Ce am cultivat în acest sfert de veac?

Am făcut ceva ca omul să fie mai conştient, mai implicat în desfăşurarea vieţii sale şi a societăţii din care face parte?

Mă tem că oricine s-a preocupat de cele ce se petrec în ţară va răspunde că NU s-a făcut mai nimic. Se poate constata o preocupare specială de a slăbi STATUL. În opinia unor iluşrtii formatori de opinie sau chiar a unor membri pasageri ai formelor de guvernământ, Statul este vinovat de toate păcatele societăţii româneşti şi trebuie să i se ia toate atribuţiile, începând cu cele din domeniul economic. Statul este cel care gestionează în defavoarea sa tot ceea ce îi aparţine, deci trebuie să se privatizeze absolut tot. Şi auzi aceste fraze şi azi după 25 de ani în care am asistat la faimoase privatizări, fără nici o putinţă de constrângere a investitorilor să restructureze, să dezvolte ceea ce au obţinut de la statul „neinstruit” în gestionarea bunurilor proprii.

Statul este de desfiinţat pentru că aparatul de stat s-a degradat şi contribuie la distrugerea rostului istoric al oricărui stat de a asigura cetăţenilor săi un mediu de viaţă propice dezvoltării cât de armonioase posibil. Statul nu este o abstracţiune şi mai puţin nu trebuie confundat cu organele prin care îşi exercită funcţiile. Statul este forma de organizare a unui popor şi a teritoriului pe care acesta îl deţine pentru a se putea chivernisi în treburile dinăuntru şi a se relaţiona cu vecinii pentru a-şi păstra identitatea şi neatârnarea.

Într-un stat democrat, poporul în deplinătatea prerogativelor sale îşi transferă prin vot liber şi, în teorie, absolut conştient suveranitatea aleşilor săi (aşa sună şi Constituţia României art 2, 1)! Deci Parlamentul devine reprezentantul poporului care l-a ales.

Când am ieşit din „iepoca de aur”, marea masă nu ştia că este deţinătoarea puterii şi că şi-o poate manifesta alegându-şi reprezentanţii cei mai potriviţi pentru a-i oferi garanţia echităţii sociale, respectării legalităţii şi a drepturilor fiecărui individ în parte.

La două sute de ani după proclamaţia drepturilor omului şi cetăţeanului, cărturarii nemulţumiţi profund de clasa politică o găsesc vinovată de toate relele, dar nu au făcut nici un gest spre acea masă „eliberată” de tirania de partid, de securitate, de omnipotenţii unui regim care proclamase că trăiserăm în cea mai perfectă societate! NU ne putem crea democraţia la care avem dreptul fără implicarea elitelor în viaţa publică şi politică. Criticarea pe drept a clasei politice şi a partidelor fără a propune soluţii de îmbunătăţire înseamnă cedarea în faţă forţelor distructive din ignoranţă sau rea-credinţă.

În loc de a fi înălţat prin educaţie şi prin sporirea gradului de conştientizare a propriei demnităţi, acestui popor i se dă acum încă un spectacol (iertaţi-mi, de circ) prin care i se confirmă ideea deja indusă că avem un stat de care NU MAI AVEM nevoie… Poate vor să ne întoarcem la mileniul în care nu am avut un stat?

Dacă toţi politicienii sunt vinovaţi, încătuşaţi şi trimişi în puşcărie ca procuratura să fie în stare să dovedească vinovăţia lor, poporul martor al distrugerii parţiale a întregii ţări are satisfacţia acestui circ mediatic. Procurorii trebuie să îşi facă datoria fără să producă imagini care nu pot decât să înjosească actul de justiţie. Justiţia se face cu dovezi pe care TREBUIE să le prezinţi ca să dovedeşti vinovăţia în tribunal. Aceste acţiuni trebuie făcute cu profesionalism ŞI FĂRĂ TRANSMITEREA LA PRESĂ A SUPOZIŢIILOR. Circul mediatic nu este doar imaginea cătuşelor puse unor oameni care până la proba în JUSTIŢIE nu sunt vinovaţi (cel puţin aşa sună Constituţia, art. 23, 11- Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoresti de condamnare, persoana este considerată nevinovată), circul continuă prin mulţimea de ore dedicate presupunerilor, informaţiilor pe surse, comentariilor satisfăcute că mai au un subiect de dat cu părerea. Doar punctul de vedere poate fi diferit, de la o televiziune la alta, dar TOATE se dedică cu ardoare circului declanşat.

Acest circ dă o oarecare satisfacţie marei mase de nemulţumiţi de situaţia la care a fost adusă în cei 25 de ani, dar nu o educă, îi creează doar resentimente faţă de nişte personaje care au fost în fapt puse de ea însăşi prin alegeri mai mult sau mai puţin manipulate, în funcţiile statului. Deci subliminal tot Statul ar fi de vină…

Sigur este că nu se poate trăi fără firme mici, şi iar e adevărat că funcţiile statului trebuie susţinute, deci avem nevoie şi de fiscalitate, dar trebuie spus răspicat că nu putem trăi fără STAT.

Nu ne place că acest stat răsărit după 1989 lasă omul fără un loc de muncă, a permis ca aceia fără loc de muncă (cei peste 45-50 de ani!, dar şi cei foarte tineri) să ajungă pe drumuri căutând în gunoaie o coajă de pâine pentru că nu au avut cu ce să plătească taxele la apartamentele la care s-au bucurat, pe scurt timp, că au devenit proprietari. Este adevărat că acest stat, prin cei care l-au reprezentat, a distrus economia, a înstrăinat resursele minerale, căci nu era să se obosească cu gestionarea unor „găuri negre” create de clienţi şi acoliţi (căpuşele!) dispuşi să îi finanţeze perpetuarea la putere. Soluţia NU ESTE distrugerea STATULUI, ci punerea lui pe principiile enunţate în Constituţie, prin conştientizarea rostului statului ca mijloc de a apăra cetăţeanul şi Ţara!

Manifestaţiile pentru salvarea Roşiei Montane, contra exploatării gazelor de şist, contra preşedintelui „jucător”, pentru exercitarea dreptului de vot al celor din străinătate şi manifestaţiile promonarhiste arată o tot mai mare participare a cetăţeanului la viaţa ţării. Pentru o parte din România, manipularea nu mai are efect.

S-au găsit însă „voci autorizate” care să lanseze părerea că aceştia s-au lăsat manipulaţi de forţe străine. Pe internet circulă ştiri cum că nu noi românii l-am votat pe Klaus Iohannis; se neagă evidenţa implicării masive a unui număr neobişnuit de mare de cetăţeni în votul din 16 dec. şi se sugerează că servicii secrete străine au fost cele ce ne-au determinat să ne împotrivim axiomei că PSD trebuie să aibă preşedinte. De asemenea, apărătorii Roşiei Montane, ai Certejului sunt manipulaţi de străini care vor să pună ei mâna pe aurul concesionat pe nimic unei firme fără tradiţie în exploatare minieră cum este Gabriel Resources.

Darius Vâlcov este arestat, presa s-a ocupat de tablouri, seifuri etc. DNA l-a acuzat penal pentru fapte reprobabile ce trebuie dovedite, nu dezbătute în presă. Eu reţin un lucru – Darius Vâlcov a condus o comisie parlamentară creată pentru a aviza o lege menită să deschidă calea exploatărilor cu cianuri din Ţara Moţilor. După peste un deceniu de experienţă alături de Asociaţia Alburnus Maior, pot fi sigură că ar fi putut obţine niscaiva ”sponsorizări legale” de la cei interesaţi în extragerea aurului în maximum două decenii. Totuşi, dezbaterile au fost ample şi corecte şi raportul conchidea: ”Comisia atrage atenţia asupra unor posibile încălcări ale legislaţiei în vigoare pe parcursul derulării proiectului de exploatare minieră de la Roşia Montană. De aceea, Comisia va înainta prezentul raport autorităţilor competente cu scopul asigurării legalităţii integrale a proiectului Roşia Montană şi investigării, acolo unde este cazul, a faptelor presupus ilegale… Comisia recomandă desecretizarea licenţei şi a documentelor clasificate aferente prezentului proiect minier (mai puţin a hărţilor şi a documentelor referitoare la zăcământ)”.

DNA nu a luat în considerare plângerile penale făcute de cei implicaţi în lupta contra proiectului (proiectelor) firmei Gabriel Resources, dar nu a considerat nici la un an după aceste concluzii să deschidă o anchetă asupra celor care având funcţii în organe ale statului român au încălcat legile, au creat legi ca să favorizeze interese private împotriva intereselor naţionale.

Nu putem decât să ne întrebăm de ce nu sunt atacate marile vinovăţii penale împotriva Statului şi a economiei naţionale. NU este doar o poleială de luptă împotriva corupţiei prin aruncarea în arenă a unor nume cu răsunet şi absolvirea tacită a celor cu cele mai mari vinovăţii?

„Răspândacii” transformaţi în „postaci” poluează, manipulează. Rezultatul dramatic asupra unui număr mare de tineri este crearea convingerii că nu există soluţii, că suntem cu mâinile legate şi ei nu au nici un viitor! Cui serveşte această situaţie? Doar celor care vor ca România să fie un stat slab, incapabil să îşi rezolve problemele interne şi să se apere de intervenţiile neprieteneşti, mai vechi sau mai noi.

Ne rămâne o sarcină permanentă să spunem răspicat că noi cetăţenii suntem cei ce avem dreptul şi obligaţia să facem ca STATUL român să fie aşa cum sună Constituţia – apărătorul drepturilor şi libertăţilor poporului şi Ţării. Avem dreptul şi obligaţia să fim atenţi şi să nu lăsăm să se producă derapări nici chiar în numele „epurării” clasei politice.

Apatia şi resemnarea nu vor fi în stare să contribuie la îmbunătăţirea clasei politice. Cu atât mai puţin spiritul de vendetă şi satisfacţia momentană că am văzut încă unul în cătuşe…

Aş vrea să văd că televiziunile au şi altfel de emisiuni, că au subiecte diferite şi îşi aduc contribuţia efectivă la crearea unei conştiinţe de cetăţean educat şi responsabil.

Intelectualul român ar trebui să renunţe la turnul său de „fildeş” şi să îşi ia locul alături de poporul din care se trage şi să îi înapoieze o parte din cele pe care le-a dobândit printr-o soartă mai bună decât cea generală.

Poporul prin redobândirea conştiinţei de sine va acţiona pentru ca statul român să îşi îndeplinească realmente funcţiile, chiar spunându-şi părerea în privinţa formei de guvernământ.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.