După ce cursul de schimb al francului elveţian, CHF, a explodat săptămâna trecută, sute de mii de români care aveau credite luate în CHF au de plătit o rată crescută cu 100% sau chiar mai mult. Situaţia este una îngrijorătoare. Pe de-o parte, clienţii care au luat credite în altă monedă decât cea în care primeau salariul şi-au asumat eventualele fluctuaţii de curs valutar. În favoarea lor sau în defavoarea lor. Dar, pe de altă parte, STATUL şi BNR au permis băncilor să creeze un mit al avantajului creditului în CHF şi au permis băncilor să zburde pe meleagurile virgine ale creditării româneşti. BNR a atenţionat publicul cu sfert de gură, iar Guvernul nu a făcut nimic pentru a struni băncile şi a le forţa să acorde credite în lei. Iar rezultatul se vede zilele acestea, când CHF a explodat, probabil datorită retragerii masive de capital rusesc pe fondul scăderii preţului petrolului şi al unei economii ruse care tuşeşte din toţi rărunchii.
Dincolo de toate acestea, BNR şi mai ales Guvernul aveau pârghiile necesare pentru a preîntâmpina catastrofa din ianuarie 2015. Concret, în mai 2014, Curtea Europeană, cu privire la cauza C-26/13 Arpad Kasler & Hajnalka Kaslerne Rabai vs OTP Jelzalogbank Zrt, Ungaria a decis în favoarea reclamanţilor, care, per ansamblu, cereau modificarea contractului credit, în sensul anulării clauzei abuzive ce stipula plata ratelor la cursul zilei plăţii, şi nu la cursul din momentul contractării creditului. Banca poate însă să contracareze prin obligarea clientului să plătească dobânda pentru tot creditul, la cursul actual. CEDO a apreciat că diferenţa dintre cursul de vânzare şi cel de cumpărare nu poate fi considerat un serviciu oferit de bancă, aşadar nu poate fi imputat clienţilor sub forma unei remuneraţii pentru plata unui serviciu. De asemenea, CEDO se referă şi la clauzele abuzive, precum cea de sus, stipulând că, potrivit Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, JO1993, L95, p. 29, aceste clauze abuzive dintr-un contract încheiat cu un vânzător sau un furnizor nu sunt obligatorii pentru consumatori.
Extrem de important este că CEDO a obligat Justiţia maghiară să treacă la aplicarea acestei decizii în întregul ei, IAR DECIZIA CURŢII EUROPENE ESTE OBLIGATORIE PENTRU INSTANŢELE STATELOR MEMBRE. România trebuie să aplice această lege, să o transpună în legislaţia proprie, în sensul în care trebuie acordate pârghiile pentru ca instanţa naţională să poată înlocui o clauză abuzivă, cu scopul de a restabili un echilibru între părţile din contract. Iar situaţia este similară şi în ceea ce priveşte o altă directivă a Comisiei Europene care obligă băncile să accepte cererile clienţilor de a-şi converti creditele în valută în moneda locală. Ambele decizii au un termen de implementare de maximum doi ani. Decizia CEDO privind rata la cursul creditării şi nu la cursul plăţii trebuie implementată până în mai 2016, iar cea privind convertirea creditelor are dead line finele acestui an.
Numai că, în România, deciziile CEDO de care vorbeam nu sunt puse în practică, pentru că… NU AU FOST TRADUSE. Statul român tărăgănează implementarea deciziilor CEDO în legislaţia internă, fiind, parcă, de partea băncilor, şi nu a consumatorului, pe care îl reprezintă.
BNR continuă să povestească în acelaşi stil în care acum 4-5 ani numea francul elveţian monedă exotică (exotic însemnând pentru majoritatea oamenilor ceva de dorit, ceva frumos), iar Statul ridică din umeri.
În acest context, recenta vizită a ministrului Finanţelor, Darius Vâlcov, la matusalemii BNR, Mugur Isărescu şi Adrian Vasilescu, poate fi interpretată ca o consultare privind implementarea celor două Directive. Un fel de “Ce facem, nenicule?!”, pentru că până la urmă soluţia este în mâna Guvernului, şi nu a BNR sau a Parlamentului. Iar soluţie se cunoaşte, şi nu de ieri de azi, ci din mai 2014!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.