Milano blindat, la premiera de la Scala cu „Ioana d’Arc”

11 minute de aplauze, la premiera de la Teatro Alla Scala.

O nouă producţie cu Giovanna d’Arco de Verdi, creată la Scala în 1845, a deschis sezonul 2015-2016 sub egida lui Alexander Pereira, noul director artistic. Fostul director al Operei din Zürich şi al Festivalului de la Salzburg va ocupa această funcţie la Scala până în 2020, hotărând să pună pe primul loc repertoriul italian din secolele XIX şi XX, dar şi opere mai rare. După Ioana d’Arc, publicul meloman aşteaptă cu nerăbdare, în aprilie-mai, reîntoarcerea unei alte opere reprezentative, pentru prima dată în templul milanez, La Cena delle Beffe, de Giordano.

Acest sezon de la Opera alla Scala afişează opere de Monteverdi, Haendel, Mozart, Richard Strauss, Britten… dar şi Gershwin cu Porgy and Bess, avându-l la pupitru pe Nikolaus Harnoncourt.

Înaintea premierei, în faţa Teatrului Alla Scala

La Scala a fost inaugurată în 1778, cu un secol înainte de Palatul Garnier, având deci 100 de ani de tradiţie în plus. Aici au existat cei mai mari şefi de orchestră şi interpreţi. Tradiţia Scalei a impus ca din repertoriu să nu lipsească muzica italiană şi să nu uităm faptul că Arturo Toscanini a dirijat în premieră mondială La Cena delle Beffe, operă care de atunci n-a mai fost reprezentată. Spre deosebire de fostul director de la Scala, Stephane Lissner, care a avut nenumărate probleme financiare, acum Pereira a fost nevoit să mărească numărul de noi producţii pe sezon. De aceea, mai mult de jumătate dintre titlurile care vor fi jucate în această stagiune vor fi italiene. O altă măsură a fost aceea că l-a numit ca director muzical pe italianul Riccardo Chailly, care este cunoscut pentru extrordinara sa carieră internaţională.

Frumoasa Anna Netrebko întruchipând-o pe Ioana d’Arc

Riccardo Chailly a adus pe scenă opera lui Giuseppe Verdi, care a fost prezentată pentru prima dată la 15 februarie 1845. Teatrul milanez a decis de a anticipa cu o oră deschiderea sălii de spectacol pentru controale foarte severe cu detectorul de metale. Nivelul de securitate a fost maxim, cu lunetişti pe acoperişuri. A fost confirmată aşa-zisa ”zonă roşie”, piaţa din faţa teatrului fiind plină de artificieri, peste 700 de agenţi militari, elicoptere…

Ioana d’Arc, personajul capabil de a încarna toate tulburările lumii contemporane

A fost o inaugurare aproape blindată, dincolo de obişnuitele proteste ale muncitorilor din Operă, care, de fiecare dată, se află în piaţă înaintea unei premiere. Străzile din jurul teatrului au fost blocate cu multe ore înainte, iar controlul a fost deosebit de sever.

Imnul Naţional a deschis serata inaugurală a stagiunii 2015-2016 de la Scala. Alexander Pereira, directorul artistic, a anunţat publicul că baritonul Carlos Alvarez va fi înlocuit de Devid Cecconi.

Regia spectacolului este semnată de Moshe Leiser şi Patrice Caurier.

La pupitru: Riccardo Chailly.

Costume: Agostino Cavalca.

Coregrafia: Leah Hausman

La premiera operei de la Scala, premierul Italiei, Matteo Renzi, cu soţia, Agnese Renzi, şi primarul oraşului Milano, Giuliano Pisapia

Opera maestrului Verdi se întoarce după 150 de ani în templul muzicii italiene. Pe scenă, peste 130 de persoane, printre care 5 solişti, 105 corişti. De această dată, Ioana d’Arc a fost prezentată în versiune integrală de către noul director muzical, Riccardo Chailly.

Ioana d’Arc este una din figurile emblematice ale Franţei şi sfântă a Bisericii Catolice

Opera Ioana d’Arc a fost scrisă într-un moment dificil al vieţii lui Giuseppe Verdi, când avea 32 de ani, după moartea celor doi fii ai săi, cât şi a soţiei sale Ghita. Sănătatea compozitorului era proastă. Poate de aceea ea nu s-a bucurat de succes la premiera absolută.

Libretistul Temistocle Solera s-a inspirat din drama lui Schiller. Era o epocă romantică, de neconceput fără o poveste de dragoste, dar şi un mod de a abate interesul cenzorilor de la o interpretare politică. La trei ani după premiera cu Ioana d’Arc a izbucnit Războiul de Independenţă a Italiei.

Din cauza dificultăţilor vocale, este o operă care poate să aibă rezonanţă doar cu nişte voci extraordinare, aşa cum sunt, de această dată, Anna Netrebko şi Francesco Meli, în rolurile titulare.

În faţa Scalei din Milano, publicul care nu a găsit bilete urmăreşte opera pe un imens ecran

Aşa cum aminteam, Ioana d’Arc vedea lumina scenei în 15 februarie 1845, iar ultima reprezentaţie a avut-o în 23 septembrie 1865. A fost reluată, după ani de tăcere, la Salzburg, în 2013, în versiune de concert. În rolul titular, de asemenea, Anna Netrebko. Inaugurarea actualei stagiuni de la Scala cu acest spectacol este un moment de puternică identitate şi, în acelaşi timp, o operaţiune culturală de redescoperire a vastităţii repertoriului italian.

Născută în special pentru a fi prezentată pe scena operei La Scala, Ioana d’Arc a fost cea care a determinat ”divorţul” compozitorului de teatrul milanez. Verdi încredinţase rolul protagonistei Teresei Stolz, o soprană pe care o admira.

După 150 de ani, o altă mare protagonistă, Anna Netrebko. La fel de strălucitori tenorul Francesco Meli în rolul lui Carol al VII-lea şi tânărul Devid Cecconi.

Interpreţii l-au răsplătit la rândul lor cu vii aplauze pe Francesco Meli

Născut la Viena în 1947, Alexander Pereira a lucrat timp de 12 ani pentru Olivetti. Numit secretar general la Konzerthaus de la Viena, în 1984, apoi director la Opera din Zürich din 1991 până în 2012, director al Festivalul de la Salzburg între 2012 şi 2014, în prezent este directorul artistic de la Scala.

Într-un interviu acordat lui Magdi Magdavi, în revista Opera, acesta vorbeşte despre faptul că ”Scala trebuie să apere repertoriul italian. Şi această mitică operă alla Scala este la fel de fragilă ca şi altele în acest moment în Europa, din lipsa fondurilor. Italienii sunt, fără îndoială, persoanele cele mai talentate din lume în domeniul muzicii, iar nivelul de la Scala este minunat. Dar poate că nervii lor sunt foarte vii. Şi cum eu sunt austriac, cred că pot să aduc măcar 5% răbdare. M-am hotărât să deschid sezonul 2015-2016 cu Ioana d’Arc, întrucât şi în 2013, într-o versiune de concert, s-a bucurat de un mare succes, având-o, de asemenea, în rolul titular pe Anna Netrebko. Ciclul Puccini, pe care i l-am încredinţat lui Chailly, sper să devină un simbol al programului. După Turandot din sezonul trecut urmează o nouă producţie cu Fata din West, pusă în sccenă de Robert Carsen, cu Eva-Maria Westbroek şi Marcello Alvarez în rolurile principale. Vom prezenta şi creaţia mondială Sfârşit de partidă după piesa lui Samuel Beckett, avându-l compozitor pe Gyorgy Kurtag. Opera alla Scala nu a cunoscut «revoluţia regiei de teatru», ea rămânând până astăzi foarte conservatoare. Desigur, un director artistic de teatru de Operă are în cap peste 20 de titluri. Dar secretul este acela de a aştepta momentul potrivit pentru a pune unul dintre ele în scenă. Este absurd să spun: Eu, în 2020, voi avea premeira cu Tristan şi Isolda, pentru că niciodată un conducător nu ştie ce cântăreţi, ce regizori vor vrea acest lucru. Eu sunt un om cu o mare flexibilitate”.

Detectorul de metale nu i-a intimidat pe interpreţi să fie strălucitori

În continuare, Alexander Pereira şi-a dezvăluit şi alte secrete ale viitorului program, afirmând că publicul italian este extraordinar de exigent, poate cel mai exigent din lume, deoarece cunoaşte muzica.

”Voi prezenta, cu siguranţă, o nouă variantă a Traviatei şi alta cu Aida. N-aş vrea să uit nici de programul pe care l-am conceput, intitulat Mari Spectacole pentru cei Mici, pentru că mi-am propus să acord un loc deosebit copiilor, aşa cum am făcut şi la Opera din Viena, şi de aceeea vreau să propun 5-6 opere pe sezon. La Zürich, de asemenea, am avut un program pentru copii, intitulat Boema în costume. Sunt tot timpul atenţionat de faptul că această instituţie formidabilă, Scala, care are 1.250 de studenţi în toate disciplinele artelor, de la lirică la coregrafie, este cea mai formidabilă din lume. Şi de aceea, şi în acest domeniu, mi-am propus ca în fiecare an un mare regizor, un mare dirijor să monteze o nouă producţie. În acest sezon, i-am invitat pe Adam Fischer şi pe Peter Stein pentru Flautul fermecat”.

Celebrul Cor de la Scala din Milano

Să nu uităm că Scala are unul dintre mecenatele cele mai importante din Europa, cu peste 40 de milioane de euro pe sezon, dar nu mai rămâne printre primele în acest domeniu al sponsorilor. ”Eu am o mare experienţă în acest domeniu şi conexiuni în lumea afacerilor din toată lumea, care, cu siguranţă, mă vor ajuta. Banii de la Stat sunt puţini. În accest an, deja am reuşit să adun 8 milioane de euro suplimentar… Scala este a doua marcă italiană cea mai cunoscută în lume, după Ferrari şi înainte de Armani. Dacă eu aş fi directorul unei mari bănci, mi-aş căuta colaboratori de valoare, oameni care iubesc muzica, şi de aceea sunt convins că marile firme, atât de puternice la Milano, vor trebui să susţină Scala. Avem, de asemenea, numeroşi italieni stabiliţi în Statele Unite cu care am o bună experienţă. Şi ei mi-au promis un ajutor şi, de pe acum, le mulţumesc”.

Riccardo Chailly mulţumind publicului

Revenirea după 150 de ani pe această scenă a Ioanei d’Arc a fost o plăcută surpriză, relevată de personalităţile prezente la premieră.

”Este o operă de descoperit, dar în special a plăcut soprana Anna Netrebko”, sublinia steaua baletului Roberto Bolle, adăugând: ”Orchestra, sub direcţia lui Riccardo Chailly, extraordinară”.

Cântăreaţa britanică Patty Smith, sacerdotesa rockului, afirma: ”Vocea Annei Netrebko este splendidă. Am venit la Milano de la Londra pentru că iubesc această scenă. Am văzut aici Tristan şi Isolda, Lucia de Lammermoor, Traviata… Scala este fantastică. De tânără, îmi plăcea povestea Ioanei d’Arc. Ea m-a învăţat să fiu fidelă mie însămi. Astăzi nu este suficient să existe numai o eroină. Trebuie să fim toţi eroi. Ţara mea nu reuşeşte de a opri vânzarea de arme, dar generaţia mea a combătut cu chitara electrică în mână atunci când Bush a invadat Irakul. Toţi trebuie să avem o responsabilitate majoră”.

Spectacolul abordează teme de dramatică actualitate, precum fanatismul religios

Celebra rockistă şi-a lansat recent un volum de memorii, intitulat M Train, în cadrul unui turneu internaţional. Astăzi, la 77 de ani, combate în prima linie pentru mediu, aşa cum a făcut-o recent la Paris, în concertul susţinut împreună cu U 2, afirmând, „People have the power” în zilele summit-ului pentru mediu. Iar acum, înaintea începerii spectacolului, Patty a început să cânte People have the Power.

”Cu o Ioana d’Arc extraordinară, am reuşit să învingem spaima”, spune orgolios primarul oaşului, Giuliano Pisapia, afirmând: ”Noi, italieni, răspundem terorii prin cultură. Ioana d’Arc este o operă extraordinară, un mare Verdi pe care puţini îl cunoşteam cu această lucrare, o metaforă extraordinar de actuală. Din punct de vedere muzical, iarăşi afirm, extraordinară, cu o scenografie simplă şi sugestivă”.

Loja oficială

”Scala a fost considerată de către FBI cu un risc major al terorismului, aşa încât mi s-au părut oportune aceste măsuri de securitate, aprecia Roberto Maroni, preşedintele regiunii Lombardia. Nu n e este frică de terorism, iar acest lucru mi se pare un răspuns just. Sunt convins că muzica trebuie să depăşească tote crizele din lume. Muzica are într-adevăr forţă”.

Un public select: personalităţi ale vieţii politice, oameni de cultură, magistraţi, prim-ministrul Italiei, Matteo Renzi, împreună cu soţia sa, care mărturisea: ”Sunt orgolios de a fi aici, spunea Preşedintele Consiliului. Cultura, cred eu, este un mesaj universal al frumuseţii despre care Italia are multe de povestit”.

O interesantă scenografie

Alături de ei, stilistul Renato Balestra, care se destăinuia că este meloman, Mario Boselli, preşedintele Camerei Modei, Dario Franceschini, ministrul Bunurilor Culturale, care spunea: ”Cred că este cea mai importantă premieră din Europa, care demonstrează că Milano nu s-a terminat odată cu marea Expoziţie. Milano trimite un semnal de linişte şi de încredere. Nu trebuie să ne lăsăm înspăimântaţi”.

Nu au lipsit nici marii balerini Carla Fracci şi Roberto Bolle.

”A fost o adevărată victorie, precizează Riccardo Chailly într-un interviu acordat Nataliei Aspesi, de la Repubblica. Scala a dat tot ceea ce era mai bun. Era o datorie morală de a-l aduce din nou pe Verdi cu un titlu nejust uitat, considerat printre operele «urâte»”.

Toţi demonii o asaltează pe Ioana d’Arc

„De această dată, regia, care este punctul crucial al liricii de azi, a convins”, mărturisea în acest interviu Chailly, adăugând: ”Mi-ar plăcea să reiau alte titluri ale lui Verdi, deloc minore. Mă gândesc la Alzira, la Stifelio… şi nu numai. Există un enorm patrimoniu italian de la sfârşitul secolulului al XIX-lea şi începtul secolului XX, pe care îl voi aborda. Scala este vitrina marii noastre muzici şi mi se pare just să o facem să nu fie lipsită de identitate. Sunt convins că lumea a descoperit o nouă operă a lui Verdi. Şi iată cum, într-o perioadă apăsătoare, plină de spaime, clima pare senină şi se pare că muzica lui Verdi a ajutat-o. Publicul a primit această premieră cu o deosebită căldură. Sper că şi Verdi a simţit-o”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.