De o bună bucată de vreme, extremismul populist pare să fi cîştigat bătălia pentru lansarea unor aberaţii legislative care pot duce la anularea actului de justiţie prin detonarea unor măsuri inconştiente, propuse din singurul motiv al unora de a fi pe placul acelor mulţi alegători care ar vrea să se întoarcă la justiţia populară din anii ’50.
Circulă în spaţiul publicitar o reclamă la o brutărie, cu un slogan hazliu: „Mă, băiete, la tine hormonul bate neuronul”, care mi se pare potrivită şi pentru analiza „şocantă” pe care v-o propun aici.
Cel mai recent caz este al deputatului Bogdan Diaconu, una dintre invenţiile politice cu care ne-a cadorisit Victor Ponta la ultimele alegeri, alături de Remus Cernea. Vrînd să speculeze emoţia generată de violul de la Vaslui, acest măscărici care şi-a făcut Partidul România Unită a depus o propunere legislativă prin care violul ar trebui condamnat la 25 de ani de închisoare, iar dacă a produs moartea victimei, chiar cu detenţia pe viaţă! Sigur că, dacă îl contrazici pe populistul Bogdan Diaconu, rişti să te expui oprobriului public, căci se vor găsi mulţi care-ţi vor spune: „aha, eşti de partea violatorilor, ziarist nenorocit ce eşti?”.
Prima tentaţie este să-ţi vezi de treabă ca să nu intri în gura lumii. Cu toate acestea, voi risca să încurajez acea parte a populaţiei care preferă o judecată lucidă, în locul unei gîndiri emoţionale. Îl citez aici chiar pe preşedintele Klaus Iohannis, care, invitat să se pronunţe în Cazul Rarinca, a spus: „Un caz particular, oricât de regretabil ar fi, nu poate constitui un motiv suficient şi rezonabil pentru modificarea legislaţiei penale. Pentru adoptarea sau modificarea unor legi este necesară o analiză aprofundată, inclusiv a impactului social şi juridic pe care astfel de noutăţi le-ar putea produce în viaţa societăţii”.
Aici îi dau dreptate totală preşedintelui, căci legislaţia penală se bazează pe principii de drept verificate de secole, armonizate de evoluţia societăţii, devenind în zilele noastre, în toate ţările civilizate, atît expresia grijii statului pentru protecţia cetăţenilor, cît şi caracterul umanitar al executării pedepselor, chiar şi cei mai odioşi criminali fiind consideraţi cetăţeni cu anumite drepturi. Aşa au fost înlăturate în majoritatea ţărilor tortura, rugul, ghilotina, pedeapsa cu moartea, lucruri care generau o plăcere imensă mulţimilor adunate în pieţele unde aveau loc astfel de atrocităţi comise „în numele legii”! Faptul că mai există în unele ţări, chiar state americane, unde se aplică pedeapsa cu moartea nu este altceva decît dovada că omenirea încă mai are în tivul gîndirii resursele unei plăceri diabolice de a vedea cum este omorît un semen de-al său. Întorcîndu-ne la aleşii noştri, constatăm că ei au o adevărată vocaţie pentru o justiţie emoţională, născută din cazuri particulare.
Astfel, cînd Ionuţ a fost ucis de cîini, s-a adoptat „Legea eutanasierii maidanezilor”, deşi, ulterior, analizele ADN au demonstrat că nu aceştia l-au omorît pe copil, ci nişte cîini de luptă care n-au mai fost căutaţi, căci presiunea publică s-a oprit la sărmanii maidanezi.
De asemenea, cînd un realizator TV a ucis 4 persoane într-un accident de circulaţie, presiunea populară a cerut închisoarea pe viaţă pentru o infracţiune comisă din culpă. Nimeni nu a luat în calcul că omul n-a avut intenţia să omoare pe cineva şi că mulţi dintre noi sîntem şoferi şi, Doamne, fereşte!, ni se poate întîmpla şi nouă o asemenea tragedie. Credeţi că e cineva care, aflat într-o astfel de situaţie dramatică, să nu invoce clemenţa în numele ceasului rău?
La fel, cînd a venit violul de la Vaslui, s-a cerut adoptarea urgentă a „Legii castrării” pentru violatori. Orice împotrivire a cuiva l-a făcut părtaş la viol, chiar complice cu nişte derbedei, de parcă şi el ar fi participat la agresiunea acelei fete!
Ce înseamnă toate aceste reacţii emoţionale, vreo îngrijorare reală a societăţii? Nici vorbă, ci doar scoaterea la iveală a unor porniri la fel de barbare ca şi faptele comise de unii semeni de-ai noştri, dereglaţi la minte, fie din cauza unei boli, fie dintr-un teribilism necontrolat! Să luăm pe rînd cele trei situaţii la care ne-am referit mai sus:
– Cîinii maidanezi. De unde au venit aceştia, au căzut din cer sau sînt rodul nepăsării cu care chiar noi i-am aruncat în stradă? Nu sînt aceşti cîini maidanezi exact aceia pe care, atunci cînd ne naşte căţeaua din curte, îi abandonăm pe stradă, crezînd că se va găsi cineva care să-i ia? Sigur că soluţia logică era să ne castrăm cîinii din propria noastră curte dacă nu vrem să păstrăm căţeii, însă, aşa cum aruncăm gunoiul pe oriunde, considerînd că e datoria primăriilor să-l adune, aşa am făcut şi cu cîinii, iar acum cerem autorităţilor să facă exact ceea ce noi n-am putut face, adică un măcel al maidanezilor!
– Accidentele de maşină. Anual, conform statisticilor, mor în accidente vreo 3.000 de oameni. Un calcul simplu spune că numai în ultimii 25 de ani au pierit 75.000 de persoane, adică echivalentul unui oraş destul de mare! Principala cauză o reprezintă, desigur, starea proastă a drumurilor, lipsa autostrăzilor, vechimea maşinilor, acordarea contra cost a permiselor, lipsa de educaţie rutieră. Faţă de aceste cauze, nimeni nu protestează, nu poartă cocarde, ci, din contră, dăm votul din 4 în 4 ani aceloraşi vinovaţi de starea lucrurilor care generează atîtea mii de morţi.
– Violurile. Despre acestea am scris deja, subliniind „complicitatea” părinţilor victimelor, prin ignorarea pericolelelor la care se expun din naivitate fetele tinere, îmbătate de farmecul unei plimbări cu limuzina sau al unei nopţi petrecute într-un club alături de băieţii de fiţe. Statistica arată că în România se comite un viol la 6 ore! Şi este vorba doar despre cele declarate! Cu toate acestea, nici la şcoală, nici în familie, nimeni nu pare preocupat de educaţia tinerelor fete, astfel încît ele să conştientizeze pericolele la care se expun şi să le evite. Toată lumea se gîndeşte doar la pedepsele de după, la satisfacţia unei condamnări, eventual pe viaţă, a celor vinovaţi, de parcă, în acest fel, se mai poate îndrepta răul deja făcut.
În aceste condiţii de ignoranţă şi de promovare pe toate canalele a violenţei, a vulgarităţii, a prostului gust, populismul îşi găseşte mediul propice pentru a se manifesta în formele lui cele mai hidoase. Dacă vom ceda în faţa unor măscărici de felul deputatului Bogdan Diaconu, se va ajunge la impunerea aberaţiei ca toate infracţiunile să nu mai fie judecate pe baza probelor din dosare, ci pe baza emoţiei provocate în rîndul opiniei publice!
Şi, ca să nu mai fie dubii, s-ar putea propune ca toate infracţiunile să fie sancţionate cu închisoarea pe viaţă, astfel încît să nu mai scape nimeni. Şi, ca să fim mai siguri, să facem mai întîi un referendum pentru reintroducerea pedepsei cu moartea (care va trece în mod sigur cu un procent colosal), după care să nu mai existe nici o încadrare juridică, ci toţi infractorii să fie duşi direct în faţa plutonului de execuţie ori spînzuraţi în piaţa publică, iar noi să asistăm, satisfăcuţi că s-a făcut dreptate, cum se scurge sîngele din violator sau cum trosneşte gîtul unui criminal!
Acest populism extremist, lăsat la voia întîmplării, poate să ducă la astfel de idei trăsnite, căci apologeţii lui, la fel ca în reclama de la brutărie, au un hormon care este totdeauna bătut de neuron! Ei îşi imaginează că dacă un criminal este spînzurat nu se vor mai comite crime, ceea ce este o aberaţie, căci crimele cele mai odioase nu se comit din cauza „blîndeţii” legii (există în vigoare pedeapsa cu detenţia pe viaţă), ci din cauze de multe ori patologice, pe fondul consumului de alcool sau pentru că raţiunea este suspendată şi înlocuită de reacţia instinctivă. La fel şi în cazul violurilor, cînd instinctul domină raţiunea. Adică exact ce spune sloganul acela de care ne amuzăm în fiecare zi: hormonul bate neuronul!
Numai educaţia permanentă, asigurarea de locuri de muncă, promovarea insistentă a valorilor umane, scoaterea din spaţiul public a emisiunilor care fac apologia violenţei, vulgarităţii şi prostului gust ar putea, după un timp, să aibă efecte asupra comportamentului general al semenilor noştri. Pentru cei care au probleme psihice ar trebui gîndit un program serios care să ducă la tratatrea unor astfel de boli, iar cele ireversibile să ducă la internarea acelor nefericiţi ai soartei în ospicii speciale, aşa cum se întîmplă, de pildă, în Danemarca, ţara în care se înregistrează un viol la 5-6 ani, şi atunci generat de dereglările psihice ale unora.
Aşa, dacă vom căsca gura la cîte un extremist populist, de genul lui Bogdan Diaconu, o să ne umplem pieptul de cocarde şi ne vom bucura că flagelul violului sau al crimei nu a ajuns în curtea noastră. E o vorbă care spune că paza bună trece primejdia rea. În toate aceste cazuri care ne oripilează existenţa, paza cea mai bună este educaţia, iar despre asta nu ne va vorbi niciodată Bogdan Diaconu sau cocardiştii. Pentru că acum deja ştim: la mulţi dintre noi, hormonul bate neuronul!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.