Eurogrupul a devenit în ultimii ani un organism fundamental al guvernanței economice europene. A ajuns să joace cel mai important rol în actualele negocieri cu guvernul Greciei. Tot Eurugrupul a decis soluția în criza bancară care a lovit Ciprul și care a creat un precedent ce dă fiori tuturor celor care dețin în bănci sume mai mari de 100.000 de euro.
Ce este Eurogrupul? Până la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Eurogrupul nu avea nici legalitate, nici legitimitate. Era o întrunire neoficială și informală a miniștrilor de Finanțe din statelele care au adoptat moneda euro care avea loc cu o zi înainte de Consiliul Miniștrilor de Finanțe (Ecofin). Prima întrunire a avut loc în 1998, înainte de lansarea euro.
Tratatul de la Lisabona introduce în legalitate Eurogrupul, dar nu-i conferă legitimitate. Un protocol al Tratatului spune că miniștrii de Finanțe din statale euro se vor întâlni ”informal”, ”când este necesar”, pentru a discuta despre responsabilitățile legate de moneda unică.
În primii ani ai crizei economice, Deutsche Welle scria despre apariția unui ”stat din umbră” la nivel european. Eurogrupul este o ”instituție” cheie a acestuia, alături de Banca Centrală Europeană. Acest ”stat din umbră” are doua caracteristici fundamentale: entități care folosesc coerciția (guvernele naționale) pentru a se asigura de respectarea limitelor de deficit și de aplicarea reformelor, iar pe de altă parte manifestă o aparentă solidaritate între entitățile sale, prin transferurile care au loc între centru și periferie (hinterlandul marileor economii europene). Însă deciziile în cadrul acestor structuri din umbră nu se iau de către parlamente alese, ci de către instituții care nu pot fi trase la răspundere sub nicio formă.
Banca Centrală Europeană este condusă de un Consiliu al Guvernatorilor Băncilor Naționale din statele euro, condus la rândul lui de un presedinte numit de guvernele statelor membre si confirmat de colegii săi, pentru o perioadă de opt ani. Nimeni nu poate trage direct la răspundere BCE, nici Eurogrupul. Așa cum guvernele democratice sunt caracterizate de ”responsabilitatea colectivă”, aceste structuri beneficiază de ”neresponsabilitate colectivă”, scria Deutsche Welle.
De fiecare dată când s-a luat o decizie importantă privind un stat membru euro, la conferințele de presă cu pricina a apărut șeful Eurogrupului, care este ales de omologii săi (acum Jeroen Dijsselbloem – ministrul olandez de Finanțe, un politician care are studii de economie agraricolă la baza și care datorează funcția din țară relației apropiate pe care a avut-o cu președintele Partidului Laburist). Lângă acesta apare președintele Băncii Centrale Europene, care este desemnat de șefii de stat și de guvern din zona euro. Mai apare comisarul european pentru Afaceri Economice și Monetare, care este numit de guvernul țării sale. Uneori mai iese în prim plan și directorul general al Mecanismului European de Stabilitate (organismul care gestionează fondurile destinate statelor în criză), care este numit de miniștrii de Finanțe ai statelor din zona euro (acum este germanul Klaus Regling, un birocrat cu state vechi de plată la Comisia Europeană). Care dintre aceste persoane sunt ce iau decizii care pot afecta generații de cetățeni europeni au fost alese de acești din urmă cetățeni? Nimeni.
Ce instituiție europeană sau națională poate trage la răspundere Banca Centrală Europeana. Parlamentul European nu o poate face, această instituție nu are nici măcar dreptul de initiativa legislativă în UE. Guvernele naționale? Existența acestora a ajuns să depindă într-o asemenea măsura de sprijinul BCE, încât au devenit practic subordonate instituției de la Frankfurt. O spun chiar germanii de la cotidianul economic Handelsblatt: ”Criza a dat BCE o asemenea putere încât Consiliul Guvernatorilor poate oricând, prin majoritate de voturi, să decidă soarta a cel puțin zece guverne naționale, sprijinindu-le sau dându-le jos – iar acest număr poate sa crească”.
”Opinia opusă – repetată frecvent de mulți din industria bancară, care au multe motive să apere BCE – este că BCE a fost forțată să acționeze astfel, deoarece guvernele nu-și fac treaba. Guvernele ar trebui să fie repsonsabile pentru salvarea țărilor în criză și pentru salvarea uniunii monetare, însa ele nu fac asta și se bazează pe BCE”.
BCE a devenit o banca centrală eminamente politică care finanțează datoriile membrilor săi, iar euro a devenit o deviză în care este convertită această datorie. Este motivul pentru care BCE ar avea nevoie de propriul stat pentru a-și putea îndeplini datoriile. ”Dacă nu are un stat, iar aceasta este sitiuația în zona euro, atunci s-ar putea ajunge la construirea unui euro-stat din umbră”, scria Deutsche Welle.
”Însă în fața politicienilor stau constituțiile și parlamentele. Soluția simplă și ilegitimă este de a delega o serie de proiecte către instituții politice care sunt supuse unul slab control democratic, dacă nu chiar niciunui control democratic. Alternativa la această soluție nu este decât respectarea constituției și a voinței populației”, scrie Handelsblatt.
Toate aceste organisme născute odată cu moneda euro și apoi pe fondul crizei economice trebuie sa meargă pe sârmă între stabilitatea financiară (care s-a dovedit mai degrabă sinonimă cu salvarea prietenilor bancheri decât cu salvarea populației) și respectarea legii. Criza economică a oferit însă potentaților de la Bruxelles argumentul unei adevărate stări de asediu, care-i îndreptățește să suspende legea în numele salvării.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.