compensatoriu, alienarea psihologică de a mă revolta. Mai grav este când aceşti politicieni, indivizi mărunţi, recrutaţi din tina vremurilor noastre tulburi, proveniţi în general din familii care au fost otrepele diverselor clanuri care au activitat în economia sau în regimurile politice care ne-au bântuit somnul naţional, sunt nemulţumiţi tocmai pentru că avem această posibilitate, revolta, de altfel şi singura, de a nu fi de acord cu ei. Simpla identificare, urmată de rostirea răului pe care îl produc, este percepută ca o injurie la adresa lor. Ne urăsc libertatea de exprimare.

Calitatea lor ridicolă nu trebuie enunţată, funcţiile în care sunt tocmai ca preţ al incompetenţei ar trebui în viziunea lor să ne facă pe toţi să-i respectăm Ei ar vrea să fie tot ceea ce nu sunt şi să facă tot ceea ce fac, dar să nu se afle, vor privilegiul total, al secretului sau măcar al discreţiei. Adică aşteaptă de la tine, cel reprezentat, să îi susţii cu tăcere concupiscentă. Am considerat întotdeauna, inclusiv atunci când am fost avantajat ca funcţionar public, că a lăsa această demenţă nevădită şi nesancţionată, cel puţin prin mărturisire, ar fi un accident ontologic. Am preferat întotdeauna lupta cu ei în locul confortului de a sta fără reacţie şi de a mă înfrupta din măruntele şi multele beneficii pe care ţi le acordă viaţă de râmă. În afara faptului că ei se plasează pe sine tot timpul mai sus decât textele din legiile care le reglementează demnităţile publice rămân oameni mici, cu mici aşteptări, vor să aibă şi să mănânce mult, au ceva din graba şi din instinctul pentru abundenţă al porcului, intuiţia fiind că perioada acumulării ar fi extrem de scurtă.

Lucrurile de mai sus sunt valabile pentru întreaga clasă politică, preponderent pentru hoitarii de stânga, unii dintre ei plecaţi din F.S.N., insinuaţi şi primeniţi în diverse formule politice. Nu am simpatii politice, însă îmi dau seama uşor când unii sunt mai răi decât alţii. Nu am motive flagrante să acuz reprezentanţii actualei puteri, de întreg circul preluării guvernării deja am uitat în aceste momente, însă sunt câteva greşeli mari care se înfiripă uşor sau sunt pe cale să producă efecte. Fără a le mai explica, din motive de spaţiu, de timp şi de aşteptări, las aici nişte erori pe care le fac conducătorii mei şi nişte sugestii, ordinea nu reprezintă criteriul importanţei.

Este o uriaşă prostie să scoateţi Armata pe străzi în misiuni de patrulare cu tehnică militară, este o maimuţăreală, o ridiculizare a instituţiei. Vreţi să intimidaţi poporul care nu vă ascultă ordinele militare? Pensionarii rebeli? Puteţi face asta pentru paza unor obiective, pentru ordine, însă niciodată în acest stadiu, este absolut disproporţionat. În cazul în care vă pregătiţi de război, o măsură înţeleaptă, fără a intra în detalii, nu vă pregătiţi trecând cu motorizatele pe străzi…

Dacă tot daţi ordonanţe militare, în funcţie de numărul de infestaţi, în primul rând faceţi cumva să se respecte ceea ce decideţi, nu treceţi la un alt nivel doar de dragul de a trece şi de a spori măsurile restrictive, cu gândul de a deveni mai eficienţi… În vămile ţării e dezordine totală, la fel şi pe aeroporturi. E atât de greu să aveţi acces la datele de îmbarcare? Preferaţi declaraţia unui om care nu îşi doreşte decât să ajungă acasă, ocolind restricţiile impuse? Sper să nu mă solicitaţi să vă explic şi să vin cu exemple. Degeaba sunteţi restrictivi formal dacă pe fond nu aplicaţi măsurile pe care le decideţi. În acest fel, nu veţi stăpâni absolut deloc epidemia şi, în plus, veţi induce în două-trei săptămâni o psihoză care, cu adevărat, va necesita intervenţie în forţă.

Nu încurajaţi în rândul cetăţenilor neplata obligaţiilor bancare, fiţi nuanţaţi, suspendarea să fie numai pentru cei care nu îşi primesc salariul, care şi-au pierdut locul de muncă etc. Problema lumii nu va fi acest virus, ci ceea ce urmează după. Statul poate compensa într-o oarecare măsură probabil vreo trei luni lipsa activităţii economice, băncile se închid şi rezistă. Însă, dacă rămân aici, cu capitalul protejat, şi după criza uriaşă care va urma, vor putea acorda credite pentru ca oamenii de afaceri, I.M.M.-urile şi alte proiecte economice să îşi reia activitatea. Relaţiile economice se vor reconstrui extrem de greu după crah.

Nu furaţi în această perioadă. Deşi pare mai simplu, datorită legislaţiei speciale, este cu mult mai condamnabil moral vorbind şi chiar mai vizibil acum. Dacă nu acum, cu siguranţă după momentul pe care, sunt sigur, nu vi-l doriţi drept context pentru beneficii personale.

Drămuiţi banii ţării, este cea mai militară decizie pe care ar trebui să o aveţi, să puteţi interveni salvator (dacă situaţia aceasta se prelungeşte mai mult de trei luni) cel puţin cu plăţi parţiale de salarii şi pensii, să poată fi plătită contravaloarea alimentelor de bază şi utilităţile. Isteria foamei posibile, dacă este alimentată, îi va lăsa pe oameni fără bani. Abia atunci nebunia va împânzi România mai nimicitor decât oricare virus.

Dacă tot veni vorba, în lipsa antidotului, chiar dacă aveţi scheme de tratament, ştiţi foarte bine că tot organismul este cel care învinge această boală sau cel care cedează. Explicaţi celor mulţi, aducând oameni competenţi în emisiuni tv şi radio, ce alimente să consume în această perioadă pentru a-şi ameliora imunitatea, ce stil de viaţă să adopte. Sunt lucruri esenţiale, nimeni nu discută despre ele. Sunt mai importante pentru prevenţie şi vindecare decât nivelul de expunere, virulenţa propagării virusului, tratament etc. Nu alimentaţi stresul, acesta este cel mai teribil factor pentru depresia imunitară!

Rechiziţionaţi întreaga cantitate de cătină care se găseşte în acest moment pe teritoriul României, apoi cumpăraţi cât încă se mai poate de la producătorii externi. Folosiţi pentru prevenţie şi chiar pentru tratament. Ar fi absurd să vă scriu ceea ce conţine acest miracol de plantă, probabil cea mai completă de pe Pământ în ceea ce priveşte aportul de vitamine şi enzime. În şcoli, în loc de programul Cornul şi laptele, daţi copiilor produse şi sucuri bio din cătină, în cazul în care vă interesează să salvaţi această pădure românească, extrem de rărită. Nu aşteptaţi să vedeţi la alţii aceste măsuri, pentru a le considera viabile.

Raţionalizaţi, încă de la primele semne de psihoză, alimentele! În acest fel, veţi controla mai uşor tendinţa de scumpire a lor. În plus, veţi opri aglomerările din centrele comerciale. Chiar dacă vă rămâne varianta plafonării preţurilor la un moment dat, în România există o piaţă neagră, care se va dezvolta necontrolat, măsurile de igienă vor fi ultimul lucru care îl interesează pe cel înfometat. Vor fi alte probleme, iar locurile în spitale, aşa cum ştiţi, sunt puţine.

Schimbaţi tonul din comunicările verbale, puteţi să fiţi convingători prin ceea ce spuneţi, nu prin tonalitate! Unii dintre dumneavoastră vorbesc de parcă dau turcii. La ministerul de interne au un comunicator pirpiriu din mai multe puncte de vedere, care va răguşi dacă va fi folosit cu aceeaşi frecvenţă.

Protejaţi personalul medical din spitale, dacă rămânem fără medici, infectaţii rămân în voia sorţii, se vor aglomera anumite centre de primire, vor fi dezechilibre şi costuri cu mult mai mari pentru eventuale relocări.

Nu obligaţi firmele să îşi plătească angajaţii pentru o perioadă în care nu există activitate, am auzit şi această propunere tâmpită, deşi îmi e greu să înţeleg cum ar putea fi posibil, poate doar cu legi speciale. Firmele trebuie să fie apte să repornească, nu băgate în faliment.

Primiţi-i în ţară pe românii care vor să vină! Acolo unde sunt nu vor fi trataţi precum sunt trataţi cetăţenii acelor ţări, posibil să nu mai aibă unde să muncească, unde să stea, nu creaţi un noian de drame individuale. Preferaţi un număr de bolnavi în plus, în locul unei măsuri inumane. Să vină şi să intre în izolare, Poliţia şi Armata au legislaţie specială, nu văd să nu poată acoperi această problemă. Foarte mulţi se întorc pentru că aici au ce să mănânce, au unde să stea, au rude şi familii. Cu toate riscurile, nu le închideţi ţara, este a lor!

Dacă ştiţi lucruri care se vor întâmpla pe mai departe, chiar dacă nu le veţi putea comunica oficial, faceţi cumva să mai fie, pe alocuri, aflate. Totul este diferit când măcar o parte din populaţie este pregătită. Servicile secrete din vremea lui Ceauşescu au făcut acest lucru.

Vă doresc mult curaj şi lumină!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.