Nu se schimbă nimic în România. Nimic. Aerul social devine la fel de sufocant ca în preajma evenimentelor din ’89. La orizont nu mai există un nou Gorbaciov, mirajul Occidentului sau o schimbare a sistemului. Democraţia occidentală a intrat pe pământ romănesc drept sursă de încălcare totală a drepturilor cetăţeneşti. Ca atare, inacţiunea îşi face loc tot mai mult în viaţa cotidiană. Supravieţuirea pe cont propriu aduce cu sine dizolvarea societăţii civile, dezastrul general şi individual. Ţara intră tot mai sigur în colaps. Agresivitatea câştigă teren, se oglindeşte peste tot, îşi ridică statui. Şi-a însuşit integral puterea în toate domeniile. Însuşi conceptul de putere politică începe să fie de o lipsă a nuanţelor care produce dereglări teribile ale comportamentului public.
De la Nădlac la Giurgiu, se instalează un perimetru al tristeţii, al exasperării. Ceea ce mai funcţionează are un combustibil suspect care oricând poate distruge motoarele. Dacă până mai ieri, la telefoanele unor instituţii răspundea o voce umană, uneori suavă, relativ binevoitoare, astăzi a fost instalat un robot.
Încruntarea oamenilor spune totul, sufletul fiind deja viciat. O lume grea, imposibilă, căreia nici libera Europă nu-i mai face faţă, aşteaptă miracole. De la persoanele de-acum providenţiale ce s-ar putea aştepta?
În naivitatea, dacă nu cumva paranoia lor, au apărut unii care spun că pot schimba România în câteva zile. În afirmaţia lor e un oarecare adevăr la care nu pot fi afiliaţi. Centralismul şi bunul-plac par să distrugă tot farmecul acestei ţări. Adăugată crizei economice, pe care o amplifică, această confiscare scoate o ţară din toate cărţile, inclusiv din cele despre schimbările din ’89.
Dacă vom căuta abuzurile, le vom găsi peste tot, fără eforturi. Dacă vom căuta soluţii, vom vedea că există. Dacă vom spera, vom vedea că numai unii au dreptul să spere. Dacă vom pune întrebări, vom constata că numai instituţiile abilitate au acest drept. Dacă ne vom revolta, se va spune că avem nervii slăbiţi. Dacă ne vom delimita, se va spune că nu suntem sociabili.
Omul a dispărut din categoria sacră a ordinii lucrurilor. La orizont, e un ins rapace, identic celui din anii terorii, făcând deja alegerile esenţiale în numele altora. Nu întâmplător unii au tupeul să se alăture unor mari scriitori şi filosofi, spre a-şi mări profitul. A apărut deja profesia de gânditor oficial. Nu e nicio noutate că în numele culturii se lovesc fundamentele culturii, parte importantă a democraţiei.
Şi tot mă întrebam, zilele trecute, cum de se pot întâmpla toate acestea. Răspunsul mi l-a dat cineva, indirect, la o problemă punctuală. Asta-i tradiţia la noi, nu se poate altfel!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.