În ce afacere ne aflăm

Cunosc binişor două medii profesionale, acela al jurnaliştilor şi acela al scriitorilor. Sub raportul discernământului cutural, nu am constatat o mare diferenţă generală. Diferenţa se face în domeniul orgoliilor. Și – culmea – mi se pare că orgoliul jurnaliştilor este nu doar mai mare, dar şi mai stricăcios din punctul de vedere al meseriei. Scriitorul n-are de ce să-şi pericliteze meseria (şi rostul ei) dacă emite puncte de vedere despre chestiuni la care nu se pricepe în mod profesionist. Dar jurnalistul care crede că a înţeles ceva ce, de fapt, n-a priceput poate face un rău public. Îl poate face, uneori, şi dacă tace în legătură cu un subiect despre care e sigur că nu e de nasul lui.

Ne aflăm într-o astfel de afacere de o vreme, de când a început implementarea programului social-economic al PSD. Au avut loc deja evenimente cauzate de unele implicaţii ale acestui program. Cine le va explica în adevărul lor dacă jurnalistul nu înţelege acele cauze?

Da, ştiu, a fost o vreme în care jurnaliştii noştri postcomunişti nu ştiau face o investigaţie profesionistă. Lucrurile s-au mai reparat. A fost, apoi, o lipsă acută de profesionişti ai relaţiilor internaţionale. Presa a importat câţiva profesionişti din afara corpului de jurnalişti. Acum, vedem golul de competenţă economică al celor care în timp au devenit vectori de opinie. Acest gol nu putea fi mai mic decât dacă jurnalistul (editorialist, moderator de televiziune, analist etc.) ar fi avut grijă să-şi consolideze o anume capacitate de a înţelege relaţiile şi realităţile economice. Nu a făcut-o. Și, iată, a venit vremea în care nişte chestiuni de această natură au puternice efecte politice: cine le va pricepe cauzalitatea, cine va transmite către public întrebările grele şi cine va înţelege care sunt viziunile aflate în conflict? Elita jurnalismului nostru economic. Ia-o de unde nu-i!

Cu programul economic al PSD (bun, rău, nu asta e în discuţie aici) ne aflăm pentru întâia oară, după 1989, în faţa unei viziuni de dezvoltare prin noi înşine, adică pe baza unor fluxuri financiare care n-ar mai fi controlate din afara ţării. Nici un jurnalist de azi nu ştie ce să-i întrebe pe autorii acestui program. Profesioniştii economiei vorbesc în limba lor păsărească. Rolul jurnalismului ar trebui să fie acela de a coborî limba aceasta la mintea cocoşului.

Orgolios în felul de mai sus (crezând, adică, şi eu că am priceput câte ceva, dar având oarecare educaţie economică autodidactă), propun câteva întrebări relevante pentru autorii acestui program:

– au negociat ei pierderile pe care stăpânii fluxurior financiare le vor avea în România în urma realizării acestui program?
– au studiat ei cazuri de succes şi cazuri de insucces ale unor asemenea programe de dezvoltare în răspăr cu neoliberalismul globalizant?
– au conştientizat ei natura şi puterea forţelor de piaţă care se vor opune unui asemenea proiect de ţară?
– sunt ei dispuşi să explice în clar anumite consecinţe politice determinate de opoziţia internă şi externă faţă de planul lor?

Nimeni nu va pricepe despre ce e vorba în acest plan de dezvoltare dacă publicul nu va fi ajutat să înţeleagă în ce afacere ne aflăm, de fapt. A ascunde că avem de a face cu un plan anti-neoliberal este cea mai proastă alegere: publicul ar trebui să poată conştientiza căror riscuri de expunem şi ce efecte ar putea avea succesul acestor intenţii aflate, parţial, în răspăr cu globalizarea.

S-ar putea ca Liviu Dragnea să piardă controlul guvernării şi, apoi, va trebui să iasă în faţa publicului cu explcaţii pentru care acest public n-a fost pregătit. Nu le va crede nimeni, iar jurnaliştii fără discernământ economic se vor entuziasma să pună o placă de mormânt peste cariera sa politică. Încă o dată s-ar prea putea să aruncăm şi copilul o dată cu lăturile, cum ne-am învrednicit să ne grăbim a face şi când am purces la dezindustrializarea rapidă a ţării.

S-ar prea putea să avem în curând un guvern ultra-minoritar pe care PSD nu-l va putea da jos prin moţiune de cenzură, iar opoziţia nu va dori să-l dea jos. Și nu vom fi înţeles de ce am ajuns în situaţia aceasta. Vom descifra cum a fost sabotată încrederea reciprocă dintre Dragnea şi Grindeanu. Vom descifra câtă vinovăţie politică stă în dreptul şefului PSD, poate chiar cum l-au păcălit nişte complici din SRI. Dar nu vom discuta de la ce cauze reale au fost pornite toate acestea.

Căci n-au mai fost cauze politice (la care ne pricepem), ci cauze economice (la care nu ne pricepem încă, sau pe care nu le abordăm ca să nu pierdem… publicitatea).

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.