La începutul lunii iulie, în localitatea Mukacevo, aproape de frontiera Ucrainei cu Slovacia, Ungaria şi România, s-au înregistrat mai mulţi morţi şi răniţi în urma schimburilor de focuri dintre poliţie şi membri ai grupării paramilitare a Sectorului Dreapta, o forţă politică de extremă dreapta aflată în primele rânduri ale protestelor de la Kiev ce au dus la îndepărtarea regimului Ianukovici.
Miliţiile de extremă dreapta au profitat de faptul că actualul regim avea nevoie de ele şi de sprijinul politic al naţionaliştilor ucraineni pentru a accede la putere. Au creat un adevărat stat în stat în Ucraina şi doresc să facă legea în zonele de la frontiera vestică, unde se pot obţine profituri uriaşe din contrabandă. Liderii extremişti şi grupările lor paramilitare au ajuns chiar să-l ameninţe pe preşedintele Petro Poroşenko cu blocarea căilor de comunicaţie înspre şi dispre Kiev. Pe 4 iulie, sute de asemenea fanatici au ieşit în stradă în capitală pentru a cere denunţarea Acordurilor de la Minsk, naţionalizarea companiilor deţinute de ruşi în Ucraina şi declararea stării de război în estul ţării.
Nu doar aceste miliţii care acţionează departe de linia frontului sunt o problemă pentru autorităţi. Pe frontul din Donbas luptă nu mai puţin de 40 de batalioane de voluntari formate din ucraineni consideraţi de majoritatea cetăţenilor nişte eroi ai naţiunii, însă care se pot dovedi un pericol letal pentru stabilitatea ţării.
Comandanţii acestor batalioane susţin sus şi tare că se supun ordinelor Ministerului de Interne de la Kiev şi că vor opri operaţiunile imediat ce li se va ordona. Însă ”putem continua prin metodele noastre de acţiune în mod independent de structurile statului”, declară pentru Reuters Dmitro Korcinski, liderul unui asemenea batalion, fost preşedinte al unei formaţiuni radicale şi un ortodox fervent. Ce vrea Korcinski? Să creeze o mişcare creştină asemănătoare talibanilor şi să pornească un război pentru recuperarea Donbasului, a Crimeii şi pentru pedepsirea Rusiei. ”Aş vrea ca Ucraiana să înceapă o cruciadă. Misiunea noastră nu este doar de a alunga ocupanţii, ci şi răzbunarea. Moscova trebuie arsă”, spune el.
Cum se împacă cele spuse mai sus de un om considerat erou în Ucraina cu declaraţiile preşedintelui republicii cum că ”nicio o forţă politică nu trebuie să aibă şi nu va avea celule înarmate. Nicio organizaţie politică nu are dreptul de a crea grupări criminale”? Tot mai mulţi lideri de batalioane ale voluntarilor nu mai sunt de acord cu linia politică a regimului şi cer demiterea judecătorilor despre care cred că apără intersele celor bogaţi, cer confiscarea averilor oligarhilor (în mod paradoxal, multe asemenea batalioane au fost finanţate chiar de oligarhi), cer arestarea a sute de cadre din poliţie pe care le acuză de reprimarea unor proteste (alte batalioane au fost finanţate şi înarmate chiar de Ministerul de Interne), cer practic să li se ofere un stat în stat în Ucraina.
Având în vedere că premierul Arseni Iaţeniuk, lider al partidului Patria, fosta formaţiune a Iuliei Timoşenko, pare să se apropie de asemenea retorică, se pare că forţa acestor grupări şi capitalul lor electoral este considerabil.
Dincolo de orice beneficii politice, pericolul pentru Ucraina este uriaş. Aceste batalioane sunt formate din elemente periculoase ale societăţii. Serghei Melniciuk, cel care a format batalionul Aidar şi acum este parlamentar la Kiev, spune că a primit în gruparea armată bărbaţi cu vârste între 18 şi 62 de ani, ”oameni fără adăpost şi pensionari”. Cu toţii au luptat în Kiev, în Piaţa Independenţei, şi nu mai aveau nevoie de instruire militară, consideră Melniciuk. Însă unde s-a ajuns? ”Nu contest că unii dintre ei se dedau la jafuri în estul Ucrainei”, spune fondatorul batalionului. Inclusiv Melniciuk este acuzat de procurori de jafuri şi înfiinţarea de grupări ilegale. Amnesty International arată că membri ai batalionului Aidar pot fi acuzaţi uşor de crime de război, torturarea combatanţilor pro-ruşi.
În urmă cu un an, guvernul a cerut batalionului Aidar şi altora asemenea să se integreze în rândul forţelor regulate ale statului. Voluntarii au refuzat. Melniciuk, din scaunul său de deputat, spune că ”revoluţia din Maidan nu s-a terminat, ci a fost întreruptă doar de războiul din Est. Patrioţii au plecat în est să apere ţara. Doar 10% dintre oamenii aflaţi la putere acum sunt noi. Restul sunt aceiaşi, care conduc la fel ca şi până acum”. Prin urmare, batalionul său nu va îndepplini toate ordinele guvernului.
La fel şi în cazul batalionului Tornado, al cărui lider refuză să-i predea pe oamenii din subordine acuzaţi de: jafuri, violuri, crime, contrabandă. Pentru el, cei 40 de infractori din gruparea sunt eroi care îşi varsă sângele pentru Ucraina. ”Uite cum stau lucrurile. Avem o misiune şi pentru îndeplinirea ei avem nevoie de o maşină. Numai că ei nu ne dau maşină şi nici benzină. Şi atunci, ca să te duci să-ţi ridici răniţii, ce faci? Opreşti o maşină şi o iei”, spune liderul batalionului Tornado pentru Reuters.
Procurorii ucraineni spun că unele grupări criminale au împrumutat numele unor batalioane şi nimeni nu mai ştie acum unde luptă şi unde au luptat înainte. ”Cine a luat decizia a ignorat trecutul lor infracţional şi le-a permis să devină cadre ale poliţiei? Cine le-a dat arme şi nu a estimat consecinţele tragice?”, se întreabă procurorul Anatoli Matios, care mai arată că este conştient că pentru o bună parte a cetăţenilor acţiunile procuratorii împotriva acestor batalioane nu sunt deloc văzute cu ochi buni.
Pe 16 iulie, după incidentele din Mukacevo, preşedintele Poroşenko a declarat în parlament că în Ucraina există ”inamici interni” şi că ”nu va permite ca în Ucraina să se instaleze anarhia”.
Cât de puternici sunt aceşti ”inamici din interior” ai Ucrainei? O forţă redutabilă, dacă e să-i ascultăm pe analiştii de la Moscova şi pe propagandiştii regimului Putin. Ei susţin că revoluţia din Ucraina a fost o juntă fascistă şi că intervenţia rusă în Ucraina (negată de Kremlin) este similară luptei împotriva nazismului de acum 70 de ani. Ei susţin că regimul Poroşenko a manipulat moştenirea istorică a celui de Al Doilea Război Mondial pentru a transforma regimul într-unul de factură neo-nazistă, cu sprijinul puterilor occidentale, în special al SUA.
Există analişti ruşi ceva mai avântaţi, care vorbesc despre ”cecenizarea” Ucrainei, care va duce la repetarea scenariului din 2000 din republica nord-caucaziană, când, spun ei, populaţia a primit cu braţele deschide trupele ruse, oamenii fiind sătui de nelegiuirile comise de oamenii lui Djokar Dudaev. Condiţia pentru repetarea scenariului, consideră aceste portavoci ale Kremlinului, este ca republicile autoproclamate în Doneţk şi Lugansk să dovedească că pot oferi un model viabil de administraţie şi de justiţie.
Presa occidentală, care are acces mult mai uşor la Kiev decât cea rusă în acest moment, susţine însă că lucrurile sunt diferite. Şi analiştii occidentali spun că popularitatea mişcărilor de extremă dreapta a crescut uriaş în Ucraina după evenimentele de la finalul anului 2013 şi începutul lui 2014. Însă este de remarcat, în opinia acestor portavoci ale cancelariilor occidentale, că de această popularitate se bucură mişcările combatante de pe frontul din Donbas, nu şi partidele politice extremiste. Dacă sondajele din decembrie 2013 arătau că partidul extremist Svoboda ar câştiga 28,8% din voturi la alegerile parlamentare (mai mult decât obţinuse pro-rusul Viktor Ianukovici la alegerile prezidenţiale precedente), la alegerile ce au avut loc în 2014, Svoboda nu a reuşit să depăşească pragul electoral de 5%. Analiştii consideră că legile anti-comuniste adoptate de regimul Poroşenko au scăzut apetenţa electoratului pentru extrema dreaptă şi au făcut ca partidele naţionaliste mai moderate să se ralieze regimului.
Aşa cum spunea şi liderul de batalion citat mai sus, pentru aceşti combatanţi de pe frontul din Est, Donbasul este doar o bătălie din marele război, care în cele din urma va trebui dus la Kiev. Prin urmare, pentru presa occidentală este limpede că nu se poate face nicio legătură între actualul regim şi aceste batalioane de voluntari care comit crime de război în estul ţării. Mai mult, spun unii analişti, ucraineni de această dată, nu este limpede care sunt scopurile acestor formaţiuni militare. În multe dintre ele se vorbeşte limba rusă, nu ucraineană, şi se pare că sunt mânate în luptă mai degrabă de dorinţa de înavuţire a liderilor şi a locotenenţilor lor, prin jafuri şi crearea unor adevărate fiefuri feudale în haosul din estul ţării.
Indiferent care sunt ţelurile ce animă batalioanele de voluntari din estul Ucrainei şi formaţiunile paramilitare ale partidelor antisemite şi anti-ruse din vest, este limpede că pe măsură ce gradul de nesupunere în faţa legilor statului va creşte, situaţia minorităţilor naţionale din vestul Ucrainei se va înrăutăţi, iar, pe de altă parte, regimul Putin va avea din ce în ce mai multă muniţie pentru alimentarea propagandei împotriva proiectului pro-occidental pentru Ucraina.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.