Angelin Preljocaj încântă din nou Parisul

Întors în Franţa de la New York, Angelin Preljocaj a asistat la spectacolele cu coregrafiile sale, “Parcul” şi “Nopţile”. Primul, la Opera Garnier şi la “Maison des Arts” din Créteil, celălalt, programat până în 19 ianuarie “Théâtre National de Chaillot”.

Creat în 1994, “Parcul” a devenit un clasic al repertoriului Operei.

Prima sa creaţie pentru Baletul Operei din Paris, coregrafia a făcut înconjurul lumii. Un adevărat turneu gigantic pentru că, dincolo de scenele de teatru, faimoasa secvenţă a sărutului, dansată pe Adagio în fa diez din “Concertul pentru pian nr. 23 în la major” de Mozart, filmată de Preljocaj în dunele marocane cu Benjamin Millepied şi Virginie Caussin, a servit drept imagine publicitară pentru “Air France”.

“Parcul” este cea mai bună creaţie a lui Preljocaj: un subiect de aur, o creaţie cu interpreţi entuziaşti, Isabelle Guérin şi Laurent Hilaire, o combinaţie fericită între un scenograf, Thierry Leproust, şi un creator de costume, Hervé Pierre, creator atunci la Givenchy. După 20 de ani, “Parcul” îşi păstrează, după opinia criticilor, prospeţimea şi entuziasmul dansatorilor.

Alice Renavand în spectacolul Parcul

“Angelin a revenit să lucreze baletul cu noi, ceea ce face modernitatea lui şi mai pregnantă”, afirma pentru cronicarul de la “Le Figaro” Aurélie Dupont, care îl dansează împreună cu Nicolas Le Riche, după ce îi avusese drept parteneri pe Manuel Legris şi Laurent Hilaire.

O oră şi jumătate de dans avântat, fără constrângeri, care provoacă o adevărată încântare. Este vorba despre a arăta evoluţia personajului, misiune întotdeauna foarte apreciată de dansatori: eroina este o ingenuă pudică ce descoperă dragostea şi i se abandonează. Ea a fost interpretată de-a lungul anilor de Laetitia Pujol, Isabelle Ciaravola, Alice Renavand.

În acest balet care a sedus întreaga lume, dansat de peste o sută de ori, Preljocaj are o seamă de aluzii literare, la “Carte du Tendre “, “La Princesse de Clèves” sau Marivaux, într-un discurs asupra atemporalităţii iubirii.

Cu ocazia reluării acestei coregrafii, Angelin Preljocaj a asistat la decernarea titlului de balerină-étoile Alicei Renavand.

Scenă din Parcul

După “Parcul”, Preljocaj a semnat şi alte creaţii pentru Opera din Paris, printre care şi “Visul Medeei”. La momentul acela, în 2004, o dansatoare nu reuşea să intre în rol. Obosit de încercări, Preljocaj a pornit să caute o dansatoare din corpul de balet. “Am descoperit-o pe Alice. Simplitatea gesturilor ei m-a frapat. Brigitte Lefèvre mi-a permis s-o distribui în Creusa, femeia pentru care Iason o părăseşte pe Medeea”, povestea el. Alice a revenit atunci la dans după ce se îndoise în asemenea măsură de destinul ei încât îşi permisese să se îngraşe şi se gândea să renunţe la poante.

Pina Bausch a distribuit-o apoi în “Sărbătoarea Primăverii”, şi în Euridice. Jiri Kylian i-a încredinţat rolul prinţesei lunii, “Kaguyahime”… Pe scurt, apare în toate aventurile de dans modern ale Baletului Operei din Paris şi toţi coregrafii erau uimiţi: “De ce fata asta nu este étoile?”.

Alice, care are acum 33 de ani, are o explicaţie: “Eram atât de pasionată de dansul contemporan încât n-am mai putut dovedi calităţile mele în baletul clasic”.

Dansatoare în Nopţile

Balerină de jad, cu gesturi de catifea, noua stea este de o frumuseţe euro-asiatică şi se distinge prin talentul de interpretă. Intensitatea trăirilor ei este imediat perceptibilă, fie că este vorba despre pasiunea din “Parcul”, despre autoritate sau despre seducţie.

Întotdeauna strălucitor, dansul lui Preljocaj trece, după opinia criticilor, de la senzualitate la trivial în “Nopţile”, coregrafie în care domneşte senzualitatea, creată pentru Marseille-Provence-Côte d’Azur. Sub pretextul de a fi mai aproape de zona carnalului, coregraful a frizat aici vulgaritatea, amplificată şi de costumele lui Azzedine Alaïa şi melopeele siropoase datorate Natashei Atlas.

În loc de palat, spectatorul descoperă sclipiciul cabaretelor orientale, în care femeile sunt creaturi fără demnitate, opusul simbolului Şeherezadei.

Moment din Nopţile

Chiar dacă dansul păstrează unele momente excelente, el cade cel mai adesea în trivial: o paradă de tinere strânse în costume roşii, bărbaţi culcaţi trăgând din narghilea, piruete departe de varietatea rafinată din Kamasutra. Din toate culorile celor “1001 de Nopţi”, coregraful a reţinut numai erotismul. Coregrafia aminteşte de fantasmele erotice din “Liqueurs de Chair”, dar, acolo, apelul la estetica suprarealistă permitea contrastele şi distanţa. Există şi aici unele pas de deux fin caligrafiate. Altele, extrem de sugestive, surprind prin îndrăzneală.

Angelin Preljocaj nu-şi uită niciodată rădăcinile. Părinţii lui erau albanezi refugiaţi politic în Franţa. Tatăl era fermier şi a devenit apoi tâmplar. Familia urma să aibă cinci copii. Angelin a fost cel mai mare şi a fost crescut în spiritul unei “culturi ancestrale fondatoare”. În “Nopţi”, el a sublimat, de altfel, tradiţia căsătoriei albaneze, trăită ca o răpire.

Coregraful pregăteşte o expoziţie la “Théâtre de Chaillot”, înainte de a pleca la Aix-en-Provence, unde conduce “Centrul Naţional de Coregrafie”.

Figură de prim-plan a dansului contemporan francez încă de la jumătatea anilor ’80, vedetă internaţională, Angelin Preljocaj se distinge printr-o mare simplitate. Acum repetă “episodul 3” din seria sa dedicată compozitorului american John Cage, intitulată “Empty Moves III”, care va fi pe afişul festivalului “Montpellier Danse”, în luna iunie.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.