Se întețesc disputele din jurul noii legislații a muncii din Franța, un subiect care monopolizează de luni de zile prima pagina a ziarelor din Hexagon. Ministrul Muncii, Myriam El Khomri, spune că este necesar ca Franța să-și alinieze legislația cu cea din marea majoritate a statelor europene, în timp ce propriii colegi din Partidul Socialist promit că se vor opune cu toate puterile modificării legislației care oferă în acest moment cea mai puternică protecție angajaților.
Ministrul Economiei, Emanuel Macron, și-a asumat ingrata sarcină pentru un socialist de a anunța francezilor moartea statului bunăstării. El a vorbit într-un interviu pentru La Tribune despre ”o societate care nu va mai exista” și despre ”noua lume, care este mai nesigura, cu shimbări foarte brutale, dar care pot fi și oportunități pentru întreprinzători”.
Sindicatele și stânga franceză țin foarte mult la săptămâna de lucru de 35 de ore, instituită în 2000 de guvernul socialist Lionel Jospin, o măsură unică în Europa, dar care pe fondul creșterii economice părea sustenabilă. Acum, apărătorii acestei legi vin și spun ”va trebui să muncim 60 de ore pe săptămână pentru un salariu de mizerie”, ”le va fi mai ușor să ne concedieze” sau ”legislația muncii nu va face decât să-i protejeze pe șefi”.
Guvernul socialist condus de aripa ”dreaptă” a partidului (Manuel Valls) încearcă să explice însă că doar astfel țara va putea reduce șomajul, care acum a ajuns la peste 10%, peste media UE. Doar Spania, Italia, Grecia și Portugalia (adică statele ce au trecut prin cure de austeritate impuse de UE și FMI) au un șomaj mai ridicat.
Euronews a comparat situația din Franta cu cea din alte cinci state europene pentru a vedea în ce măsură noua legislație a muncii îi va vulnerabiliza pe angajați.
Myriam El Khromi a prezentat noua lege în luna noiembrie 2015. Spunea atunci că săptămâna de muncă va ajunge la maximum 48 de ore, eventual 60 de ore, numai cu autorizare specială. Însă aceste prevederi nu modificau legea actuală – regula urmează să rămâna tot cele 35 de ore. Sistemul propus este unul compensator, adică angajatul care lucrează într-o săptămână 48 de ore va putea să lucreze într-o săptămână viitoare doar 22 de ore.
Oricum, Franța va rămâne unicat în Europa din acest punct de vedere. În Marea Britanie, spre exemplu, există o limită de 48 de ore pe săptămână, însă regula poate fi ușor nesocotita prin introducerea unor clauze în contractele individuale. În Germania nu există o limită impusă prin lege pentru timpul de lucru. Iar campionii excesului de muncă sunt polonezii – ca mai în toate statele foste socialiste productivitatea muncii este redusă și legea permite angajatorului să-i țină la muncă pe angajați până la 13 ore pe zi.
O altă prevedere sensibilă în Franța este cea care îi obligă pe angajatori să asigure minimum 11 ore de odihnă între două zile lucrătoare și 35 de ore de odihnă în weekend. Noile propuneri vor să limiteze cele 11 ore de odihnă, însă aceasta doar în cazul în care angajații sunt plătiți cu ziua.
În Germania, Marea Britanie și Polonia angajații beneficiază de prevederi indentice. Spania impune o zi si jumătate de odihnă după o săptămână de lucru, în timp ce angajații suedezi nu pot fi deranjați de acasă între miezul nopții și cinci dimineața.
O altă nemulțumire a francezilor ține de plățile suplimentare pentru timpul petrecut la slujba peste program. Acum primele opt ore se plătesc cu un spor de 25%, iar următoarele ore cu un spor de 50%. Însă legislația în vigoare permite ca, în urma unor acorduri cu sindicatele, sporul să scadă până la 10%. Maximum de ore suplimentare pe an este de 220.
Proiectul de lege controversat nu se atinge de acest spor de 10% și nici de cele 220 de ore, însă le permite companiilor să își stabilează propriul spor plătit angajaților ce stau peste program. Cu siguranță că angajații vor ieși în pagubă, însă cei 10% garantați prin lege sunt oricum un lux față de alte țări europene.
În Germania nu există niciun spor pentru ore suplimentare, limitate la 2 pe zi. În Spania, la fel, nu există spor pentru ore suplimentare, iar acestea sunt limitate la 80 pe an. În Marea Britanie, sporul poate fi între 25% și 50%, dar nu există vreo limită de ore suplimentare. În Suedia vorbim de 200 de ore pe an cu un spor zero. În Polonia se limitează la 150 de ore pe an, cu un spor de 50% sau 100% în caz că se stă la muncă duminică, de sărbătorile legale sau noaptea.
Șefilor le va fi mult mai ușor să îi dea afară pe francezi pe noua legislație, dacă firma înregistrează pierderi patru trimestre consecutiv. Legislația actuală interzice firmelor ce au probleme în Franța să concedieze angajați daca acele firme înregistrează profit și fac noi angajări în alte state.
În Marea Britanie nu există nicio obligație pentru o companie sa explice de ce a renuntat la un angajat, dacă acesta nu are o vechime mai mare de doi ani la acea firmă. In Spania legea actuală seamănă mult cu cea propusă în Franța, cu excepția faptului că vorbim de trei trimestre de performanțe slabe.
Unde vor pierde cu adevărat angajații francezi pe legislația propusă este compensația pentru concediere abuziva. Legea in vigoare nu limitează această compensație și permite justiției să intervină. Iar, scrie Reuters, în Franța dureaza în medie 15 luni până la pronunțarea unui verdict într-un asemenea caz, in 65% din situații urmează un apel, iar 70% din decizii sunt favorabile angajatului. Cum guvernul actual consideră că firmele nu angajează personal pentru că s-ar teme de compensațiile mari pe care ar trebui să le plătească în cazul concedierii, noua lege propune limitarea compensației la 15 salarii lunare.
În Germania limita este de 18 salarii, în Spania de 42 de salarii, în Suedia 24 de salarii, în Marea Britanie limita este de 100.000 euro. Doar în Polonia limita compenațiilor este mai mică, trei salarii.
Socialist, dar cu o vedere mai degrabă de centru și în vârstă de 38 de ani, ministrul Economiei, Emanuel Macron, susține că legislația muncii trebuie schimbată, pentru că ”responsabilitatea omului politic este să ofere oamenilor o șansă de a reuși într-un mediu în care modelul nu va mai fi contractul de muncă pe perioadă nedeterminată la una și aceeași companie, model pe care s-a structurat dreptul nostru al muncii începând din 1945”. ”Viitorul va fi al individului, pentru că revoluția digitală îi oferă mai multa autonomie în relația cu munca și reduce din caracterul repetitiv și insuportabili uneori al muncii de până acum. V-ați întrebat de ce, acolo unde există un plan de pensionare, cei trecuți de 55 de ani își iau cecul și pleacă. O fac pentru că munca lor nu-i mai bucură și pentru că nu am făcut nimic pentru ei, nu i-am ajutat să facă și altceva”.
”Noua economie implică schimbări foarte rapide, fragilizează locurile de munca cu calificare medie, care pot fi înlocuite de roboți. Însă această revoluție va oferi șanse și celor mai puțin calificați, în servicii, în îngrijirea celor în vârstă. De ce? Pentru că în această economie nu vom mai vinde un obiect, ci din ce în ce mai mult vom vinde o soluție. Deci este bine să eliberăm potențialul creator din economia noastră”, a spus Macron. Ministrul s-a arătat nemulțumit ca legislația franceză este foarte rigidă cu cei care vor să deschidă o afacere, că îi protejează foarte mult pe ”insideri” și îi dezavantajează la fel de mult pe ”outsideri”.
Dincolo de aceste vorbe, ministrul Macron și întregul guvern socialist se simt urmăriți spectrul marilor protreste sociale. Chiar în această primăvară se împlinesc zece ani de la proteste ce au scos în stradă aproape cate un milion de francezi timp de aproape două luni. A fost reacția la așa-zisa lege a ”primului contract de angajare”, o lege care permitea angajatorului ca pe o perioadă de doi ani de la angajarea unui tânăr fără experiență și cu vârsta de până în 26 de ani să îl poata concedia fără vreo justificare. Atunci, premierul Dominique de Villepin a trebuit să retraga legea. Noua legislație a muncii este mult mai mult decât ”primul contract de angajare” și rămâne de văzut în ce măsură anii de recesiune și stagnare economică au redus sau au sporit apetitul pentru proteste al tinerilor francezi.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.